miercuri, 1 noiembrie 2017

mediation the press, the media in democracy also has a mediating role

mediation
the press, the media in democracy also has a mediating role


mediation
the press, the media in democracy also has a mediating role
why the media in Romania can not mediate conflicts between institutions and between the heads of those institutions?
did the Romanian journalists learn communication and mediation techniques in school?
Mediation is a difficult term for civil society and the media in Romania!
Most Romanian journalists do not deal with press or journalism
 but they only denounce criminal charges on demand
 and publicly attack public officials

mediere
presa ,mass-media în democrație  are și rol de mediere
de ce mass-media în România nu știe să medieze conflictele între instituții și între șefii acelor instituții?
jurnaliștii români, oare, nu au deprins în școală tehnici de comunicare și mediere ?
Medierea este un termen greu pentru societatea civilă și pentru mass-media din România!
Majoritatea jurnaliștilor români nu se ocupă de  presă și nici de jurnalism
 ci ei doar denunță, la comandă ,denunțuri penale
 și atacă public persoanele cu funcții publice




MEDIERE
7 definiții pentru mediere
MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

sursa: DEX '09  adăugată de LauraGellner  acțiuni
MEDIÉRE, medieri, s. f. Mijlocire, mediație. [Pr.: -di-e-] – V. media.

sursa: DEX '98 (1998)  adăugată de LauraGellner  acțiuni
mediére (-di-e-) s. f., g.-d. art. mediérii; pl. mediéri

sursa: DOOM 2 (2005)  adăugată de raduborza  acțiuni
mediére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. mediérii; pl. mediéri

sursa: Ortografic (2002)  adăugată de siveco  acțiuni
MEDIÉRE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

sursa: Sinonime (2002)  adăugată de siveco  acțiuni
MEDIÉRE s.f. Acțiunea de a media; mediație. [Pron. -di-e-. / < media].

sursa: DN (1986)  adăugată de LauraGellner  acțiuni

Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MEDIÉRE s. intermediu, mediație, mijlocire. (~ lui s-a dovedit necesară.)

sursa: Sinonime82 (1982)  adăugată de LauraGellner  acțiuni
https://dexonline.ro/intrare/mediere/69542
Mediere
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Medierea este o formă alternativă de rezolvare a disputelor între două sau mai multe părți ce doresc să ajungă la o înțelegere, cu ajutorul unei terțe persoane, specializate în calitate de mediator. Disputele pot implica (din punct de vedere al părților) state, organizații, comunității, indivizi.
Articolul alin. 1 și 2 din Legea 192/2006 reglementează medierea astfel: „Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluționare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terțe persoane specializate în calitate de mediator, în condiții de neutralitate, imparțialitate și confidentialitate.
Medierea se bazează pe încrederea pe care părțile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele și să le sprijine pentru soluționarea conflictului, prin obținerea unei soluții reciproc convenabile, eficiente și durabile.”
Mediatorii utilizează tehnici specifice pentru a îmbunătăți dialogul dintre părțile implicate ajutând la atingerea unei convenții (cu efecte concrete) în problema pusă în discuție. Firește, mediatorul trebuie să fie imparțial, iar discuțiile să fie păstrate de către acesta în condiții de confidențialitate.
Părțile implicate pot folosi mediatori în probleme comerciale, legale, diplomatice, de comunitate sau neînțelegeri de la locul de muncă sau familiale.
Istoric al medierii[modificare | modificare sursă]
Activitatea de mediere a fost practicată din cele mai vechi timpuri. Istoricii situează apariția acesteia în perioada comerțului fenician. Practicile din Grecia Antică și din Roma Antică au adus un ințeles adecvat termenului de „mediere”. Romanii au folosit mai multe denumiri pentru persoanele care se ocupau de acest proces, precum: medium, interpolator, conciliator, interlocutor și în final, mediator.
În Evul Mediu, în unele țări practica de mediere a fost interzisă, iar în altele putea fi realizată doar de către autoritățile centrale. În anumite culturi, mediatorul era considerat o persoană sacră, ce merita un respect deosebit.
Mediatorul[modificare | modificare sursă]
Pregatirea unui mediator[modificare | modificare sursă]
Educația adecvată pentru un mediator a devenit o problemă complexă – datorată extinderii ariilor în care acesta este chemat pentru a rezolva disputele. Dezbaterea cuprinde atât studiile necesare unui mediator, dar și calitățile personale, care îl pot ajuta în rezolvarea problemelor. Cerințele educaționale diferă de la țară la țară. În unele cazuri, aceste cerințe sunt expuse în legislație, astfel în România articolul 7 din Legea 192/2006 expune condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a deveni mediator: “Poate fi mediator persoană care îndeplinește următoarele condiții: a) are capacitate deplină de exercițiu; b) are studii superioare; c) are o vechime în muncă de cel puțin 3 ani sau a absolvit un program postuniversitar de nivel master în domeniu, acreditat conform legii și avizat de Consiliul de Mediere; d) este aptă, din punct de vedere medical, pentru exercitarea acestei activități; e) se bucură de o bună reputație și nu a fost condamnată definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei; f) a absolvit cursurile pentru formarea mediatorilor, în condițiile legii, cu excepția absolvenților de programe postuniversitare de nivel mașter în domeniu, acreditate conform legii și avizate de Consiliul de mediere; g) a fost autorizată ca mediator, în condițiile prezentei legi.”
De asemenea, articolul 12 alin. 1 și 3 din Legea nr.192/2006 prezintă modul în care se poate ajunge la un mediator: “ Mediatorii autorizați sunt înscriși în Tabloul mediatorilor, întocmit de Consiliul de mediere și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Consiliul de mediere are obligația să actualizeze periodic și cel puțin o dată pe an Tabloul mediatorilor și să îl pună la dispoziție celor interesați la sediul său, al instanțelor judecătorești, al autorităților administrației publice locale, precum și la sediul Ministerului Justiției și pe pagina de Internet a acestuia.”
Reguli de comportament pentru mediatori[modificare | modificare sursă]
Aplicarea unor reguli de comportament în domeniul medierii a devenit o problemă datorată, în mare parte, numărului mare de practicieni în acest domeniu. Există tendința pentru unele societăți să își creeze propriul lor cod de comportament, care se aplică numai membrilor organizației. Aspectele cele mai importante din codul de comportament al mediatorilor cuprind:
angajamentul de informare a participanților din procesul de mediere;
adoptarea unei poziții de neutralitate dată de părțile implicate, fără a rezulta conflicte de interese;
tratarea problemei într-o manieră obiectivă;
mediatorii nu ar trebui să ofere consultanță legală;
mediatorii trebuie să își perfecționeze în mod continuu abilitățile prin programe de pregătire;
mediatorii ar trebui să practice doar în domeniile unde au experiența și pregătirea necesară.
Procesul de mediere[modificare | modificare sursă]
Cand se poate ajunge la mediere?[modificare | modificare sursă]
Nu toate disputele duc automat la procesul de mediere. Factori ce țin de părțile implicate determină momentul în care se va ajunge la mediere. Dacă părțile implicate nu sunt pregătite pentru acest moment, medierea nu poate avea loc. Dacă medierea are loc fără acordul uneia dintre părțile implicate, procesul nu va fi recunoscut, pentru că una dintre legile de bază este că acesta să nu se desfășoare fără consimțământul tuturor. Un alt element important este ca toate părțile să aibă reprezentanță legală, pentru a fi un proces corect. Articolul 2 alin. 1 și 3 din Legea nr.192/2006: “Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, convenind să soluționeze pe această cale orice conflicte în materie civilă, comercială, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de prezenta lege. Persoanele fizice sau persoanele juridice au dreptul de a-și soluționa disputele prin mediere atât în afară, cât și în cadrul procedurilor obligatorii de soluționare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.”
Pregatirea pentru procesul de mediere[modificare | modificare sursă]
Persoanele implicate în mediere, denumite “părți implicate” pot urma câteva etape pentru pregătirea medierii, la fel ca și avocații lor, dacă există. Pregătirea implică redactarea unor declarații în care să se prezintă subiectul disputei, și care vor fi aduse în cadrul procesului.
În general, părțile care cunosc mediatorul înainte tind să ajungă la un consens mult mai repede și se arăta mult mai mulțumiți de mersul procesului.
O altă sarcină preliminară implică identificarea persoanelor care ar trebui să participe la mediere. În afara părților implicate, alți participanți importanți sunt avocați, contabili, soțul/soția sau traducători.
Convenția asupra unei întâlniri de mediere este la fel de importantă ca orice altă întâlnire. Ce locație ar fi cea mai bună? Au nevoi speciale unii dintre participanți? În ce zi și la ce oră ar fi cel mai bine? Ar trebui camera să aibă mese, scaune sau canapele? Oferă camera intimitatea corespunzătoare? Care va fi durata medie a întâlnirii? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care apar în cadrul medierii.
Articolul 43 alin. 1 din Legea nr.192/2006 prezintă cadrul de desfășurare al medierii: “Părțile aflate în conflict se prezintă împreună la mediator. În cazul în care se prezintă numai una dintre părti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte părti invitația scrisă, în vederea acceptării medierii și încheierii contractului de mediere, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitația se transmite prin orice mijloace care asigură confirmarea primirii textului.”
Articolele 50-59 din Legea nr. 192/2006 oferă o viziune asupra modului de desfășurare al procesului de mediere: “Medierea se bazează pe cooperarea părților și utilizarea, de către mediator, a unor metode și tehnici specifice, bazate pe comunicare și negociere. Metodele și tehnicile utilizate de către mediator trebuie să servească exclusiv intereselor legitime și obiectivelor urmărite de părțile aflate în conflict. Mediatorul nu poate impune părților o soluție cu privire la conflictul supus medierii.
Părțile aflate în conflict au dreptul să fie asistate de avocat sau de alte persoane, în condițiile stabilite de comun acord. În cursul medierii părțile pot fi reprezentate de alte persoane, care pot face acte de dispoziție, în condițiile legii.
Susținerile făcute pe parcursul medierii de către părțile aflate în conflict, de persoanele prevăzute la art. 52 și la art. 55 alin. (1), precum și de către mediator au caracter confidențial fată de terți și nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu excepția cazului în care părțile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atenția persoanelor care participă la mediere în condițiile art. 52 asupra obligației de păstrare a confidențialității și le va putea solicita semnarea unui acord de confidențialitate.
Dacă, pe parcursul medierii, apare o situație de natură să afecteze scopul acesteia, neutralitatea sau imparțialitatea mediatorului, acesta este obligat să o aducă la cunoștință părților, care vor decide asupra menținerii sau denunțării contractului de mediere. Mediatorul are dreptul să se abțină și să închidă procedura de mediere, procedând potrivit dispozițiilor art. 56, care se aplică în mod corespunzător. În această situație mediatorul este obligat să restituie onorariul proporțional cu etapele de mediere neparcurse sau, după caz, să asigure continuarea procedurii de mediere, în condițiile stabilite prin contractul de mediere.
În cazul în care conflictul supus medierii prezintă aspecte dificile sau controversate de natură juridică ori din orice alt domeniu specializat, mediatorul, cu acordul părților, poate să solicite punctul de vedere al unui specialist din domeniul respectiv. Atunci când solicită punctul de vedere al unui specialist din afara biroului său, mediatorul va evidenția doar problemele controversate, fără a dezvălui identitatea părților.
Procedura de mediere se închide, după caz:
prin încheierea unei înțelegeri între părti în urma soluționării conflictului;
prin constatarea de către mediator a eșuării medierii;
prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părti.
În cazul în care părțile au încheiat numai o înțelegere parțială, precum și în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), orice parte se poate adresa instanței judecătorești sau arbitrale competențe. La închiderea procedurii de mediere, în oricare dintre cazurile prevăzute la art. 56 alin. (1), mediatorul va întocmi un proces-verbal care se semnează de către părti, personal sau prin reprezentant, și de mediator. Părțile primesc câte un exemplar original al procesului-verbal.
Când părțile aflate în conflict au ajuns la o înțelegere, se redactează un acord care va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea și care are valoarea unui înscris sub semnătură privată. Înțelegerea părților nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii și ordinii publice, dispozițiile art. 2 fiind aplicabile. Înțelegerea părților poate fi afectată, în condițiile legii, de termene și condiții.
Înțelegerea părților poate fi supusă verificării notarului public în vederea autentificării ori, după caz, încuviințării instanței de judecată, în condițiile prevăzute la art. 63.”
Avantajele medierii[modificare | modificare sursă]
Implicarea într-un conflict de orice natură presupune un consum emoțional real și în cazul în care se apelează la modalitatea tradițională de rezolvare a acestuia, în instanța de judecată, de cele mai multe ori, eforturile financiare și de timp sunt argumente decisive fie pentru căutarea unei rezolvări pe cale judecătoarească (luând în calcul un rezultat favorabil nesigur), fie pentru renunțarea la proces din lipsa de resurse ceea ce amplifică consumul emoțional al celui care se simte nedreptățit.
Prin procesul de mediere, participanții pot consimți la soluțiile pe care problemele discutate le determină. Definirea naturii disputei poate adesea clarifica metoda cea mai eficientă pentru rezolvarea problemei.
Unul dintre scopurile principale ale procesului de mediere este definirea problemei, dezvoltarea opțiunilor și atingerea unor soluții acceptate de toate părțile implicate. Medierea poate funcționa nu doar ca rezolvare a unei dispute, dar și ca mod de prevenire a acesteia. Procesul de mediere poate fi utilizat și ca avantaj în negocierea contractelor, prin identificarea intereselor ambelor părți și promovarea unei comunicări eficiente între acestea.
Medierea, într-un cadru mai larg, poate însemna prevenirea conflictelor sau dezvoltarea mecanismelor de adresare a acestora, după cum apar.
Articolele 62 și 63 din Legea nr.192/2006 prezintă avantajele date de procesul de mediere: “ Pentru desfășurarea procedurii de mediere, judecarea cauzelor civile de către instanțele judecătorești sau arbitrale va fi suspendată la cererea părților, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă. Cursul termenului perimării este suspendat pe durata desfășurării procedurii de mediere, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere. Cererea de repunere pe rol este scutită de taxa judiciară de timbru.
În cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor art. 271 din Codul de procedură civilă. Odată cu pronunțarea hotărârii, instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia.”
Onorariul mediatorului[modificare | modificare sursă]
Articolul 45, partea finală din Legea nr.192/2006 reglementează astfel: “Dacă nu s-a convenit altfel, aceste sume vor fi suportate de către părti în mod egal.” Conform art 26 din Legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator (cu modificarile si completarile ulterioare : 1. Mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu partile, precum si la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere. 2.Onorariul trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si obiectul conflictului.
Aspecte ale procesului de mediere[modificare | modificare sursă]
Medierea ca proces implică o terță persoană (imparțială) care să asiste două sau mai multe persoane (părțile direct interesate) pentru găsirea unor soluții convenabile de rezolvarea a problemelor.
Oamenii utilizează medierea la nivele diferite și în multiple contexte: de la dispute minore la discuții despre pace în mod global. Unele dintre cazurile care ajung la mediatori sunt:
a) familie:
contracte prenupțiale;
dezbateri privind finanțele sau bugetul;
separarea;
divorțul;
custodia copiilor;
afacerea familiei;
dispute dintre părinți și copiii adulți;
probleme comportamentale;
dispute imobiliare.
b) la locul de muncă:
discriminare;
hărțuire;
administrarea muncii;
plângeri și prejudicii.
c) dispute publice:
de mediu;
de utilizare a pământului.
d) alte dispute:
ale asociației de locatari;
contracte de orice natură;
prejudicii personale;
parteneriate;
organizații non-profit;
prevenirea violenței;
medierea victimelor;
conflicte școlare.
Datorită caracterului particular al acestei activități, fiecare mediator utilizează metode personale (legea nu impune anumite metode) care ar putea să ajute la rezolvarea problemelor expuse.
Medierea implică mai multe stagii sau aspecte:
controversa, disputa sau diferența de opinii dintre două persoane sau nevoia de rezolvare a unei probleme;
luarea deciziei cu ambele părți de comun acord decât impunerea de către o terță persoană a soluției;
dorința părților implicate de a negocia rezolvarea problemei și acceptarea unor discuții despre interesele și obiectivele urmărite;
intenția de a obține o poziție pozitivă cu ajutorul unei terțe persoane, independentă și neutră.
Renuntarea la procesul de mediere[modificare | modificare sursă]
Articolul 60 din Legea nr.192/2006 menționează: “În orice fază a procedurii de mediere, oricare dintre părțile aflate în conflict are dreptul de a denunța contractul de mediere, încunoștințând, în scris, cealaltă parte și mediatorul. Mediatorul ia act de denunțarea unilaterală a contractului de mediere și, în cel mult 48 de ore de la data primirii încunoștințării, întocmește un proces-verbal de închidere a procedurii de mediere. Dacă una dintre părțile aflate în conflict nu se mai prezintă la mediere, fără a denunța contractul de mediere în condițiile alin. (1), mediatorul este obligat să facă toate demersurile necesare pentru a stabili intenția reală a părții respective și, după caz, va continua sau va închide procedura de mediere.”
Medierea ca metodă de rezolvare a disputelor[modificare | modificare sursă]
În domeniul rezolvării legale a controverselor, medierea oferă metode informale de soluționare a problemelor, unde o terță persoană, mediatorul, încearcă să ajute părțile sa ajungă la o înțelegere. Deși medierea nu are standarde legale, părțile se pot angaja în scris ca vor respecta înțelegerile efectuate.
Medierea diferă de celelalte metode de rezolvare a conflictelor prin simplitatea și claritatea cu care este realizată. Este de preferat să se ajungă la un consens între persoanele implicate și sa nu se ajungă la impunerea unei soluții de către un judecător, care nu poate cunoaște problemele în profunzimea lor. Medierea iți oferă posibilitatea de a rezolva împreună cu toate părțile implicate problemele apărute și de a preveni apariția altora.
Avantajele medierii în cazurile de divorț cu minori[modificare | modificare sursă]
Pentru mai multe detalii vezi Manualul de acordare a custodiei editat de ARPCC
Există nenumărate site-uri care explică beneficiile medierii din punct de vedere financiar sau din punctul de vedere al efortului celor două părți implicate. Vom încerca să detailăm aici efectele psihologice ale medierii asupra copiilor și asupra legăturilor acestora cu părintele căruia nu i s-a încredințat custodia.
De facto, medierea și programul de vizitare mai larg pe care aceasta îl implică, implementează principiile custodiei comune deoarece prin mediere părțile aflate în conflict cu privire la cine să se ocupe de creșterea și îngrijirea copiilor după divorț se îndepărtează de poziția beligerantă și vin spre conlucrare.
În fapt părțile ajung să își negocieze, un nou "contract" pentru colaborarea în viitor, cel puțin până când copiii ajung la vârsta majoratului. Astfel părțile ajung, atunci când medierea se desfășoară cu succes să clarifice un plan de îngrijire (numit plan parental) în care ambii părinți se implică pe o bază regulată.
Cele mai importante efecte pentru copii sunt:
Medierea permite părinților nerezidenți să își vadă copiii mult mai des (fiind stimulați și de atitudinea părintelui rezident)
Contactele telefonice dintre părintele nerezident și copil sunt mai frecvente
Părinții nerezidenți sunt mai implicați în aspectele care țin de disciplina copiilor, îngrijirea personală, pregătirea morală, în participarea la petrecerile și evenimentele școlare importante, în activitățile de recreere
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Studiul Emery despre mediere
Modalități alternative de soluționare a conflictelor (ADR), Zeno-Daniel Șuștac și Claudiu Ignat, București, 2008
Medierea. Standarde și proceduri, Zeno-Daniel Șuștac, Cristi Danileț și Claudiu Ignat, București, 2009
Medierea în disputarea custodiei minorilor (articol de Borlean Camelia-Anca, psiholog și mediator—un articol excelent care propune un plan parental de calitate si evidențiază punctele care trebuie agreate ca parte a acestui plan parental)
ro Medierea în procesul civil autor Fănuța Lișman, lucrare apărută la Editura Universitară.
Studiul asupra efectelor medierii realizat de Emery (O prezentare excelentă care demonstrează în baza unui studiu desfășurat pe mai bine de 12 ani de zile importanța medierii în rezolvarea diferențelor de opinie cu privire la custodia minorilor sau metodele de creștere și educare)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mediere

joi, 5 octombrie 2017

Kovesi a crazy stalinist prosecutor

Kovesi a crazy stalinist prosecutor


The connections between manipulation, consciousness, mind and reality, the suggested reality-fragment of "How do you get crazy, psychopathic, and how can you defend yourself from aggressive madness?"
Clarity of consciousness is demonstrated by the consistency of public expression and, above all, the meaning of this expression
Not everything that is coherent is also clear and vice versa.
Does the meaning of a question or curiosity be changed without the interpellation?
And by changing the meaning of the conversation, the addressee should avoid answering the initial question?
Thus, we reach the public delirium, induced!
In Romania, we have a well-trained malicious group of prosecutors, secret service agents, lawyers, members of civil society and various non-governmental organizations, cultural organizations, judges, journalists, extreme right politicians and so on install in power and promote the former President Basescu!
This induced delusion is promoted by manipulating public opinion!
Prosecutors of this famous prosecutor's office called more in derision
"Anticorruption Prosecution" make criminal cases to innocent people only because they have a certain function in the Romanian state or have had in the past!
After losing their position due to their criminal files, they are declared innocent by the courts in Romania!
Another part of people convicted by Romanian courts who have served imprisonment or executed part of the pardon are addressed to the European Court of Justice and receive acquittal orders and the EC amends the Romanian state for unfair or abusive punishments and pays damages the abused citizens!
This money, millions of euros are also paid by the Romanian taxpayer, and the magistrates, prosecutors and judges who have been wronged are not sanctioned, nor do they return these sums paid exclusively for their fault!
It is unacceptable to continue the abuse of the citizens and the continued payment of these compensations by Romanian citizens.
With the millions of euros that the Romanian taxpayer pays for the blame of these madmen, whether prosecutors or judges, they can build hospitals, schools and roads!
So that we Romanian citizens demand that the magistrates who fail in criminal sentences to pay cash these damages and leave the magistracy!
This happened, for example, former Prime Minister Victor Ponta, former Interior Minister Gabriel Oprea, a well-known judge from the Constitutional Court, Tony Grebla, Dan Radu Ruşanu, Paul Păcuraru
and many others among
who are also many mayors and former county councilors!
The main mob man in this mobster mobster is an obsessed lady named Kovesi!
This lady Kovesi was a general prosecutor and now she is the chief prosecutor of the famous "anti-corruption" prosecutor's office, she creates criminal files using lying denunciations written by herself or some of the subordinate deputies, and then puts some convicted people to sign them.
Precisely the conscience of this lady Kovesi, who has fooled many people with her self-esteem, has precisely a dirty conscience, since all lying files will be proved sooner or later as illegal!
Kovesi supported by the intelligence agencies of the Romanian Intelligence Service, the rest of the Romanian secret services, the non-governmental organizations belonging to billionaire George Soros from an influential part of the Romanian and even international press to present in a brilliant light as a great success the National Anticorruption Prosecutor's Office !
He succeeded in this through a harsh propaganda hiding the public at large abuses committed and fabricated files revealed even by Romanian judges!
All Chief Prosecutor Kovesi and her associates like Monica Macovei Gabriel Liiceanu together with the Stalinist group called the Social Dialogue Group have tricked the foreign embassies in Bucharest regularly by sending them all sorts of letters, emails and discussions so courtesy.
Likewise, Kovesi and her accomplices, like Macovei and Liiceanu, lied to US Ambassador to our country, Hans Klemm, and some of the US State Department, misinforming and wailing them!
An example of a lie propagated by Kovesi and his mobs was the legal act drafted by the Grindeanu government of Romania, of course, called "ordinance 13".
This lie propagated by Kovesi and the Romanian and foreign media has caused massive protests that have ended by changing the government of Grindeanu!
Now Kovesi is investigating and the new government headed by Florin Tudose for some acts that are not criminal acts at all, but some banal administrative acts!
The current Justice Minister Tudorel Toader as a magistrate professional, was a judge of the Constitutional Court and a member of the Venice Commission (ie of the European Justice) introduced as a topic of discussion the adaptation of the Romanian laws of justice that are currently anti-European laws, Stalinist!
And although the Justice Minister is trying to change the Romanian Stalinist laws with European laws, the mobsters of Kovesi, Macovei, Lazar and their associates oppose ...
Laura Kovesi, as their chief prosecutor and supporters, wants to avoid changing these Stalinist laws to continue abusing and punishing democratically opposed people, innocent people set as targets according to the Mafia, and demanded to be removed by a the criminal and invented criminal process ...
Since some uninformed citizens support Kovesi, we have a psychological warfare in general with people who want to correct, correct the laws of Romanian justice, and on the contrary, other people who want to keep it because they were part of the corrupt and mafia system and will to retain their acquired favors or privileges, or to preserve the advantages, relationships, and even the money they have earned.
For example, we have over 500 decisions of the Romanian Constitutional Court that have determined that the laws they refer to must be changed!
And in the summer of 2017, the current Minister of Justice Tudorel Toader, a reputed magistrate, made a professional project to adapt the current criminal laws to the Constitutional Court's decisions and put him to public debate for months, and we have a public opposition to the prostitutes who oppose and I resist all power!
These opponents have succeeded in convincing through falsehoods, forgeries, lying denunciations and manipulation of foreign embassies such as the US Embassy and Ambassador Hans Klemm, and have convinced a large part of the media (a prosecutor-controlled press) engaging a large part of civil society. .
So all of Romania has become a real mad house!
I mean, Kovesi is a crazy stalinist prosecutor ...
Will follow
Kovesi a crazy stalinist prosecutor

Legăturile dintre manipulare, conștiință ,minte și realitate,realitatea sugerată-fragment din” Cum ajungi nebun,psihopat și cum te poți apăra de nebunii agresivi?”
Claritatea conștiinței este demonstrată  de coerența exprimării publice și mai ales de sensul acestei exprimări
Nu tot ceea ce este coerent este de asemenea și clar și invers.
Sensul unei întrebări sau curiozități poate fi schimbat fără acordul interpelantului?
Și prin schimbarea sensului discuției adresantul să evite să răspundă la întrebarea inițială?
Astfel ajungem la delirul public,  indus!
În România avem un delir indus de un grup mafiot bine instruit format din procurori ,agenți ai serviciilor secrete,avocați ,membri ai societății civile și din diferite organizații non-guvernamentale,organizații culturale ,judecători ,jurnaliști ,politicieni de extrema de dreaptă și tot așa instalați la putere și promovați de fostul președinte Băsescu!
Acest delir indus este promovat prin manipularea opiniei publice!
Procurorii parchetului acesta celebru numit mai mult în derâdere
”parchet anticorupție”  fac dosare penale  unor oameni nevinovați numai pentru că  au în statul român o funcție oarecare sau au avut în trecut!
După ce își pierd funcția datorita dosarelor penale fabricate ei sunt declarați nevinovați de instanțele de judecată din România!
O altă parte a oamenilor condamnați de instanțele de judecată din România care au și executat pedepsele cu închisoare sau au executat o parte din pedeasă se adresează Curții Europene de justiție și primesc sentințe de achitare și CE amendează statul Român pentru pedepsele nedrepte sau abuzive și plătesc despăgubiri cetățenilor abuzați!
Acești bani ,milioane de euro sunt plătiți tot de contribuabilul român iar magistrații ,procurori și judecători care au greșit nu sunt sancționați și nici nu returnează aceste sume plătite exclusiv din vina lor!
Or continuarea abuzării cetățenilor  și continuarea plății acestor despăgubiri de către noi cetățenii românii este inacceptabilă!
Cu milioanele de euro pe care îi plătește contribuabilul român pentru vina acestor nebuni fie ei  procurori sau judecători se pot construi spitale,școli și șosele !
Astfel încât noi cetățenii români cerem ca magistrații care greșesc în sentințele penale să plătească cash aceste despăgubiri și să plece din magistratură!
Au pățit asta de exemplu fostul premier Victor Ponta,fostul ministru de interne Gabriel Oprea ,un renumit judecător de la Curtea Constituțională  ,Tony Greblă ,Dan Radu Rușanu,Paul Păcuraru
și mulți alții printre
care sunt și  mulți primari și fosti șefi de consilii județene!
Principalul om mafiot din acest angrenaj mafiot ticălos esate o cucoană obsedată numită Kovesi!
Această doamnă  Kovesi a fost procuror general și acum este procuror șef la renumitul parchet ”anticorupție” ,creează dosare penale folosind denunțuri mincinoase pe care le scrie chiar ea sau unii dintre adjuncții subalterni și apoi îi pune pe unii oameni condamnați penali să le semneze.
Precis conștiința acestei doamne Kovesi care a păcălit multă lume cu aparenta ei onestitateare are precis o conștiință murdară întrucât toate dosarele mincinoase vor fi dovedite mai devreme sau mai târziu ca ilegale !
Kovesi  sprijinită de agenții de influență ai Serviciului Român de Informații, de restul serviciilor secrete românești ,de organizațiile neguvernamentale aparținând miliardarului George Soros de o parte influentă a presei române și chiar internaționale să prezinte într-o lumină strălucitoare ca pe un mare succes Parchetul Național Anticorupție!
A reușit asta printr-o propagandă asiduă  ascunzând publicului larg abuzurile comise și dosarele fabricate dezvăluite chiar  de judecătorii români!
Tot procurorul șef  Kovesi și asociații ei precum Monica Macovei ,Gabriel Liiceanu împreună cu grupul stalinist numit Grupul Pentru Dialog Social au păcălit ambasadele străne la București mințindu-le periodic cu tot felul de scrisori ,email-uri și discuții așa zise de curtoazie.
La fel Kovesi și complicii ei ,precum Macovei și Liiceanu l-au mințit și pe ambasadorul Statelor Unite  în țara noastră Hans Klemm și pe o parte din departamentul de Stat american dezinformându-i și mințindu-i cu nerușinare !
Un exemplu de minciună propagată de Kovesi și mafioții săi a fost actul legal întocmit de guvernul Grindeanu guvern al României,desigur,numit ”ordonanța 13”.
Aceasta minciună propagată de Kovesi și de mass-media română și străină a provocat proteste masive care au sfârșit prin schimbarea guvernului Grindeanu!
Acum Kovesi anchetează iar noul guvern condus de Florin Tudose pentru niște acte care nu sunt deloc fapte penale ci niște banale acte administrative!
Actualul ministru al justiției Tudorel Toader ca un profesionist al magistraturii ,a fost judecător al Curții Constituționale și membru al Comisiei de la Veneția(adică a Justiției Europene) a introdus ca temă de discuție adaptarea legilor românești ale justiției care actualmente sunt legi anti-europene ,staliniste !
Și deși ministrul justiției încearcă schimbarea  legilor românești staliniste cu legi europene mafioții lui Kovesi,Macovei,Lazăr și asociații lor se opun...
Laura Kovesi ca procuror șef și mafioții lor care o sprijină vor să nu fie schimbate aceste legi staliniste ca să continue cu abuzurile și cu pedepsirea oamenilor care se opun în mod democratic ,oameni nevinovați stabiliți ca ținte conform mafiei și ceruți a fi înlăturați printr-un proces penal născocit și inventat...
Întrucât unii cetățeni neinformați o sprijină pe Kovesi avem parte de un război psihologic în toată regula cu oameni care vor să corecteze ,să indrepte legile din justiția română și dimpotrivă alți oameni  care vor să o păstreze întrucât au făcut parte din sistemul corupt și mafiot și vor să-și păstreze fucțiile dobândite sau privilegiile sau  vor să păstreze avantajele ,relațiile și chiar banii pe care le-au obținut .
Așa de pildă avem peste 500 de decizii ale Curții Constituționale române care au stabilit că acele legi la care fac referire trebuiesc modificate !
Iar în vara 2017  actualul ministru al justiției Tudorel Toader un reputat magistrat a realizat un proiect profesionist de adaptare a actualelor legi penale la deciziile Curții Constituționale și l-a supus dezbaterii publice căteva luni și avem o opoziție publică a pocurorilor părtași din sistemul mafiot care se opun și se împotrivesc din toate puterile !
Acești opozanți au reușit să convingă prin minciuni ,falsuri ,denunțuri mincinoase și manipulare ambasadele străine precum ambasada SUA și pe ambasadorul Hans Klemm și au convins o mare parte din mass-media (presă controlată de procurori )angrenând o mare parte din societatea civilă ...
Astfel toată România a devenit o veritabilă casă de nebuni!
Adică Kovesi este un procuror stalinist nebun ...

vineri, 1 septembrie 2017

Romanian civil society associated with the prosecutor's repression

Societatea civilă română asociată cu represiunea procuraturii
Romanian civil society associated with the prosecutor's repression
Un exemplu domnul Gabriel Liiceanu este socotit filosof!
Păi filosof în traducere înseamnă iubitor de
înțelepciune!
De ce nu iubește înțelepciunea Gabriel Liiceanu?
Societatea civilă română asociată cu represiunea procuraturii
De ce societatea civilă din România anului 2017 colaborează cu procuratura statului și nu cu asociațiile profesionale ale judecătorilor?
Pentru că majoritatea acestor oameni sunt școliți la școlile KGB-ului și ale stalinismului.
Astfel toți acești oameni socotiți intelectuali de vază precum Gabriel Liiceanu,Horia Roman Patapievici,Monica Macovei,Ion Bogdan Lefter,Robert Turcescu și tot așa confundă justiția întreagă doar cu o parte a acesteia numită procuratura!


Ba mai mult toți așa ziși intelectuali confundă puterea judecătorească cu puterea procuraturii!
Ei fac o greșeală uriașă de interpretare a statului de drept mistficând-ul!
Singura soluție este ca toți aceștia să-ți mute atenția și sprijinul către puterea judecătorească reală aceea formată din judecători!!!!
Dacă colaborarea spocietății civile românești se mută către cei care reprezintă puterea judecătorească asociațiile profesionale ale judecătorilor România va reuși să iasă din acest uriaș blocaj!

An example, Mr. Gabriel Liiceanu is considered a philosopher!
Well, the philosopher in translation means loving
wisdom!

Why he does not love wisdom
  this gentleman Gabriel Liiceanu?

Romanian civil society associated with the prosecutor's repression
Why does the civil society in Romania in 2017 collaborate with the State Prosecutor's Office and not with the professional associations of the judges?
Because most of these people are trained in the KGB and Stalinist schools.
Thus all these people are considered important intellectuals like Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Monica Macovei, Ion Bogdan Lefter, Robert Turcescu, and so confound the whole justice with only part of it called the Procuratorate!


More so, all the so-called intellectuals confuse the judiciary with the power of the prosecutor's office!
They are making a huge mistake in interpreting the rule of law by mistficing it!
The only solution is for all of them to move your attention and support to the real judiciary that consists of judges !!!!
If the collaboration of the Romanian civil society moves to those who represent the judiciary's professional associations, Romania will manage to get out of this huge blockade!

GABRIEL LIICEANU
Gabriel Liiceanu: Dle. Nicusor Dan, felul in care va definiti imi da mici racori VIDEO
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
in foto e Antanas Mokus, cel care l-ar fi inspirat pe Nicusor Dan, in 2011, sa candideze.

Confruntarea dintre candidatul PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Predoiu, şi candidatul USB, Nicuşor Dan, a fost un eşec, a fost concluzia dezbaterii organizate de GDS, după ce propunerea PNL de a susţine cel mai bine plasat candidat a fost refuzată, iar Predoiu nu a fost de acord să se retragă, scrie Mediafax. In continuare, o parte din interventia lui Gabriel Liiceanu, vorbind cu Nicusor Dan.

„Dle. Nicusor Dan, dvs. aveti frumoasa credinta ca veti intrupa o minune. In speta, ca veti infrange legile aritmeticii. Ca voturile pe care le veti pierde, indiferent cate, va vor duce la victorie. V-am spus, potrivit legilor aritmetice, nu e cu putinta.

Iarasi, felul in care va definiti povestea, nu sunt de dreapta, nu sunt de stanga, mie imi da mici racori. pentru ca cine nu e de dreapta, spune pe sleau: sunt impotriva liberalismului economic. Ori acest lucru mie nu imi convine, in pricinipiu.

Va spun ce cred. Poate ma insel. Poate o sa imi explicati cum a nu fi de dreapta, inseamna a fi pentru o piata libera, pentru concurenta si pentru toate celelalte pe care le stiti.

Asa stang lucrurile, ramane un singur lucru pe care l-am inteles: dvs. nu va veti retrage, pentru nimic in lume, chiar daca ati fi pe locul 2. In schimb am inteles ca dl Predoiu ar face acest lucru daca sondajul ar arata ca e pe locul 2.

Iar daca ambitiile sau calculele dvs. gresite se vor razbouna pe noi si vom trai aceste ambitii si aceste vanitati pe pielea noastra, atunci este grev daca faceti asta si ne puneti la aceasta incercare.

E vorba de 3 milioane de oameni pe care ii aveti in clipa de fata in mana. ”
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/gabriel-liiceanu-catre-nicusor-dan-felul-care-va-definiti-imi-da-mici-racori-video/
----------
TRU: vinovat. Din nou?
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
Poate că dacă aveți un mic buget de timp liber si veți decide să citiți sau (după caz) să recitiți ”Încotro duce istoria România” – cred că, în ordine cronologică, penultima carte de pînă acum a lui Traian Ungureanu – veți înțelege și mai bine sensul acestui titlu care trimite la ”vinovăția” lui TRU. ”Încotro duce istoria România” apare în 2008 și – inclusiv pentru faptul că Traian Ungureanu, în volumul sus-numit, face imprudența de a nu oferi, pentru un spor de înțelegere, și desene despre faptele pe care le descrie acolo – pentru unele dintre proiecțiile de acolo, este, automat, adesea în afara unei lecturi minimale (care ar da premise necesare, nu suficiente, pentru înțelegere), încondeiat. Uneori stigmatizat, uneori linșat. Nu de puține ori, de fapt. Citiți cartea și veți vedea că multe dintre evoluțiile – involuții, în fond – descrise acolo, anticipate acolo sînt deja bifate de lumea românească, de scena noastră publică, de agendele noastre publice și mediatice. Acolo, în ”Încotro duce istoria României”, pe fond și adesea și în detalii, Traian Ungureanu avea dreptate. Ceea ce este, și la noi, de neiertat. De fapt: nu doar faptul în sine de a avea dreptate și de a spune adevărul, ci și – aceasta este aproape criminal – detaliul că TRU a avut dreptate înaintea multora, înaintea majorității. În alte privințe, dar complementare în chip adînc cu ”literatura” pe care o practică Traian Ungureanu, la fel au stat lucrurile și cu Horia-Roman Patapievici. Citiți ”Omul recent” – sau, după caz, recitiți-l, dar cu un ochi atent la istoria recentă – și veți înțelege imediat despre ce este vorba! Dacă veți dori, desigur – dacă veți dori să înțelegeți și dacă nu cumva, poate mai confortabil, dar mai departe de ceea ce e cu adevărat, veți prefera să faceți precum ne sugerau idealiștii germani să facem ( ”dacă realitatea ne contrazice, cu atît mai rău pentru ea”…).

Odată cu ”Proștii Europei” – o carte al cărei subtitlu, deși descriptiv, poate constitui încă un solid capăt de acuzare pentru Traian Ungureanu; acesta este: ”Cum se sinucid civilizațiile” – numitul eseist (aici, în carte, în primul rînd aceasta – și nu europarlamentar!) poate fi, încă o dată, executat public după tiparul deja încetățenit. Ar fi putut să fie executat și mai abitir mai devreme, dacă ar fi făcut imprudența să publice acum 3-4 ani o asemenea carte; dar nici acum nu e deloc (prea) tîrziu.  De fapt, lucrurile se și întîmplă deja în sensul acesta. Urmare a unei generoase invitații auctoriale – pe care Traian Ungureanu a publicat-o într-un cotidian și pe care, cu patosul său caracteristic, a reluat-o și odată cu lansarea cărții la Bookfestul recentissim încheiat -, anume ca eventualii cititorii să nu carecumva să pună mîna pe această carte, o parte dintre ei chiar așa au și făcut și decis să lanseze în rafale etichete din repertoriul clasic: e fascist, e nazist, e conservator, e antiumanist, e antiPC, e antimultikulti și așa mai departe. Cum spuneam: formule clasice pe care le asumă aceia – uneori, chiar reprezentanți ai diverselor elite (fapt poate mai vizibil în Vest, dar din ce în ce mai vizibil și la noi) – care nu găsesc sau care chiar nu au argumente și care aleg să rostogolească asemenea etichete, cu voluptate și violență, asupra celor care, adesea cu argumente și punînd cap-la-cap faptele, gîndesc altfel decît ei!

De ce ar putea fi vinovat Traian Ungureanu, odată cu această cea mai recentă carte a sa? Întrucît e o carte destul de arătoasă și, mai ales, una foarte consistentă, pare de la sine înțeles că motivele pentru o asemenea sentință pot fi foarte multe. O să selectez cîteva dintre ele, prefațate totuși de invitația de a citi acest volum – nu neapărat pentru a înțelege despre lumea în care trăim (în fond, va înțelege doar cine va dori să înțeleagă, cine nu va refuza faptele și înlănțuirile de cauze și efecte ale acestei lumi), ci pentru a descoperi și alte motive de genul celor sugerate de mine mai înainte.

TRU coperta Prostii Europei

Așadar, trec de titlul cărții – aparent, o insultă; pe fond, altceva – și merg la subtitlul acesteia. ”Cum se sinucid civilizațiile” – acesta este, cum spuneam și mai sus, subtitlul. Cum? ”Așa se sinucid civilizațiile. Cu dileme interminabile, cu credința oarbă în propriile confuzii și cu vorbe care ajută lumea să stea în cap. Și, neapărat, cu diavolul de mînă ”, scrie Traian Ungureanu și cartea sa este, din acest unghi de vedere, un inventar impresionant al acestor modalități de autosucombare.

Apoi, e o carte periculoasă – inclusiv pentru autorul ei, desigur – fiindcă vorbește, și nu din teorie, ci alimentînd o judecată cu o mulțime de fapte brute – despre ”rinocerii de elită”. Elitele, mai ales elitele birocratice, care duc povara proiectului european și, odată cu el, tot mai puțin și tot mai iresponsabil povara unei libertăți, sunt o miză mare de discuție. Elite, inclusiv elite academice și mediatice – care, punctual, într-o chestiune extrem de fierbinte, aleg să se raporteze pe o asemenea problemă mai degrabă în termenii schițați de Ungureanu: ”lumea subțire care nu vede pericolul islamic nu e oarbă degeaba. Acest val de ignoranță premeditată e, de fapt, parola care asigură accesul în sistemul universitar, politic și mediatic. Numai cine știe să recite și să îmbogățească și să întărească tabuul e admis și menținut în sistem”.

De asemenea, TRU ar putea fi declarat vinovat pentru că pune de atît de multe ori în această carte degetul pe rănile mari ale Uniunii Europene. Dar atenție, a propos de o eventuală punere la colț promptă: nu merge să fie desemnat, cum se întîmplă în schemele mentale ale resentimentului celor care, fără să asculte argumente – bunăoară, unul foarte puternic e dat chiar de Traian Ungureanu: UE nu e totuna cu Europa! -, aleg etichetarea și blamarea,  nu merge, așadar, să fie plasat în zona filo-rusă. Vizionar, poate și prevăzător, dar mai ales hiperlucid în această chestiune, Traian Ungureanu vorbește de două decenii cu competență și sistem despre răul post-sovietic, despre toxinele putiniene șamd. Ce nu merge cu Rusia, pe latura aceasta de linșaj și de retorică resentimentară, merge cu SUA. O SUA față de care Europa de Vest, salvată tocmai de această țară din două teribile războaie, manifestă o (cuvîntul cred că acesta este) odioasă lipsă de recunoștință. O-ho! Și încă ce bine merge, în cazul lui Traian Ungureanu, mai ales că, după un Obama ultramediocru ca șef de stat (nu uitați că a luat Premiul Nobel pentru Pace pentru ce urma să facă, în primele luni ale primului mandat, nu pentru ceea ce făcuse!), acum, în SUA, e Donald Trump. Un președinte imprevizibil față de care, și în această carte, Traian Ungureanu nu se aliniază, încă o dată deci e deviaționist, liniei majoritate din presa mainstream. Logic, veți găsi în carte și numeroase linii de discurs împotriva progresismului și împotriva corectitudinii politice – și aceasta, iarăși, nu e de bine pentru cineva care spune lucruri neomologate ca fiind acceptabile și dezirabile de către preoții și de către misionarii acestui nou cult în care se amestecă, sub pretextul bunelor intenții, ipocrizia, relativismul, chiar nerușinarea, adesea neocomunismul și neomarxismul. Cu atît mai rău, pentru cineva care îndrăznește să fie critic în aceste chestiuni.

În ”Proștii Europei” sînt cam 50 de texte. Cam 50 de eseuri scurte și nervoase. Nu știu dacă, în sine, cifra aceasta e condamnabilă, dar accept că nu dețin competențele celor care aleg să ”radă” pe cineva pentru te miri ce motiv. Ce știu însă – din lectura la zi (adesea, o a doua sau chiar o a treia lectură a acestor mici eseuri – să menționez că majoritatea textelor au apărut pe blogul lui Traian Ungureanu din ”Adevărul” și în revista 22) – este că, fără excepție, fiecare dintre ele ascunde ”arsenal exploziv”. Cu alte cuvinte, că în fiecare dintre aceste texte, cineva care gîndește și acționează euforic,  fără să vadă tot mai numeroasele semne ale unui declin de civilizație, poate găsi idei, formulări, perspective, problematizări de care să se agațe. Pe care să le reproșeze, în numele căror să îl pună la colț pe cel care le-a formulat sau indicat. Și, în felul acesta, să rateze discuție esențială. Fiindcă, dacă există o problemă mare – iar pentru Vestul Europei există; și, întrucît există pentru Vest, ea se răsfrînge și la Est -, un prim pas important pentru a nu o ajuta să crească este să o recunoști ca atare și nu să o ascunzi. În sensul acesta și în inconfundabilul și inimitabilul stil TRU, cartea pe care redutabilul eseist ne-o dă acum este  și o disperată invitație la luciditate.

Nu în ultimul rînd, și acum sînt dispus să ofer un pont, atît cît îl cunosc eu pe  Mai mult decît atît: în cazul în care, eventual alertat de această dezvăluire pe care o fac cu privire la el, decide să își ia bască, Traian Ungureanu poate deveni, automat, vinovat și pentru că vrea să poarte bască. În fond, cine se crede? Iată nu doar unul, ci încă două motive pentru a citi această carte – e numai bună pentru a vedea cum scrie cineva care e, pentru că a ales să scrie în limbajul adevărului, vinovat în mod apriori. Respectiv: pentru că are bască sau pentru că nu are bască. Sau / și!

The following two tabs change content below.
Bio
Latest Posts
Cristian Pătrășconiu
Cristian Pătrășconiu
http://inliniedreapta.net/jurnal/tru-vinovat-din-nou/
-------------
Horia-Roman Patapievici: Legitimarea anticreștinismului prin redefinirea centrului
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
De curînd [articolul scris în sep. 2007], Asociația „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfîrșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine cere și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se „Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul.

În trecutul recent (noiembrie 2006), „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău, care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela că fetița sa (11 ani, elevă la un liceu) suferă traume psihologice ca urmare a faptului că e zilnic expusă imaginilor religioase creștin-ortodoxe. Motivul invocat de tată? Creștinismul ortodox „practică inferiorizarea femeii”, „afectează demnitatea personală a copiilor” și întreține o „atmosferă ostilă și degradantă”, care „periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Pe scurt, creștinismul ortodox ar avea asupra elevilor același efect ca abuzul sexual.

Această comparație nu apare în Petiția înaintată autorităților la 12 august 2006 de către profesorul de filozofie din Buzău, dar apare în mai multe rânduri expresia „abuzați”, atunci când petentul se referă la efectul avut de icoane asupra elevilor: or, întrucît petiția ne plimbă cu luxurianță pe toată harta legală a abuzurilor și discriminărilor, suntem forțați să admitem că termenul de „abuz” este, pentru eruditul autor, un terminus technicus: „abuz” și „copil” se asociază, în această literatură, numai sexual (de aceea mi-am permis asocierea). Oricum, în concepția autorului, precum și a tuturor celor care s-au asociat petiției, inclusiv a autorității numite Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (o instituție care a fost înființată de guvernul Năstase „pe șest”, fără a fi vreodată discutată oportunitatea existenței ei în Parlament, necum să se fi inițiat o dezbatere publică privind rațiunea ei de a fi), e limpede că imaginile religioase creștine îi abuzează pe copii. Pe scurt, icoanele reprezintă o instigare la ceva rău. (Semnatarii nu par să creadă că mesajele sexuale explicite ale aproape tuturor reclamelor ar dăuna elevilor, nici că vulgaritatea agresivă a majorității emisiunilor de divertisment ar constitui o problemă; ei se simt agresați de icoane, care au mesaj spiritual, care le displace, nu de vulgaritate, care are un altfel de mesaj, care însă le e pe plac, întrucît e pesemne în deplin acord cu antropoligia lor reducționistă).

Am dat aceste citate din Petiția care cere eliminarea icoanelor din școli (să reamintim aici că icoanele incriminate se află acolo prin decizia comună a părinților și a profesorilor, fără implicarea ministerului) pentru a sugera cititorilor că acest gen de acțiune spune prin stilistica lui mai mult decît lasă să transpară argumentarea lui. Argumentele sunt din registrul legal și retoric tipic pentru mișcările de drepturile omului din anii ’90 ai secolului trecut. Stilistica, însă, e mai mult decât evident, aparține fanatismului de totdeauna. Suntem încă relativ insensibili la acest tip de fanatism (fanatismul anticreștin, deghizat în militantism de drepturile omului), deoarece mentalul nostru asociază în mod tradițional fanatismul cu religia, iar drepturile omului cu moderația. Or, ceea ce au adus nou anii ’90 ai secolului trecut în configurarea ideologică a modernității a fost legitimarea publică a unor privilegii de atitudine pentru anumite grupuri minoritare, revendicate de activiști în numele drepturilor fundamentale ale omului. De pildă, proferarea de gesturi obscene în public e calificată, potrivit Codului penal, ca atentat la bunele moravuri. Nu și atunci cînd gesturile obscene sunt ostentativ proferate în defilările de tip „Gay Parade”: în aceste cazuri Codul penal se suspendă, pentru că persoanele gay, prin activismul care a asimilat drepturile omului cu dreptul de a fi homosexual, și-au cîștigat dreptul (de fapt, privilegiul) de a fi obscene în public, ceea ce pentru toate celelalte persoane a rămas un fapt pur și simplu penal.

Cum se ajunge aici? Simplu: prin activismul unei minorități care militează în numele drepturilor omului după principii leniniste. Firește, nu este vorba de drepturile fundamentale ale omului, care sunt universale, ci de anumite privilegii de atitudine, discriminatorii în sens invers, care sunt băgate pe gîtul majorităților, spre culpabilizarea colectivă, cu ajutorul unui sofism de tipul următor: acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; nu îl acceptați, declarăm război, pentru că violați drepturile omului. Astfel, o atitudine marginală (pentru o stare dată a societății) este promovată ca trebuind obligatoriu să devină centrală; majoritățile cedează șantajului emoțional, eliberează centrul, iar în golul astfel creat se instalează, triumfătoare, atitudinea marginală.

În cazul acestei acțiuni susținute anul trecut de „Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” (înlăturarea icoanelor) toate datele stilistice trădează fanatismul. Numai fanaticul reacționează intolerant la simbolurile unei religii care nu este a lui. Numai un fanatic (anticreștin) își poate imagina că imaginea Maicii Domnului întreține o „atmosferă ostilă și degradantă”, și că poate avea drept mesaj subliminal „inferiorizarea femeii”. Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane „afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină „periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. Nu poți combate, de pildă, afirmația cuiva care susține că studiul matematicilor prostește ori că logica îngrădește libertatea de gîndire. Neavînd riguros nici un sîmbure de adevăr, aceste afirmații nu pot fi combătute. Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.

După ce a bifat anul trecut acțiunea „jos icoanele”, anul acesta „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” se ocupă de acțiunea „jos rugăciunea Tatăl Nostru”. Scopul, probabil, este eliminarea sistematică a tuturor simbolurilor creștine din spațiul public. Nu le reproșez acțiunea (anticreștinii sunt liberi să fie anticreștini), le contest însă camumfaljul, pentru că își maschează anticreștinismul într-o retorică de tip drepturile omului, ceea ce constituie o fraudă. Căci această asociație nu militează pentru libertatea de conștiință (ceea ce ține de drepturile fundamentale ale omului), ci de libertatea de conștiință împotriva creștinismului (ceea ce face din ea o sectă parareligioasă între multe altele).

În vechime, centrul era fixat prin afirmația „Dumnezeu există”, iar opoziția extremistă prin constatarea „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu» Stricatu-s-au oamenii și urîți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul (Psalmul 13,I). Afirmația „Dumnezeu există” era considerată neutră și normală, iar negarea ei, „Nu este Dumnezeu”, era considerată nu doar greșită, nu doar extremistă, ci nenaturală, adică rezultatul unui proces teoretic de falsificare și distorsionare a realității (noi am spune „de natură ideologică”).

ASTĂZI, lucrurile s-au inversat. Poziția „Nu este Dumnezeu” s-a impus deja în societățile secularizate din Occident ca fiind, ea, neutră și, deci, normală ? ceea ce înseamnă că e singura poziție de la sine înțeleasă, care nu are nevoie de o explicație pentru a fi înțeleasă. A devenit un dat, cum înainte un dat fusese afirmația contrară. Perspectiva afirmației „Nu este Dumnezeu” a ajuns să definească azi normalitatea publică și în funcție de ea se stabilește atît conținutul toleranței, cît și limitele ei. Dimpotrivă, afirmația „Dumnezeu există” a ajuns să fie percepută ca partizană, potențial extremistă și rezultatul unei construcții teoretice ideologizate.

La noi, toată strădania unor asociații precum „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” este să prezinte intoleranța față de simbolurile creștin-ortodoxe ca fiind neutralitate. Or, cum poți să faci niște oameni normali să priceapă intoleranța ca fiind neutralitate? Într-un singur fel: redefinind poziția centrală. Adică deplasînd sistemul de referință în așa fel încît atitudinea de excludere a creștinismului să ajungă centrală în raport cu valorile spațiului public, iar intoleranța față de creștinism să poată apărea ca fiind o veritabilă neutralitate. Consecința imediată a aceste „deplasări de sistem de referință” va fi ca simpla prezență a simbolurilor creștine în spațiul public să apară ca fiind un abuz. În acest mod, apărătorii păstrării în spațiul public a simbolurilor care în mod normal, potrivit tradiției, se află deja acolo vor putea fi prezenați ca extremiști, fanatici, adversari ai egalității de tratament și dușmani au drepturilor omului. Adică o mistificare de proporții.

Metoda de acțiune publică este deja verificată. Asociațiile de tipul „Solidarității pentru libertate de conștiință” vor șantaja instituțiile noastre oportuniste și corupte cu „drepturile omului” și cu „legislatia europeană”, folosind sofismul care deja a funcționat în Occident, în practica minorităților leniniste: dacă acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; dacă nu îl acceptați, vă denunțăm Europei, cu argumentul că încălcați drepturile omului. Vor încerca, altfel spus, să redefinească neutralitatea ca decurgînd din ateism, iar extremismul din credință.

Așa se face că legitimarea publică a anticreștinismului: cu ajutorul acestui mecanism de punere a opiniei publice, prin manipularea insituțiilor, în fața faptului împlinit; și cu evitarea totală a dezbaterii publice, pe care, în bătălia substituirii creștinismului cu anticreștinismul, asociațiile anticreștine ar pierde-o cu siguranță. Ideea este să ne prefacem că suntem democrați pentru a ocoli cel mai bine democrația.

Articol publicat în numărul 9 (36), din septembrie 2007, al revistei Idei în Dialog

The following two tabs change content below.
Bio
Latest Posts
Redacţia
My Twitter profileMy Facebook profileMy Google+ profileMy LinkedIn profileMy YouTube channelMy Vimeo channel
Redacţia
17.6K

7

113


12


21 de gânduri despre “Horia-Roman Patapievici: Legitimarea anticreștinismului prin redefinirea centrului”


Costin Andrieş
17 septembrie 2014 la 19:35
În cazul acestei acțiuni susținute anul trecut de “Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” (înlăturarea icoanelor) toate datele stilistice trădează fanatismul. Numai fanaticul reacționează intolerant la simbolurile unei religii care nu este a lui. Numai un fanatic (anticreștin) își poate imagina că imaginea Maicii Domnului întreține o “atmosferă ostilă și degradantă”, și că poate avea drept mesaj subliminal “inferiorizarea femeii”. Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane “afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. … Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.
„Fanatismul” de care vb Horia Patapievici in 2007 nu s-a stins, a continuat, consecvent, cu precadere la fiecare inceput de an scolar, in fiecare an, cand toata tara este obligata sa isi aduca aminte ca este inapoiata, indoctrinata, intoleranta, fanatica, „cre(s)tina”, cum le place „fanaticilor” sa spuna.

6 ani mai tarziu de la actiunea „umanistilor”, Mircea Toma, parte, la acea vreme, din asociatia „Solidaritate pentru libertate de constiinta”, dupa citirea unui studiu din care reiesea ca romanii au incredere cel mai mult in biserica si armata, facea educatie ne-religioasa in scoli, in cadrul unei vestite deja conferinte de la facultatea de istorie din 2012, in care mobiliza studentii cam lipsiti de chef cu strigatul de lupta: “O solutie imediată pentru a inviora publicul, este să inlocuim cu curaj sloganul “Jos Băsescu!” cu “Jos Dumnezeu!”” http://inliniedreapta.net/colo.....te-civila/

Cei prezenti acolo au fost, acea perioada, 2011-2012, extrem de activi in protestele care au dus la caderea guvernului si la ajungerea lui PSD la putere si izolarea Romaniei de Occident, aproape aruncarea ei in bratele Rusiei, deocamdata nereusita.

Horia Roman Patapievici scrie militantismul anticrestin inselator face din asociatie „o sectă parareligioasă”.

O secta. Asta spune insusi parintele spiritual al acestui tip de fanatism, care isi propune dislocarea si ocuparea centrului culturii, ganditorul comunist Antonio Gramsci (la conferinta din 2012, jumatate din timp a fost petrecut pentru a disloca crestinismul, cealalta jumatate pentru a disloca ideea de economie de piata (in cuvintele lui Mircea Toma, parafrazand pe unul dintre participanti, „raul vine de la new York”), deci despre socialism este vorba:

“Socialismul este religia care trebuie sa distrugă creșinismul, religie în sensul că tot o credință cu martiri și credincioși este; și e religie pentru că a înlocuit pe Dumnezeul transcedental al catolicilor cu credința în om și energiile lui ca singură realitate spirituală.”

Luciano Pelicani scria in cartea “Gramsci, La questione comunista (1976):

“Comuniștii trebuie să imite pe primii creștini. Trebuie să erodeze ordinea existentă din interior, prin cuceriri discrete, metodice, infiltrînd suprastructurile ideologice pînă cînd au capturat sprijinul claselor subordonate din mîinile clasei dominante. Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, Gramsci a propuse procedura inversă: cucerirea statului prin ocuparea culturală a societății. ”

Socialism. Inlocuim crestinismul cu credinta in Stat, care sa ne faca si sa ne dreaga tot ceea ce „prietenul imaginar” nu poate, pentru ca nu exista, si daca exista, oricum nu vrea, pentru ca e rau.

Ce s-a spus la conferinta, cateva exemple:

Mircea Toma: “O solutie imediată pentru a inviora publicul, este să inlocuim cu curaj sloganul “Jos Băsescu!” cu “Jos Dumnezeu!””
Alfred Bulai (profesor SNSPA): “…luati de exemplu niste manuale de religie si vedeti ce scrie p-acolo.. deci, Evul Mediu timpuriu[…] Cind ai incredere in Romania, si la nivel de intreaga populatie, si la tineri, in armata, institutia protestului, nu?… in Biserica, e cam greu. E foarte greu! Asta ne spune, ce? Ca avem o societate cu un model cultural in care s-a inoculat obedienta la nivele profunde, repet, nu la nivel public, unde toata lumea poa’ sa vorbeasca, la nivel profund al angajarii.”
Dan Trifu (Eco Civica): “De ce Biserica si armata sunt pe primele locuri?! Asta este prostia romaneasca!”
Petru Dandea (președinte Cartel Alfa, era acolo în primul rînd pentru a explica beneficiile socialismului și pentru a diaboliza capitalismul și SUA…“răul vine de la New York”): “Anomalia, pentru ca este o anomalie, incredere, armata, Biserica, e Romania! Original. Ai incredere in egala masura, sau foarte aproape, intre cel care trage cu tunul si ucide oameni si in cel propovaduieste credinta in Dumnezeu, altruismul, bunatatea. E o tâmpenie!”
Înapoi la Alfred Bulai, o lecție de teorie critică. O critică de dragul criticii, dar care are ca scop zdruncinarea încrederii în instituțiile fundamentale ale societății și cîștigarea hegemoniei culturale, despre cum să te transformi într-o babă care bombăne trecătorii, și să te crezi elită facînd-o: “Din pacate exista o orbire a societatii romanesti de 20 de ani, vis a vis de asemenea fenomene, o cirdasie intre clasa politica si biserica…. In aceste conditii e foarte, foarte greu sa apara cultura civica din… din ce?! Secretul pentru care noi avem institutii de incredere mare, e tocmai faptul ca nu se discuta si nu exista dialog public. Increderea scade vis a vis de orice fel de institutie care e supusa criticii sociale. […] Am facut un experiment in care am “rationalizat” increderea, inainte de intrebarea cu increderea in institut am pus o intrebare de rationalizare, de genul “credeti ca toti preotii sint corecti? …sau mai stiu eu cum? […] Datorita acestor doua tipuri de intrebari inaintea intrebarii de incredere, increderea a coborit cu 25-30%, adica s-a pabusit…”

mai multe declaratii si filmarea de la conferinta http://inliniedreapta.net/colo.....te-civila/

Cum spuneam, cei care tineau acea conferinta au fost foarte activi in protestele care au adus la putere PSD/USL, in 2012. Din asociatia „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” faceau parte Remus Cernea, fostul viitor candidat al premierului cheguevarist, care a descoperit crestinismul, pt ca e campanie, Victor Ponta, dar si cei de mai jos:

Mihai AGAPIE
Gabriel ANDREESCU
Liviu ANDREESCU
Liviu ANTONESEI (oare acel Liviu Antonesei care, acum, este un crestin relativ fervent pe facebook, numit de Ponta in IICCMERUl iliescizat?)
Péter BANYAI
Remus CERNEA (consigliere Primo Minstro vvp)
Smaranda ENACHE
Matei GULEA
Cristian Emil LASCU
Domnica MACRI
Emil MOISE
Adrian NICULESCU
Anton NICULESCU
Coriolan Ovidiu PECICAN
Dan PETRESCU
Leonida-Aurel POP
Mircea TOMA
William TOTOK
Paul TUMANIAN
Daniel VIGHI
Dinu ZAMFIRESCU ( oare e vorba de acel Dinu Zamfirescu, numit tot de Ponta la IICCMER-ul iliescit?)
Vasile Dem ZAMFIRESCU
http://www.humanism.ro/pages.php?page=6

Pe ceilalti nu ii mai stiu, dar cei pe care ii stiu, toti au gravitat in ultimii 2-3 ani in jurul PSD/USL.

Apropo de „minoritatea leninista”, un alt detaliu interesant este ca ASUR (mai libertarieni, de felul lor, dar coerenta nu a fost niciodata punctul lor forte), cei care au urmat asociatiei din 2006 in lupta cu „indoctinarea crestina” si care organizeaza o dezbatere cu toti candidatii la presedintie, lunea care vine, au, azi, o retorica cel putin asemanatoare cu propaganda bolsevicilor impotriva crestinismului.

Aici sunt cateva exemple in oglinda:

http://inliniedreapta.net/criz.....ment-91895

Secta de fanatici 🙂

eugeni
18 septembrie 2014 la 2:37
„Bărbatul este cap femeii, precum Hristos este cap Bisericii… (Efes.5,23). ” .
„……femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească”
„Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har”

Out of curiosity…..Este Patapivici pro sau contra teoriei lui Darwin?

BOR nu si-a facut mea culpa pentru „vanzarea” si lipsa de rectitudine din timpul comunist. Nu indreapta lucrurile acum cand avaritia este pe primul loc si mandria desearta este un mod de viata. Modul ei de actionare este specific comunist.(leninist). Nu esti cu noi esti impotriva noastra. Si asta nu este sofism.

Pe scurt , iata de ce nu pot sa acord incredere BOR si modului primitiv de a privi lumea.

In Quebec erau francezi catolici. In restul Canadei catolici dar majoritari protestanti anglofoni. In Quebec, datorita Bisercii catolice populatia era de departe cea mai neinstruia si cea mai saraca. Preotii catolici dirijau viata francofonilor in toate aspectele.
Dupa 1970 lumea s-a revoltat (revolta linistita) si au inceput sa refuze complet aspectele religioase spirituale. In Quebec foarte putini se mai duc la slujba. Au trecut de la o rata foarte mare de religiozitate la una foarte scazuta. In zona anglofona siuatia a rama calma si , norml, dezvoltarea este mai mare.
Acesta este si pericolul care paste BOR daca nu sunt atenti.
PS.
Si comunismul suna bine si au fost multi care si-ar fi data viata pentru el, nu? Stiu o groaza de cazuri de oameni credinciosi care a fost dictatori care au omorat si violat. Faptul ca au fost basisti sau nu, nu schimba cu nimic situatia. Si eu am fost si sunt basist. Argumenteaza ce?. Cat despre oameni de cultura care NU sunt bigoti, har Domnului sunt multi. Sa nu amestecam lucrurile.

Vlad M.
18 septembrie 2014 la 10:17
Eugeni, bagi un citat din Biblie, apoi sari la exagerari pentru a da in BOR, dupa care, ca un adevarat intelept ce nu esti, treci la catolicism si faci comparatii aiuristice. Protestantismul are virtutile sale, dar a acuza crestinismul catolic de inapoiere este cel putin ridicol si denota nu doar neintelegerea lumii in care traiesti, ci si o mare ignoranta in privinta istoriei. Quebecul a fost o societate agrara – toate societatile au inceput la fel. Ulterior schimbarile aduse de anii 60 – caracterizati in tot Occidentul ca o epoca de tulburari stangiste – nu au fost intotdeauna bine gandite. Astazi intreaga regiune este produsul politicilor de stanga – economia (socialista), atitudinea fata de religie (ostilitate deschisa in stil progresist), atitudinea fata de infractori (liberalism) etc.

Alex
18 septembrie 2014 la 13:38
Articolul de fata scapa un mic amanunt din vedere. Si anume ca anumite pozitii radicale ale ateistilor sunt iscate ca raspuns la anumite pozitii radicale a Bisericii Ortodoxe Romane.

Eu am mers la liceu timp de 3 ani in Germania unde am participat la orele de religie catolica. Am avut parte de 2 profesori exemplari insa nici unul dintre ei nu era preot, nici macar absolvent al facultatii de teologie. Ambii terminasera facultatea de Pedagogie, erau in primul rand educatori, si nu propovaduitori.

Am invatat despre istoria religiei, despre impactul ei asupra societatii, despre binele (si raul) cauzat de religie, despre valorile morale promovate de religie, cum se pozitioneaza catolicismul fata de alte religii, ce inseamna toleranta religioasa. Chiar si mie ca ateu imi placea ora de religie.

Insa in Germania unde se preda religia de atata timp in scoli nu am vazut nicaieri cruci, icoane si alte simboluri religioase. Nu am vazut preoti predand. Nu am vazut rugaciuni in manuale. Nu a fost niciodata predat ceva ce contravenea regulilor ratiunii si analizei stiintifice.

Catehizarea se facea strict la scolile de duminica in cadrul ordinelor religioase, organizate de biserici cu sprijinul si spre beneficiul enoriasilor. Asa trebuie sa se intample si in Romania. Pana cand BOR nu va invata ca atributiile ei inceteaza la usa bisericii nici protestele umanistilor nu vor inceta.

Costin Andrieş
18 septembrie 2014 la 16:14
Alex, dincolo de parereile tale si experienta din Germania, iti scapa ideea articolului care mie mi se pare principala: toata miscarea asta e bazata pe frauda. toate pozitiile radicale, tot fanatismul, nu e reactie.

Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane “afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. Nu poți combate, de pildă, afirmația cuiva care susține că studiul matematicilor prostește ori că logica îngrădește libertatea de gîndire. Neavînd riguros nici un sîmbure de adevăr, aceste afirmații nu pot fi combătute. Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.
Am impresia ca nu te-ai obosit sa citesti articolul, sa vezi ce vrea sa spuna, inainte sa comentezi despre altceva.

Pr. Al.
18 septembrie 2014 la 16:33
Draga Alex, uite cum stau lucrurile: in Romania, la momentul actual, Religia e predata de absolventi de Universitate si doar prin catune indepartate unde nu sunt cadre specializate, de preoti.

In Germania, in landul Bavaria, gasesti peste tot in scoli si institutii publice crucifixul catolic. Daca ai locuit intr-un land cu populatie predominant protestanta nu ai cum sa vezi simboluri religioase de vreme ce acestea nu sunt cultivate sau macar acceptate de catre protestanti.

Despre regulile ratiunii si analiza stiintifica 🙂 … Sa inteleg ca acolo se preda Religia fara sa se vorbeasca despre minunile din Sfanta Scriptura?

In ultimul rand, inteleg ca tu vrei ca oamenii iesind din biserica sa devina pagani si doar in interiorul cladirii de cult sa fie crestini.

Numai prostii ai scris domnule! Si inca din cele mai mari!

C Sampalean
18 septembrie 2014 la 16:34
„Este necesara intelegerea principului libertatii de constiinta, care este garantata tuturor cetatenilor Republicii Socialiste Romania prin Constitutie. Potrivit acestui principiu , prin libertatea de constiinta nu trebuie inteleasa numai libertatea de care se bucura slujitorii cultelor de a-si desfasura nestingherit activitatea in cadrul institutionalizat al religiilor respective, ci – in primul rand – indatorirea intregului sistem educativ faurit de oranduirea noastra socialista de a desfasura o activitate permanenta, deschisa cu scopul de a slabi continuu influenta religiei, a sectelor religioase asupra tineretului, de a le forma conceptia materialist-dialectica despre natura, societate si gandire”.

„Libertatea de constinta in ceea ce priveste credintele religioase nu poate fi in nici un caz si sub nici o forma inteleasa ca o impacare a conceptiei materialist-dialectice cu ideologia religioasa, ca o renuntare la educatia ateist-stiintifica. Libertatea de constiinta nu inseamna numai libertatea cultelor, ci si dreptul cetatatenilor de a nu adopta nici o religie, de a se elibera de idei si sentimente religioase, mistice, obscutantiste”.

„In socilaism elementul nou, calitaliv superior al libertatii de constiinta consta in aceea ca se recunoaste libertatea fiecarui cetatatean nu numai de a alege si impartasi o comceptie relogioasa sau alta, ci si dreptul de a avea o conceptie stiintifica, materialist-dialectica, de a fi ateu, adica de a nu adopta nici o conceptie religioasa si de a face propaganda materialist-stiintifica”.

„Trecerea unor culte religioase pe pozitii loiale fata de stat – atitudine necesara institutiilor religioase – creaza unor oameni confuzii pe plan ideologic, printre care si aceea ca socialismul se impaca cu religia. O asemenea parere nu are nici un temei, deoarece intre conceptia materialist-dialectica despre lume si conceptiile religioase nu poate exista impacare sau armonie”.

Citatele de fata sunt extrase din volumul „stiinta, religie, societate”, care este o „culegere de lectii” pentru „invatamantul de partid” (ed. pol. 1972), ca raspuns al propagandistilor comunisti „indicatiilor cuprinse in programul elaborat de Plenara Comitetului Central al PCR din noiembrie 1971 si insusit de in intregime de Conferinta Nationala a partidului, din iunie 1972 – bla, bla, bla … „. Lectii, pe care cum se vede au fost perfect insusite de tovarsii pomeniti si nepomeniti de domnul Andries.

C Sampalean
18 septembrie 2014 la 16:40
Scuzati exprimarea negljenta de la sfarsit.

„Lectii care au fost perfect insusite de … „.

Alex
18 septembrie 2014 la 20:39
Eu vad ca tot n-ati priceput miezul comentariului de mai sus. Eu am fost in Germania si am vazut cum se face religie in mod inteligent. Ce facem aici in Romania nu se aproprie nici pe departe de ce am vazut prin Germania.

Abuzurile BOR si a prea-putin pregatitilor dascali de religie sunt cele care genereaza iesirile poate exagerate de care pomenea Patapievici. Ele nu se vin asa din neant si sa le dai laoparte ca un nonsens cum face Patapievici e de-a dreptul periculos. Iesirile nefondate si exagerate sunt doar varful iceberg-ului unei nemultumiri cat se poate de rationale a unei paturi mult mai largi de elevi si parinti.

Daca as fi cinic, ca ateu m-as bucura de aceasta stare de lucruri. O clasa de religie obligatorie, cu catehizare excesiva, profesori abuzivi si rupta de nevoile elevilor este metoda perfecta pentru a-i convinge pe oameni sa renunte la religie. In numai douazeci de ani de astfel de religie predata in scoli ateii vor fi majoritari si in Romania.

Am doar o mica problema: aceasta cale le induce viitoarelor generatii impreuna cu o lipsa de respect totala fata de biserica si o lipsa de respect fata de valori morale, fata de raspundere civica si va fi extrem de dificil sa se dezvete de asta cand sunt mari.

Daniel Branzai
18 septembrie 2014 la 21:11
O dezbatere din care n-avem cum să ne retragem! Ce preferați? O Românie seculară în care Statul să nu favorizeze Biserica ortodoxă majoritară? Sau un Stat ,,creștin“ în care se preferă și se susține prioritar ,,un anumit fel de creștinism, legat istoric cu evoluția poporului român“? (Deja se aud glasurile celorlalte confesiuni din România care spun: ,,Am dus-o mai bine sub comuniști“) Nu este ușor să trăiești într-o asemenea dilemă.

O anticipare a concluziei: ,,Nu cumva dilema este falsă? Există o a treia cale posibilă? Ce ziceți de un Stat care să prefere civilizația ,,iudeo-creștină“ bazată pe experiența și identitatea comună europeană?

Pentru cei ce se tem de o asemenea … a treia cale: ,,Nu cumva este singura alternativă care poate ține în balans civilizația musulmană exclusivistă care cucerește anual noi teritorii geografice? Care este alternativa preferabilă: promovarea secularismului cu speranța că el îi va convinge și pe arabi că aceasta este calea progresului comun și a unei noi ordini mondiale sau promovarea spiritualității iudeo-creștine în societăți care nu pot funcționa fără împliniri (și) pe plan religios?

Vlad M.
18 septembrie 2014 la 21:38
Alex

Eu am mers la liceu timp de 3 ani in Germania unde am participat la orele de religie catolica. Am avut parte de 2 profesori exemplari insa nici unul dintre ei nu era preot, nici macar absolvent al facultatii de teologie. Ambii terminasera facultatea de Pedagogie, erau in primul rand educatori, si nu propovaduitori.

Am invatat despre istoria religiei, despre impactul ei asupra societatii, despre binele (si raul) cauzat de religie, despre valorile morale promovate de religie, cum se pozitioneaza catolicismul fata de alte religii, ce inseamna toleranta religioasa. Chiar si mie ca ateu imi placea ora de religie.
Eu vad ca tot n-ati priceput miezul comentariului de mai sus. Eu am fost in Germania si am vazut cum se face religie in mod inteligent. Ce facem aici in Romania nu se aproprie nici pe departe de ce am vazut prin Germania.
Super-tare! Hai sa vedem ce a inteles Alex din orele de religie din Germania.

Nimeni nu neaga contributiile istorice ale religiei si nimeni nu zice ca credinciosii sunt oameni rai, ba din contra, dar a venit timpul sa creeam un framework moral adaptat timpurilor noastre si bazat pe ratiune. Ateismul asta este. Poate ca nu e atat de dezvoltat inca si atat de raspandit dar bazele sunt mult mai solide decat superstitiile de acum cateva mii de ani pe care se bazeaza majoritatea religiilor. Dupa o perioada de tranzitie de cateva generatii ateismul va inlocui crestinismul nu pentru ca crestinismul este ceva rau ci pentru ca este ceva anacronic, imperfect adaptat cerintelor curente ale civilizatiei.
… si apoi sa vedem care ii sunt stramosii ideologici…

„Crestinismul va disparea din Germania asa cum a disparut din Rusia. […] Rasa germana a existat si fara crestinism mii de an […] si va continua si dupa ce crestinismul va disparea.” – Adolf Hitler
„O moarte lenta are in ea ceva reconfortant. Dogma crestina incepe sa se macine in fata progreselor stiintei. Religia trebuie sa faca din ce in ce mai multe concesii. Incet-incet,miturile se spulbera. Tot ce ramane de facut este sa se demonstreze ca in natura nu exista nici o frontiera intre organic si anorganic.” – Adolf Hitler
… dupa care sa ne aducem aminte mostenirea ateismului, Auschwitz si Kolîma.

Tare folositoare au fost orele alea de religie facute in Germania cu educatori, nu cu nenorociti de preoti care indoctrineaza amaratii copii.

Alex
19 septembrie 2014 la 0:16
Super tare Vlad, da-i cu nazismul, da-i cu lagarele de concentrare. Doar se stie, toti ateistii sunt automat nazisti, sunt periculosi, n-au nici o busola morala si nicio masura. Doar credinciosii au monopol asupra moralitatii. Fara credinta in Dumnezeu ne vom prabusi in haos si societatea se va auto-distruge.

Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei. Din aia nazisti care vor sa gazeze pe toata lumea care nu-i ca ei.

Vlad M.
19 septembrie 2014 la 0:23
Hehe, singura problema e ca stai cam prost cu manipularea. N-am zis ca toti ateii ar fi nu stiu cum. Am zis ca ideile tale sunt rasuflate. Da, fara credinta in Dumnezeul crestin astazi ai fi avut o lume de cosmar.

Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei.
Ce comic esti. N-ai citit mare lucru la viata ta din moment ce poti sa spui ca marii cercetatori din istoria umanitatii nu credeau in Dumnezeu.

franzkafka
19 septembrie 2014 la 10:09
Vlad M. – hop si eu cu un citat: ca raspuns la afirmatia „urechista” a lui Alex „Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei. Din aia nazisti (sic!) care vor sa gazeze pe toata lumea care nu-i ca ei.”

„I want to know how God created this world, I am not interested in this or that phenomenon, in the spectrum of this or that element. I want to know His thoughts, the rest are details.” Einstein Albert
Alti ganditori credinciosi fara de care lumea nu ar fi fost asa cum o stim azi? uite o lista sa-i dea de gandit ipochimenului : Rene Descartes (1596-1650), Blaise Pascal (1623-1662), Johannes Kepler (1571-1630), Sir Francis Bacon (1561-1627), Max Planck (1858-1947), Nicholas Copernicus (1473-1543), William Thomson Kelvin (1824-1907), Gregor Mendel (1822-1884), Michael Faraday (1791-1867), Robert Boyle (1791-1867), Isaac Newton (1642-1727)…

Dinny
19 septembrie 2014 la 13:17
Extraordinare citatele pe care le aminteste dl. Sampalean! Ar trebui puse pe undeva la vedere, e scris acolo asa de clar incta doar un om de rea credinta nu intelege!

Costin Andrieş
19 septembrie 2014 la 15:39
Dinny, da, excelente citatele dlui Sampalean. Un alt exemplu, mai recent, de cum se face treaba:


Ceasca ar fi fost incantat.

Contra
22 septembrie 2014 la 15:24
Ma mir ca Patapievici gandeste asa! Am crezut ca el este „pro’. Si-a mai spalat din pacate!

Costin Andrieş
22 septembrie 2014 la 23:05
Contra, fara suparare, dar toti, din cei pe care i-am vazut eu (am vazut destui) care au o aversiune mai mare sau mai mica despre HRP, nu au citit mai nimic din ce a scris. Observ fenomenul asta de peste 12 ani, la acea vreme mai ales printre studentii la ‘umanoide’ care erau ‘vaccinati’ cu anti-Patapievici din primele cursuri. Intre timp, datorita lui Vadim, Antena3 si marlanii fara studii au acces la dispret pentru HRP.

Costin Andrieş
31 ianuarie 2015 la 11:15
http://inliniedreapta.net/dereferinta/horia-roman-patapievici-legitimarea-anticrestinismului-prin-redefinirea-centrului/

joi, 3 august 2017

Persuasion & Romanian

Why a great part of the Romanian intellectuals, intellectuals with a company or a blazon such as Gabriel Liiceanu, Laura Codruta Kovesi, Andrei Pleşu, Horia Roman Patapievici, Monica Macovei, Liviu Avram, Dan Tapalagă and so on,
 Confuse or pretend that they do not make the difference between persuasion and something very ugly and non-selective called manipulation?
Persuasion, see below the definition, is the act by which you convince someone a man, or a group of truth, principle or law!
And manipulation is a related thing from which the truth is missing, that is, it is based on a false conviction!
We see the past days as prosecutors from the National Anti-Corruption Directorate make a new departure to intimidate the Tudose government!
Thus, prosecutors are making another dangerous act in Prime Minister Tudose's new, just-installed government, announcing that I quote from the communiqué: "I searched to find out if any illegal acts were committed." That is, the prosecutors are telling themselves by saying they have Was to check the possibility, the assumption of a criminal act without a criminal act, and there were no indications that a criminal act was committed!
Or this is a misuse of even major abuse and manipulation of the audience, that is, they have guessed, tried to see if they find anything criminal there!
It is unacceptable and dangerous to practice this game between state institutions!
PERSUASION
12 definitions for persuasion
PERSUASIÚNE s. Action, gift, or power to persuade someone to believe, think or do something. [Pr: -su-a-si-u-] - From fr. persuasion.
Source: DEX '09 added by blaurb. actions
PERSUASIUNE s. F. (Livr.) Action, gift, or power to persuade someone to believe, think, or do something. [Pr: -su-a-si-u-] - From fr. persuasion.
Source: DEX '98 (1998) added by oprocopiuc shares
PERSUASIOUS persuasion, s. The gift or the power to convince someone to believe or do something. Cum Anca ... he was telling Badea, pinning two pins of persuasion in his eyes: believe and do what you want! Yes? Why do not you do a test? GALACTION, O. I 150. ◊ (Poetic) The strangers, full of refined persuasion, the rays of the moon burn the mountain crests of the mountains, the green vestments of the forests, and the astonishing gaze of the people. BOGZA, C. O. 345.
Source: DLRLC (1955-1957) added by blaurb. actions
Persuasion (-su-a-si-u-) s. F., G.-d. art. persuasion
Source: DOOM 2 (2005) added by raduborza shares
Persuasiúne s. F. (Sil-a-si-u-), g.-d. art. persuasion
Source: Orthography (2002) added by siveco shares
PERSUASIONS v. Conviction.
Source: Synonyms (2002) added by siveco shares
PERSUASIÚNE s.f. The gift or the power to convince someone to do something. ♦ Convincing, unswerving faith. [Cf. fr. Persuasion, lat. persuasio].
Source: DN (1986) added by LauraGellner shares
PERSUASIÚNE s. F. The gift, the power to persuade someone to believe or do something. (Source: MDN '00 (2000) added by raduborza shares
PERSUASIONS f. Persuasive character. [Sil. -s-a-si-u-] / fr. persuasion
Source: NODEX (2002) added by siveco shares
Persuasion f. 1. firm faith; 2. the gift of convincing: spirits are won by persuasion.
Source: Şăineanu, ed. VI (1929) added by LauraGellner shares
Persuasion f. (Lat persuásio, -ónis). Convincing, action to persuade: to give up persuasion: The state of man convinced: persuasion gives a great moral force.
Source: Scriban (1939) added by LauraGellner shares
Definitions of specialized dictionaries
These definitions can explain only certain meanings of the words.
Persuasiúne s. V. CONVENTION.
from:
https://dexonline.ro/definitie/persuasiune
De ce o mare parte dintre intelectualii români ,intelectuali cu firmă sau blazon precum Gabriel Liiceanu,Laura Codruța Kovesi,Andrei Pleșu,Horia Roman Patapievici,Monica Macovei ,Liviu Avram ,Dan Tapalagă și tot așa,
 confundă sau se prefac că nu fac diferența între persuasiune și ceva foarte urât și neelegant numit manipulare ?
Persuasiune,vedeți ma jos definția,este actul prin care convingi pe cineva un om ,sau un grup de un adevăr ,principiu sau lege !
Iar manipularea înseamnă ceva înrudit din care lipsește adevărul ,adică este bazat pe o convingere falsă!
Vedem zilele trecute cum procurorii din direcția Națională anticorupție face o nouă descindere la intimidare a guvernului Tudose!
Astfel procurorii fac o altă acțiune periculoasă la noul guvern ,abia instalat ,al premierului Tudose anunțând că ,citez din comunicatul direcției: ”am făcut percheziții pentru a afla dacă au fost comise acte ilegale”!Adică procurorii se dau singuri în vileag spunând că au fost să verifice eventualitatea ,presupunerea unei fapte penale fără să existe un fapt penal și nici nu au existat indicii că s-a comis o faptă penală!
Ori asta este un abuz chiar un abuz major și o manipulare a publicului,adică au fost la ghici,au încercat să vadă dacă găsesc ceva penal acolo!
Este inacceptabil și periculos să practici jocul acesta între instituțiile statului!
PERSUASIUNE
12 definiții pentru persuasiune
PERSUASIÚNE s. f. Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.
sursa: DEX '09  adăugată de blaurb.  acțiuni
PERSUASIÚNE s. f. (Livr.) Acțiunea, darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-si-u-] – Din fr. persuasion.
sursa: DEX '98 (1998)  adăugată de oprocopiuc  acțiuni
PERSUASIÚNE persuasiuni, s. f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. Cumătră Anca... îi spunea lui Badea, înfigîndu-i în ochi două ace de persuasiune: crede și fă cum vrei! Da? de ce nu faci o probă? GALACTION, O. I 150. ◊ (Poetic) Stranii și pline de o rafinată persuasiune, razele lunii ard crestele de piatră ale munților, veștmintele verzi ale pădurilor și privirile pline de uimire ale oamenilor. BOGZA, C. O. 345.
sursa: DLRLC (1955-1957)  adăugată de blaurb.  acțiuni
persuasiúne (-su-a-si-u-) s. f., g.-d. art. persuasiúnii
sursa: DOOM 2 (2005)  adăugată de raduborza  acțiuni
persuasiúne s. f. (sil. -su-a-si-u-), g.-d. art. persuasiúnii
sursa: Ortografic (2002)  adăugată de siveco  acțiuni
PERSUASIÚNE s. v. convingere.
sursa: Sinonime (2002)  adăugată de siveco  acțiuni
PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio].
sursa: DN (1986)  adăugată de LauraGellner  acțiuni
PERSUASIÚNE s. f. darul, puterea de a convinge pe cineva să creadă sau să facă un lucru. (< fr. persuasion, lat. persuasio)
sursa: MDN '00 (2000)  adăugată de raduborza  acțiuni
PERSUASIÚNE ~i f. Caracter persuasiv. [Sil. -su-a-si-u-] /sursa: NODEX (2002)  adăugată de siveco  acțiuni
persuaziune f. 1. credință fermă; 2. darul de a convinge: spiritele se câștigă prin persuaziune.
sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)  adăugată de LauraGellner  acțiuni
*persuaziúne f. (lat. persuásio, -ónis). Convingere, acțiunea de a convinge: a ceda persuaziuniĭ: Starea omuluĭ convins: persuaziunea dă o mare forță morală.
sursa: Scriban (1939)  adăugată de LauraGellner  acțiuni
Definiții din dicționare specializate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
persuasiúne s. v. CONVINGERE.
from:
https://dexonline.ro/definitie/persuasiune

joi, 6 iulie 2017

Kovesi and MAFIA in Romanian




Kovesi and the mafia
In Romanian(1)
Laura Codruta Kovesi and one of her explicit mafia gestures, a gesture that means to take a man's throat!

Laura Codruta Kovesi and one of her explicit mafia gestures, a gesture that means to Cut the throat of that man...
Laura Codruta Koveei is the most powerful mafia prosecutor Romania has ever had!
Kovesi became the head of the current Romanian mafia with the support of the secret services and Traian Basescu investigated and condemned hundreds of innocent people!
Kovesi taking advantage of the lack of readiness
juridic of leaders and benefiting from solid training in media manipulation has succeeded in tricking local and international public opinion by giving interviews arranged beforehand in which he usually lied or exaggerated his merits and his successes ...
The specificity of the Romanian mafia is superficial schooling with diplomas bought on the black market, compulsory diplomas in the field of criminal law and / or judicial and belonging to a secret service, that is, a training ground (ie superficial training) and solid knowledge of social manipulation that allows them to badly influence Romanian politics and to suck wealth from the Romanian state through their affairs.
see also
http://nirvanainromanian.blogspot.ro/2017/07/kovesi-and-mafia-in-romanian.html

Kovesi as a Stalinist prosecutor has,
 To active, hundreds of executions of innocent people!
Initially, Kovesi was one of Basescu's lieutenants, a former extremist president, who had built and generalized the mafia of the Stalinist prosecutors in Romania.
The current mafia in Romania affirms and declares that it is fighting the mafia offenders when it actually only closes the opponents of the Stalinist security mafia.
In Romania there is a mafia bounty composed of Stalinist prosecutors such as Laura Kovesi and her group of DNA prosecutors, Monica Macovei, Augustin Lazar, current Prosecutor Gabriel Liiceanu and the extremist-security group called the Social Dialogue Group plus people and groups From secret services such as Coldea and a number of securitized still active officers and others retired officially but active as mobsters in unclean business, and several media channels such as Realitatea TV and DIGI TV, such as Hotnews, mobsters integrated into the National Bank as
Governor Mugur Isarescu himself, journalists, media analysts and groups of journalists such as Liviu Avram, Andreea Pora, Ion Bogdan Lefter, other people of the so-called culture like Horia Roman Patapievici ,Trian Basescu and his family,some of them
  Non-governmental Organizations
  and churches, the Orthodox Church of Romania, the whole is an affiliated organization to the mafia,,and so on!
The specificity of the Romanian mafia is the superficial legal training and the affiliation to a secret service, ie a training sphere that allows them to influence the Romanian politics in bad and to suck up wealth from the Romanian state through their affairs.
Laura Codruța Kovesi și unul dintre  gesturile ei  explicite de mafiot,gest care vrea să spună iai gâtul  unui om!
Kovesi ca procuror stalinist are ,
 la activ ,sute de execuții de oameni nevinovați!
Inițial Kovesi a fost unul dintre locotenenții lui Băsescu, fost președinte extremist ,cel care a in stituit și generalizat mafia procurorilor staliniști în România.
Mafia actuală din România afirmă și declară că luptă cu mafia infractorilor când de fapt nu face decât să-i închidă pe opozanții mafiei securisto staliniste .
În România conduce o șleahtă de mafioți compusă din procurori stalinști precum Laura Kovesi și tot grupul ei de procurori angajați la DNA ,Monica Macovei ,Augustin Lazăr actualul procuror general,Gabriel Liiceanu și grupul extremist-securist numit Grupul pentru Dialog Social plus oameni și grupuri desprinși din serviciile secrete precum Coldea și o parte de securiști încă ofițeri activi și alții pensionați oficial dar activi ca mafioți în afaceri necurate, și câteva canale media precum Realitatea Tv și DIGI tv,de presă precum Hotnews,mafioți integrați în Banca Națională precum
însuși guvernatorul Mugur Isărescu ,jurnaliști ,analiști media și grupuri de jurnaliști precum Liviu Avram ,Andreea Pora ,Ion Bogdan Lefter,alți oameni de așa zisă cultură precum Horia Roman Patapievici,Traian Băsescu și familia lui, o parte dintre
 Organizațiile  Neguvenamentale
 și bisericești ,Biserica Ortdoxă Română,toată este o organizație afilată la mafie,și tot așa !
Specificul mafiei românești este pregătirea superficială juridică și aparteneța la un serviciu secret adică o spoială de pregătire care le permite să influențeze în rău politica româeaască și să sugă averi de la statul român prin afacerile lor.
Will follow