Romanian civil society associated with the prosecutor's repression

Societatea civilă română asociată cu represiunea procuraturii
Romanian civil society associated with the prosecutor's repression
Un exemplu domnul Gabriel Liiceanu este socotit filosof!
Păi filosof în traducere înseamnă iubitor de
înțelepciune!
De ce nu iubește înțelepciunea Gabriel Liiceanu?
Societatea civilă română asociată cu represiunea procuraturii
De ce societatea civilă din România anului 2017 colaborează cu procuratura statului și nu cu asociațiile profesionale ale judecătorilor?
Pentru că majoritatea acestor oameni sunt școliți la școlile KGB-ului și ale stalinismului.
Astfel toți acești oameni socotiți intelectuali de vază precum Gabriel Liiceanu,Horia Roman Patapievici,Monica Macovei,Ion Bogdan Lefter,Robert Turcescu și tot așa confundă justiția întreagă doar cu o parte a acesteia numită procuratura!


Ba mai mult toți așa ziși intelectuali confundă puterea judecătorească cu puterea procuraturii!
Ei fac o greșeală uriașă de interpretare a statului de drept mistficând-ul!
Singura soluție este ca toți aceștia să-ți mute atenția și sprijinul către puterea judecătorească reală aceea formată din judecători!!!!
Dacă colaborarea spocietății civile românești se mută către cei care reprezintă puterea judecătorească asociațiile profesionale ale judecătorilor România va reuși să iasă din acest uriaș blocaj!

An example, Mr. Gabriel Liiceanu is considered a philosopher!
Well, the philosopher in translation means loving
wisdom!

Why he does not love wisdom
  this gentleman Gabriel Liiceanu?

Romanian civil society associated with the prosecutor's repression
Why does the civil society in Romania in 2017 collaborate with the State Prosecutor's Office and not with the professional associations of the judges?
Because most of these people are trained in the KGB and Stalinist schools.
Thus all these people are considered important intellectuals like Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici, Monica Macovei, Ion Bogdan Lefter, Robert Turcescu, and so confound the whole justice with only part of it called the Procuratorate!


More so, all the so-called intellectuals confuse the judiciary with the power of the prosecutor's office!
They are making a huge mistake in interpreting the rule of law by mistficing it!
The only solution is for all of them to move your attention and support to the real judiciary that consists of judges !!!!
If the collaboration of the Romanian civil society moves to those who represent the judiciary's professional associations, Romania will manage to get out of this huge blockade!

GABRIEL LIICEANU
Gabriel Liiceanu: Dle. Nicusor Dan, felul in care va definiti imi da mici racori VIDEO
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
in foto e Antanas Mokus, cel care l-ar fi inspirat pe Nicusor Dan, in 2011, sa candideze.

Confruntarea dintre candidatul PNL la Primăria Capitalei, Cătălin Predoiu, şi candidatul USB, Nicuşor Dan, a fost un eşec, a fost concluzia dezbaterii organizate de GDS, după ce propunerea PNL de a susţine cel mai bine plasat candidat a fost refuzată, iar Predoiu nu a fost de acord să se retragă, scrie Mediafax. In continuare, o parte din interventia lui Gabriel Liiceanu, vorbind cu Nicusor Dan.

„Dle. Nicusor Dan, dvs. aveti frumoasa credinta ca veti intrupa o minune. In speta, ca veti infrange legile aritmeticii. Ca voturile pe care le veti pierde, indiferent cate, va vor duce la victorie. V-am spus, potrivit legilor aritmetice, nu e cu putinta.

Iarasi, felul in care va definiti povestea, nu sunt de dreapta, nu sunt de stanga, mie imi da mici racori. pentru ca cine nu e de dreapta, spune pe sleau: sunt impotriva liberalismului economic. Ori acest lucru mie nu imi convine, in pricinipiu.

Va spun ce cred. Poate ma insel. Poate o sa imi explicati cum a nu fi de dreapta, inseamna a fi pentru o piata libera, pentru concurenta si pentru toate celelalte pe care le stiti.

Asa stang lucrurile, ramane un singur lucru pe care l-am inteles: dvs. nu va veti retrage, pentru nimic in lume, chiar daca ati fi pe locul 2. In schimb am inteles ca dl Predoiu ar face acest lucru daca sondajul ar arata ca e pe locul 2.

Iar daca ambitiile sau calculele dvs. gresite se vor razbouna pe noi si vom trai aceste ambitii si aceste vanitati pe pielea noastra, atunci este grev daca faceti asta si ne puneti la aceasta incercare.

E vorba de 3 milioane de oameni pe care ii aveti in clipa de fata in mana. ”
http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/gabriel-liiceanu-catre-nicusor-dan-felul-care-va-definiti-imi-da-mici-racori-video/
----------
TRU: vinovat. Din nou?
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
Poate că dacă aveți un mic buget de timp liber si veți decide să citiți sau (după caz) să recitiți ”Încotro duce istoria România” – cred că, în ordine cronologică, penultima carte de pînă acum a lui Traian Ungureanu – veți înțelege și mai bine sensul acestui titlu care trimite la ”vinovăția” lui TRU. ”Încotro duce istoria România” apare în 2008 și – inclusiv pentru faptul că Traian Ungureanu, în volumul sus-numit, face imprudența de a nu oferi, pentru un spor de înțelegere, și desene despre faptele pe care le descrie acolo – pentru unele dintre proiecțiile de acolo, este, automat, adesea în afara unei lecturi minimale (care ar da premise necesare, nu suficiente, pentru înțelegere), încondeiat. Uneori stigmatizat, uneori linșat. Nu de puține ori, de fapt. Citiți cartea și veți vedea că multe dintre evoluțiile – involuții, în fond – descrise acolo, anticipate acolo sînt deja bifate de lumea românească, de scena noastră publică, de agendele noastre publice și mediatice. Acolo, în ”Încotro duce istoria României”, pe fond și adesea și în detalii, Traian Ungureanu avea dreptate. Ceea ce este, și la noi, de neiertat. De fapt: nu doar faptul în sine de a avea dreptate și de a spune adevărul, ci și – aceasta este aproape criminal – detaliul că TRU a avut dreptate înaintea multora, înaintea majorității. În alte privințe, dar complementare în chip adînc cu ”literatura” pe care o practică Traian Ungureanu, la fel au stat lucrurile și cu Horia-Roman Patapievici. Citiți ”Omul recent” – sau, după caz, recitiți-l, dar cu un ochi atent la istoria recentă – și veți înțelege imediat despre ce este vorba! Dacă veți dori, desigur – dacă veți dori să înțelegeți și dacă nu cumva, poate mai confortabil, dar mai departe de ceea ce e cu adevărat, veți prefera să faceți precum ne sugerau idealiștii germani să facem ( ”dacă realitatea ne contrazice, cu atît mai rău pentru ea”…).

Odată cu ”Proștii Europei” – o carte al cărei subtitlu, deși descriptiv, poate constitui încă un solid capăt de acuzare pentru Traian Ungureanu; acesta este: ”Cum se sinucid civilizațiile” – numitul eseist (aici, în carte, în primul rînd aceasta – și nu europarlamentar!) poate fi, încă o dată, executat public după tiparul deja încetățenit. Ar fi putut să fie executat și mai abitir mai devreme, dacă ar fi făcut imprudența să publice acum 3-4 ani o asemenea carte; dar nici acum nu e deloc (prea) tîrziu.  De fapt, lucrurile se și întîmplă deja în sensul acesta. Urmare a unei generoase invitații auctoriale – pe care Traian Ungureanu a publicat-o într-un cotidian și pe care, cu patosul său caracteristic, a reluat-o și odată cu lansarea cărții la Bookfestul recentissim încheiat -, anume ca eventualii cititorii să nu carecumva să pună mîna pe această carte, o parte dintre ei chiar așa au și făcut și decis să lanseze în rafale etichete din repertoriul clasic: e fascist, e nazist, e conservator, e antiumanist, e antiPC, e antimultikulti și așa mai departe. Cum spuneam: formule clasice pe care le asumă aceia – uneori, chiar reprezentanți ai diverselor elite (fapt poate mai vizibil în Vest, dar din ce în ce mai vizibil și la noi) – care nu găsesc sau care chiar nu au argumente și care aleg să rostogolească asemenea etichete, cu voluptate și violență, asupra celor care, adesea cu argumente și punînd cap-la-cap faptele, gîndesc altfel decît ei!

De ce ar putea fi vinovat Traian Ungureanu, odată cu această cea mai recentă carte a sa? Întrucît e o carte destul de arătoasă și, mai ales, una foarte consistentă, pare de la sine înțeles că motivele pentru o asemenea sentință pot fi foarte multe. O să selectez cîteva dintre ele, prefațate totuși de invitația de a citi acest volum – nu neapărat pentru a înțelege despre lumea în care trăim (în fond, va înțelege doar cine va dori să înțeleagă, cine nu va refuza faptele și înlănțuirile de cauze și efecte ale acestei lumi), ci pentru a descoperi și alte motive de genul celor sugerate de mine mai înainte.

TRU coperta Prostii Europei

Așadar, trec de titlul cărții – aparent, o insultă; pe fond, altceva – și merg la subtitlul acesteia. ”Cum se sinucid civilizațiile” – acesta este, cum spuneam și mai sus, subtitlul. Cum? ”Așa se sinucid civilizațiile. Cu dileme interminabile, cu credința oarbă în propriile confuzii și cu vorbe care ajută lumea să stea în cap. Și, neapărat, cu diavolul de mînă ”, scrie Traian Ungureanu și cartea sa este, din acest unghi de vedere, un inventar impresionant al acestor modalități de autosucombare.

Apoi, e o carte periculoasă – inclusiv pentru autorul ei, desigur – fiindcă vorbește, și nu din teorie, ci alimentînd o judecată cu o mulțime de fapte brute – despre ”rinocerii de elită”. Elitele, mai ales elitele birocratice, care duc povara proiectului european și, odată cu el, tot mai puțin și tot mai iresponsabil povara unei libertăți, sunt o miză mare de discuție. Elite, inclusiv elite academice și mediatice – care, punctual, într-o chestiune extrem de fierbinte, aleg să se raporteze pe o asemenea problemă mai degrabă în termenii schițați de Ungureanu: ”lumea subțire care nu vede pericolul islamic nu e oarbă degeaba. Acest val de ignoranță premeditată e, de fapt, parola care asigură accesul în sistemul universitar, politic și mediatic. Numai cine știe să recite și să îmbogățească și să întărească tabuul e admis și menținut în sistem”.

De asemenea, TRU ar putea fi declarat vinovat pentru că pune de atît de multe ori în această carte degetul pe rănile mari ale Uniunii Europene. Dar atenție, a propos de o eventuală punere la colț promptă: nu merge să fie desemnat, cum se întîmplă în schemele mentale ale resentimentului celor care, fără să asculte argumente – bunăoară, unul foarte puternic e dat chiar de Traian Ungureanu: UE nu e totuna cu Europa! -, aleg etichetarea și blamarea,  nu merge, așadar, să fie plasat în zona filo-rusă. Vizionar, poate și prevăzător, dar mai ales hiperlucid în această chestiune, Traian Ungureanu vorbește de două decenii cu competență și sistem despre răul post-sovietic, despre toxinele putiniene șamd. Ce nu merge cu Rusia, pe latura aceasta de linșaj și de retorică resentimentară, merge cu SUA. O SUA față de care Europa de Vest, salvată tocmai de această țară din două teribile războaie, manifestă o (cuvîntul cred că acesta este) odioasă lipsă de recunoștință. O-ho! Și încă ce bine merge, în cazul lui Traian Ungureanu, mai ales că, după un Obama ultramediocru ca șef de stat (nu uitați că a luat Premiul Nobel pentru Pace pentru ce urma să facă, în primele luni ale primului mandat, nu pentru ceea ce făcuse!), acum, în SUA, e Donald Trump. Un președinte imprevizibil față de care, și în această carte, Traian Ungureanu nu se aliniază, încă o dată deci e deviaționist, liniei majoritate din presa mainstream. Logic, veți găsi în carte și numeroase linii de discurs împotriva progresismului și împotriva corectitudinii politice – și aceasta, iarăși, nu e de bine pentru cineva care spune lucruri neomologate ca fiind acceptabile și dezirabile de către preoții și de către misionarii acestui nou cult în care se amestecă, sub pretextul bunelor intenții, ipocrizia, relativismul, chiar nerușinarea, adesea neocomunismul și neomarxismul. Cu atît mai rău, pentru cineva care îndrăznește să fie critic în aceste chestiuni.

În ”Proștii Europei” sînt cam 50 de texte. Cam 50 de eseuri scurte și nervoase. Nu știu dacă, în sine, cifra aceasta e condamnabilă, dar accept că nu dețin competențele celor care aleg să ”radă” pe cineva pentru te miri ce motiv. Ce știu însă – din lectura la zi (adesea, o a doua sau chiar o a treia lectură a acestor mici eseuri – să menționez că majoritatea textelor au apărut pe blogul lui Traian Ungureanu din ”Adevărul” și în revista 22) – este că, fără excepție, fiecare dintre ele ascunde ”arsenal exploziv”. Cu alte cuvinte, că în fiecare dintre aceste texte, cineva care gîndește și acționează euforic,  fără să vadă tot mai numeroasele semne ale unui declin de civilizație, poate găsi idei, formulări, perspective, problematizări de care să se agațe. Pe care să le reproșeze, în numele căror să îl pună la colț pe cel care le-a formulat sau indicat. Și, în felul acesta, să rateze discuție esențială. Fiindcă, dacă există o problemă mare – iar pentru Vestul Europei există; și, întrucît există pentru Vest, ea se răsfrînge și la Est -, un prim pas important pentru a nu o ajuta să crească este să o recunoști ca atare și nu să o ascunzi. În sensul acesta și în inconfundabilul și inimitabilul stil TRU, cartea pe care redutabilul eseist ne-o dă acum este  și o disperată invitație la luciditate.

Nu în ultimul rînd, și acum sînt dispus să ofer un pont, atît cît îl cunosc eu pe  Mai mult decît atît: în cazul în care, eventual alertat de această dezvăluire pe care o fac cu privire la el, decide să își ia bască, Traian Ungureanu poate deveni, automat, vinovat și pentru că vrea să poarte bască. În fond, cine se crede? Iată nu doar unul, ci încă două motive pentru a citi această carte – e numai bună pentru a vedea cum scrie cineva care e, pentru că a ales să scrie în limbajul adevărului, vinovat în mod apriori. Respectiv: pentru că are bască sau pentru că nu are bască. Sau / și!

The following two tabs change content below.
Bio
Latest Posts
Cristian Pătrășconiu
Cristian Pătrășconiu
http://inliniedreapta.net/jurnal/tru-vinovat-din-nou/
-------------
Horia-Roman Patapievici: Legitimarea anticreștinismului prin redefinirea centrului
Print Friendly Version of this pagePrint Get a PDF version of this webpagePDF
De curînd [articolul scris în sep. 2007], Asociația „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” a cerut Societății Române de Radiodifuziune să dispună oprirea difuzării rugăciunii Tatăl Nostru, care, împreună cu Imnul Național, este transmisă la începutul și sfîrșitul programelor zilnice ale posturilor publice de radio. Motivul invocat a fost încălcarea neutralității confesionale a statului. Cu acest argument, s-ar fi putut foarte bine cere și interzicerea Imnului Național, deoarece acesta, numindu-se „Deșteaptă-te române”, încalcă fără echivoc neutralitatea etnică a statului român și reprezintă o clară discriminare la adresa tuturor minorităților naționale, inclusiv cea maghiară. Deocamdată, însă, obiectivul pare a fi doar creștinismul.

În trecutul recent (noiembrie 2006), „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” și-a legat numele de campania pentru scoaterea icoanelor din școli, inițiată cu câteva luni mai devreme de un profesor de filozofie din Buzău, care reclamă autorităților publice un lucru, pentru mine, straniu: acela că fetița sa (11 ani, elevă la un liceu) suferă traume psihologice ca urmare a faptului că e zilnic expusă imaginilor religioase creștin-ortodoxe. Motivul invocat de tată? Creștinismul ortodox „practică inferiorizarea femeii”, „afectează demnitatea personală a copiilor” și întreține o „atmosferă ostilă și degradantă”, care „periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Pe scurt, creștinismul ortodox ar avea asupra elevilor același efect ca abuzul sexual.

Această comparație nu apare în Petiția înaintată autorităților la 12 august 2006 de către profesorul de filozofie din Buzău, dar apare în mai multe rânduri expresia „abuzați”, atunci când petentul se referă la efectul avut de icoane asupra elevilor: or, întrucît petiția ne plimbă cu luxurianță pe toată harta legală a abuzurilor și discriminărilor, suntem forțați să admitem că termenul de „abuz” este, pentru eruditul autor, un terminus technicus: „abuz” și „copil” se asociază, în această literatură, numai sexual (de aceea mi-am permis asocierea). Oricum, în concepția autorului, precum și a tuturor celor care s-au asociat petiției, inclusiv a autorității numite Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (o instituție care a fost înființată de guvernul Năstase „pe șest”, fără a fi vreodată discutată oportunitatea existenței ei în Parlament, necum să se fi inițiat o dezbatere publică privind rațiunea ei de a fi), e limpede că imaginile religioase creștine îi abuzează pe copii. Pe scurt, icoanele reprezintă o instigare la ceva rău. (Semnatarii nu par să creadă că mesajele sexuale explicite ale aproape tuturor reclamelor ar dăuna elevilor, nici că vulgaritatea agresivă a majorității emisiunilor de divertisment ar constitui o problemă; ei se simt agresați de icoane, care au mesaj spiritual, care le displace, nu de vulgaritate, care are un altfel de mesaj, care însă le e pe plac, întrucît e pesemne în deplin acord cu antropoligia lor reducționistă).

Am dat aceste citate din Petiția care cere eliminarea icoanelor din școli (să reamintim aici că icoanele incriminate se află acolo prin decizia comună a părinților și a profesorilor, fără implicarea ministerului) pentru a sugera cititorilor că acest gen de acțiune spune prin stilistica lui mai mult decît lasă să transpară argumentarea lui. Argumentele sunt din registrul legal și retoric tipic pentru mișcările de drepturile omului din anii ’90 ai secolului trecut. Stilistica, însă, e mai mult decât evident, aparține fanatismului de totdeauna. Suntem încă relativ insensibili la acest tip de fanatism (fanatismul anticreștin, deghizat în militantism de drepturile omului), deoarece mentalul nostru asociază în mod tradițional fanatismul cu religia, iar drepturile omului cu moderația. Or, ceea ce au adus nou anii ’90 ai secolului trecut în configurarea ideologică a modernității a fost legitimarea publică a unor privilegii de atitudine pentru anumite grupuri minoritare, revendicate de activiști în numele drepturilor fundamentale ale omului. De pildă, proferarea de gesturi obscene în public e calificată, potrivit Codului penal, ca atentat la bunele moravuri. Nu și atunci cînd gesturile obscene sunt ostentativ proferate în defilările de tip „Gay Parade”: în aceste cazuri Codul penal se suspendă, pentru că persoanele gay, prin activismul care a asimilat drepturile omului cu dreptul de a fi homosexual, și-au cîștigat dreptul (de fapt, privilegiul) de a fi obscene în public, ceea ce pentru toate celelalte persoane a rămas un fapt pur și simplu penal.

Cum se ajunge aici? Simplu: prin activismul unei minorități care militează în numele drepturilor omului după principii leniniste. Firește, nu este vorba de drepturile fundamentale ale omului, care sunt universale, ci de anumite privilegii de atitudine, discriminatorii în sens invers, care sunt băgate pe gîtul majorităților, spre culpabilizarea colectivă, cu ajutorul unui sofism de tipul următor: acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; nu îl acceptați, declarăm război, pentru că violați drepturile omului. Astfel, o atitudine marginală (pentru o stare dată a societății) este promovată ca trebuind obligatoriu să devină centrală; majoritățile cedează șantajului emoțional, eliberează centrul, iar în golul astfel creat se instalează, triumfătoare, atitudinea marginală.

În cazul acestei acțiuni susținute anul trecut de „Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” (înlăturarea icoanelor) toate datele stilistice trădează fanatismul. Numai fanaticul reacționează intolerant la simbolurile unei religii care nu este a lui. Numai un fanatic (anticreștin) își poate imagina că imaginea Maicii Domnului întreține o „atmosferă ostilă și degradantă”, și că poate avea drept mesaj subliminal „inferiorizarea femeii”. Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane „afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină „periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. Nu poți combate, de pildă, afirmația cuiva care susține că studiul matematicilor prostește ori că logica îngrădește libertatea de gîndire. Neavînd riguros nici un sîmbure de adevăr, aceste afirmații nu pot fi combătute. Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.

După ce a bifat anul trecut acțiunea „jos icoanele”, anul acesta „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” se ocupă de acțiunea „jos rugăciunea Tatăl Nostru”. Scopul, probabil, este eliminarea sistematică a tuturor simbolurilor creștine din spațiul public. Nu le reproșez acțiunea (anticreștinii sunt liberi să fie anticreștini), le contest însă camumfaljul, pentru că își maschează anticreștinismul într-o retorică de tip drepturile omului, ceea ce constituie o fraudă. Căci această asociație nu militează pentru libertatea de conștiință (ceea ce ține de drepturile fundamentale ale omului), ci de libertatea de conștiință împotriva creștinismului (ceea ce face din ea o sectă parareligioasă între multe altele).

În vechime, centrul era fixat prin afirmația „Dumnezeu există”, iar opoziția extremistă prin constatarea „Zis-a cel nebun în inima sa: «Nu este Dumnezeu» Stricatu-s-au oamenii și urîți s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este pînă la unul (Psalmul 13,I). Afirmația „Dumnezeu există” era considerată neutră și normală, iar negarea ei, „Nu este Dumnezeu”, era considerată nu doar greșită, nu doar extremistă, ci nenaturală, adică rezultatul unui proces teoretic de falsificare și distorsionare a realității (noi am spune „de natură ideologică”).

ASTĂZI, lucrurile s-au inversat. Poziția „Nu este Dumnezeu” s-a impus deja în societățile secularizate din Occident ca fiind, ea, neutră și, deci, normală ? ceea ce înseamnă că e singura poziție de la sine înțeleasă, care nu are nevoie de o explicație pentru a fi înțeleasă. A devenit un dat, cum înainte un dat fusese afirmația contrară. Perspectiva afirmației „Nu este Dumnezeu” a ajuns să definească azi normalitatea publică și în funcție de ea se stabilește atît conținutul toleranței, cît și limitele ei. Dimpotrivă, afirmația „Dumnezeu există” a ajuns să fie percepută ca partizană, potențial extremistă și rezultatul unei construcții teoretice ideologizate.

La noi, toată strădania unor asociații precum „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” este să prezinte intoleranța față de simbolurile creștin-ortodoxe ca fiind neutralitate. Or, cum poți să faci niște oameni normali să priceapă intoleranța ca fiind neutralitate? Într-un singur fel: redefinind poziția centrală. Adică deplasînd sistemul de referință în așa fel încît atitudinea de excludere a creștinismului să ajungă centrală în raport cu valorile spațiului public, iar intoleranța față de creștinism să poată apărea ca fiind o veritabilă neutralitate. Consecința imediată a aceste „deplasări de sistem de referință” va fi ca simpla prezență a simbolurilor creștine în spațiul public să apară ca fiind un abuz. În acest mod, apărătorii păstrării în spațiul public a simbolurilor care în mod normal, potrivit tradiției, se află deja acolo vor putea fi prezenați ca extremiști, fanatici, adversari ai egalității de tratament și dușmani au drepturilor omului. Adică o mistificare de proporții.

Metoda de acțiune publică este deja verificată. Asociațiile de tipul „Solidarității pentru libertate de conștiință” vor șantaja instituțiile noastre oportuniste și corupte cu „drepturile omului” și cu „legislatia europeană”, folosind sofismul care deja a funcționat în Occident, în practica minorităților leniniste: dacă acceptați privilegiul pe care îl revendicăm ca drept al omului, facem pace; dacă nu îl acceptați, vă denunțăm Europei, cu argumentul că încălcați drepturile omului. Vor încerca, altfel spus, să redefinească neutralitatea ca decurgînd din ateism, iar extremismul din credință.

Așa se face că legitimarea publică a anticreștinismului: cu ajutorul acestui mecanism de punere a opiniei publice, prin manipularea insituțiilor, în fața faptului împlinit; și cu evitarea totală a dezbaterii publice, pe care, în bătălia substituirii creștinismului cu anticreștinismul, asociațiile anticreștine ar pierde-o cu siguranță. Ideea este să ne prefacem că suntem democrați pentru a ocoli cel mai bine democrația.

Articol publicat în numărul 9 (36), din septembrie 2007, al revistei Idei în Dialog

The following two tabs change content below.
Bio
Latest Posts
Redacţia
My Twitter profileMy Facebook profileMy Google+ profileMy LinkedIn profileMy YouTube channelMy Vimeo channel
Redacţia
17.6K

7

113


12


21 de gânduri despre “Horia-Roman Patapievici: Legitimarea anticreștinismului prin redefinirea centrului”


Costin Andrieş
17 septembrie 2014 la 19:35
În cazul acestei acțiuni susținute anul trecut de “Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” (înlăturarea icoanelor) toate datele stilistice trădează fanatismul. Numai fanaticul reacționează intolerant la simbolurile unei religii care nu este a lui. Numai un fanatic (anticreștin) își poate imagina că imaginea Maicii Domnului întreține o “atmosferă ostilă și degradantă”, și că poate avea drept mesaj subliminal “inferiorizarea femeii”. Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane “afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. … Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.
„Fanatismul” de care vb Horia Patapievici in 2007 nu s-a stins, a continuat, consecvent, cu precadere la fiecare inceput de an scolar, in fiecare an, cand toata tara este obligata sa isi aduca aminte ca este inapoiata, indoctrinata, intoleranta, fanatica, „cre(s)tina”, cum le place „fanaticilor” sa spuna.

6 ani mai tarziu de la actiunea „umanistilor”, Mircea Toma, parte, la acea vreme, din asociatia „Solidaritate pentru libertate de constiinta”, dupa citirea unui studiu din care reiesea ca romanii au incredere cel mai mult in biserica si armata, facea educatie ne-religioasa in scoli, in cadrul unei vestite deja conferinte de la facultatea de istorie din 2012, in care mobiliza studentii cam lipsiti de chef cu strigatul de lupta: “O solutie imediată pentru a inviora publicul, este să inlocuim cu curaj sloganul “Jos Băsescu!” cu “Jos Dumnezeu!”” http://inliniedreapta.net/colo.....te-civila/

Cei prezenti acolo au fost, acea perioada, 2011-2012, extrem de activi in protestele care au dus la caderea guvernului si la ajungerea lui PSD la putere si izolarea Romaniei de Occident, aproape aruncarea ei in bratele Rusiei, deocamdata nereusita.

Horia Roman Patapievici scrie militantismul anticrestin inselator face din asociatie „o sectă parareligioasă”.

O secta. Asta spune insusi parintele spiritual al acestui tip de fanatism, care isi propune dislocarea si ocuparea centrului culturii, ganditorul comunist Antonio Gramsci (la conferinta din 2012, jumatate din timp a fost petrecut pentru a disloca crestinismul, cealalta jumatate pentru a disloca ideea de economie de piata (in cuvintele lui Mircea Toma, parafrazand pe unul dintre participanti, „raul vine de la new York”), deci despre socialism este vorba:

“Socialismul este religia care trebuie sa distrugă creșinismul, religie în sensul că tot o credință cu martiri și credincioși este; și e religie pentru că a înlocuit pe Dumnezeul transcedental al catolicilor cu credința în om și energiile lui ca singură realitate spirituală.”

Luciano Pelicani scria in cartea “Gramsci, La questione comunista (1976):

“Comuniștii trebuie să imite pe primii creștini. Trebuie să erodeze ordinea existentă din interior, prin cuceriri discrete, metodice, infiltrînd suprastructurile ideologice pînă cînd au capturat sprijinul claselor subordonate din mîinile clasei dominante. Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, Gramsci a propuse procedura inversă: cucerirea statului prin ocuparea culturală a societății. ”

Socialism. Inlocuim crestinismul cu credinta in Stat, care sa ne faca si sa ne dreaga tot ceea ce „prietenul imaginar” nu poate, pentru ca nu exista, si daca exista, oricum nu vrea, pentru ca e rau.

Ce s-a spus la conferinta, cateva exemple:

Mircea Toma: “O solutie imediată pentru a inviora publicul, este să inlocuim cu curaj sloganul “Jos Băsescu!” cu “Jos Dumnezeu!””
Alfred Bulai (profesor SNSPA): “…luati de exemplu niste manuale de religie si vedeti ce scrie p-acolo.. deci, Evul Mediu timpuriu[…] Cind ai incredere in Romania, si la nivel de intreaga populatie, si la tineri, in armata, institutia protestului, nu?… in Biserica, e cam greu. E foarte greu! Asta ne spune, ce? Ca avem o societate cu un model cultural in care s-a inoculat obedienta la nivele profunde, repet, nu la nivel public, unde toata lumea poa’ sa vorbeasca, la nivel profund al angajarii.”
Dan Trifu (Eco Civica): “De ce Biserica si armata sunt pe primele locuri?! Asta este prostia romaneasca!”
Petru Dandea (președinte Cartel Alfa, era acolo în primul rînd pentru a explica beneficiile socialismului și pentru a diaboliza capitalismul și SUA…“răul vine de la New York”): “Anomalia, pentru ca este o anomalie, incredere, armata, Biserica, e Romania! Original. Ai incredere in egala masura, sau foarte aproape, intre cel care trage cu tunul si ucide oameni si in cel propovaduieste credinta in Dumnezeu, altruismul, bunatatea. E o tâmpenie!”
Înapoi la Alfred Bulai, o lecție de teorie critică. O critică de dragul criticii, dar care are ca scop zdruncinarea încrederii în instituțiile fundamentale ale societății și cîștigarea hegemoniei culturale, despre cum să te transformi într-o babă care bombăne trecătorii, și să te crezi elită facînd-o: “Din pacate exista o orbire a societatii romanesti de 20 de ani, vis a vis de asemenea fenomene, o cirdasie intre clasa politica si biserica…. In aceste conditii e foarte, foarte greu sa apara cultura civica din… din ce?! Secretul pentru care noi avem institutii de incredere mare, e tocmai faptul ca nu se discuta si nu exista dialog public. Increderea scade vis a vis de orice fel de institutie care e supusa criticii sociale. […] Am facut un experiment in care am “rationalizat” increderea, inainte de intrebarea cu increderea in institut am pus o intrebare de rationalizare, de genul “credeti ca toti preotii sint corecti? …sau mai stiu eu cum? […] Datorita acestor doua tipuri de intrebari inaintea intrebarii de incredere, increderea a coborit cu 25-30%, adica s-a pabusit…”

mai multe declaratii si filmarea de la conferinta http://inliniedreapta.net/colo.....te-civila/

Cum spuneam, cei care tineau acea conferinta au fost foarte activi in protestele care au adus la putere PSD/USL, in 2012. Din asociatia „Solidaritatea pentru libertate de conștiință” faceau parte Remus Cernea, fostul viitor candidat al premierului cheguevarist, care a descoperit crestinismul, pt ca e campanie, Victor Ponta, dar si cei de mai jos:

Mihai AGAPIE
Gabriel ANDREESCU
Liviu ANDREESCU
Liviu ANTONESEI (oare acel Liviu Antonesei care, acum, este un crestin relativ fervent pe facebook, numit de Ponta in IICCMERUl iliescizat?)
Péter BANYAI
Remus CERNEA (consigliere Primo Minstro vvp)
Smaranda ENACHE
Matei GULEA
Cristian Emil LASCU
Domnica MACRI
Emil MOISE
Adrian NICULESCU
Anton NICULESCU
Coriolan Ovidiu PECICAN
Dan PETRESCU
Leonida-Aurel POP
Mircea TOMA
William TOTOK
Paul TUMANIAN
Daniel VIGHI
Dinu ZAMFIRESCU ( oare e vorba de acel Dinu Zamfirescu, numit tot de Ponta la IICCMER-ul iliescit?)
Vasile Dem ZAMFIRESCU
http://www.humanism.ro/pages.php?page=6

Pe ceilalti nu ii mai stiu, dar cei pe care ii stiu, toti au gravitat in ultimii 2-3 ani in jurul PSD/USL.

Apropo de „minoritatea leninista”, un alt detaliu interesant este ca ASUR (mai libertarieni, de felul lor, dar coerenta nu a fost niciodata punctul lor forte), cei care au urmat asociatiei din 2006 in lupta cu „indoctinarea crestina” si care organizeaza o dezbatere cu toti candidatii la presedintie, lunea care vine, au, azi, o retorica cel putin asemanatoare cu propaganda bolsevicilor impotriva crestinismului.

Aici sunt cateva exemple in oglinda:

http://inliniedreapta.net/criz.....ment-91895

Secta de fanatici 🙂

eugeni
18 septembrie 2014 la 2:37
„Bărbatul este cap femeii, precum Hristos este cap Bisericii… (Efes.5,23). ” .
„……femeia se canoniseste dacă a fost cu voia ei; iar dacă a fost silită (adică fară voia ei), 6 ani să nu se împărtăsească”
„Dacă va intra cineva ca să se roage cu ereticii: catolicii, protestantii, adventistii, pocăitii, tudoristii, baptistii si altii de acest fel, dau dacă va mânca la praznicele lor, unul ca acela să se afurisească si dacă nu.se va căi să se taie cu totul de la Biserica lui Hristos, ca unul ce a căzut din har”

Out of curiosity…..Este Patapivici pro sau contra teoriei lui Darwin?

BOR nu si-a facut mea culpa pentru „vanzarea” si lipsa de rectitudine din timpul comunist. Nu indreapta lucrurile acum cand avaritia este pe primul loc si mandria desearta este un mod de viata. Modul ei de actionare este specific comunist.(leninist). Nu esti cu noi esti impotriva noastra. Si asta nu este sofism.

Pe scurt , iata de ce nu pot sa acord incredere BOR si modului primitiv de a privi lumea.

In Quebec erau francezi catolici. In restul Canadei catolici dar majoritari protestanti anglofoni. In Quebec, datorita Bisercii catolice populatia era de departe cea mai neinstruia si cea mai saraca. Preotii catolici dirijau viata francofonilor in toate aspectele.
Dupa 1970 lumea s-a revoltat (revolta linistita) si au inceput sa refuze complet aspectele religioase spirituale. In Quebec foarte putini se mai duc la slujba. Au trecut de la o rata foarte mare de religiozitate la una foarte scazuta. In zona anglofona siuatia a rama calma si , norml, dezvoltarea este mai mare.
Acesta este si pericolul care paste BOR daca nu sunt atenti.
PS.
Si comunismul suna bine si au fost multi care si-ar fi data viata pentru el, nu? Stiu o groaza de cazuri de oameni credinciosi care a fost dictatori care au omorat si violat. Faptul ca au fost basisti sau nu, nu schimba cu nimic situatia. Si eu am fost si sunt basist. Argumenteaza ce?. Cat despre oameni de cultura care NU sunt bigoti, har Domnului sunt multi. Sa nu amestecam lucrurile.

Vlad M.
18 septembrie 2014 la 10:17
Eugeni, bagi un citat din Biblie, apoi sari la exagerari pentru a da in BOR, dupa care, ca un adevarat intelept ce nu esti, treci la catolicism si faci comparatii aiuristice. Protestantismul are virtutile sale, dar a acuza crestinismul catolic de inapoiere este cel putin ridicol si denota nu doar neintelegerea lumii in care traiesti, ci si o mare ignoranta in privinta istoriei. Quebecul a fost o societate agrara – toate societatile au inceput la fel. Ulterior schimbarile aduse de anii 60 – caracterizati in tot Occidentul ca o epoca de tulburari stangiste – nu au fost intotdeauna bine gandite. Astazi intreaga regiune este produsul politicilor de stanga – economia (socialista), atitudinea fata de religie (ostilitate deschisa in stil progresist), atitudinea fata de infractori (liberalism) etc.

Alex
18 septembrie 2014 la 13:38
Articolul de fata scapa un mic amanunt din vedere. Si anume ca anumite pozitii radicale ale ateistilor sunt iscate ca raspuns la anumite pozitii radicale a Bisericii Ortodoxe Romane.

Eu am mers la liceu timp de 3 ani in Germania unde am participat la orele de religie catolica. Am avut parte de 2 profesori exemplari insa nici unul dintre ei nu era preot, nici macar absolvent al facultatii de teologie. Ambii terminasera facultatea de Pedagogie, erau in primul rand educatori, si nu propovaduitori.

Am invatat despre istoria religiei, despre impactul ei asupra societatii, despre binele (si raul) cauzat de religie, despre valorile morale promovate de religie, cum se pozitioneaza catolicismul fata de alte religii, ce inseamna toleranta religioasa. Chiar si mie ca ateu imi placea ora de religie.

Insa in Germania unde se preda religia de atata timp in scoli nu am vazut nicaieri cruci, icoane si alte simboluri religioase. Nu am vazut preoti predand. Nu am vazut rugaciuni in manuale. Nu a fost niciodata predat ceva ce contravenea regulilor ratiunii si analizei stiintifice.

Catehizarea se facea strict la scolile de duminica in cadrul ordinelor religioase, organizate de biserici cu sprijinul si spre beneficiul enoriasilor. Asa trebuie sa se intample si in Romania. Pana cand BOR nu va invata ca atributiile ei inceteaza la usa bisericii nici protestele umanistilor nu vor inceta.

Costin Andrieş
18 septembrie 2014 la 16:14
Alex, dincolo de parereile tale si experienta din Germania, iti scapa ideea articolului care mie mi se pare principala: toata miscarea asta e bazata pe frauda. toate pozitiile radicale, tot fanatismul, nu e reactie.

Numai un anticreștin fanatic poate susține că vederea unei icoane că vederea unei icoane “afectează demnitatea personală a copiilor” și că religia creștină “periclitează dezvoltarea mentală, spirituală, morală și socială” a elevilor. Aceste afirmații nu trebuie combătute, pentru că falsitatea lor istorică, psihologică și socială este totală. Nu poți combate, de pildă, afirmația cuiva care susține că studiul matematicilor prostește ori că logica îngrădește libertatea de gîndire. Neavînd riguros nici un sîmbure de adevăr, aceste afirmații nu pot fi combătute. Singurul lucru care poate fi combătut este pretenția aflată în spatele lor, anume aceea că psihologia din care ele emană ar fi neutră și descriptivă, adică normală. Ei bine, nu e. Psihologia din care emană acest tip de repulsii compulsive este a fanaticului, iar fanatismul, el, trebuie combătut ca periculos pentru pacea socială.
Am impresia ca nu te-ai obosit sa citesti articolul, sa vezi ce vrea sa spuna, inainte sa comentezi despre altceva.

Pr. Al.
18 septembrie 2014 la 16:33
Draga Alex, uite cum stau lucrurile: in Romania, la momentul actual, Religia e predata de absolventi de Universitate si doar prin catune indepartate unde nu sunt cadre specializate, de preoti.

In Germania, in landul Bavaria, gasesti peste tot in scoli si institutii publice crucifixul catolic. Daca ai locuit intr-un land cu populatie predominant protestanta nu ai cum sa vezi simboluri religioase de vreme ce acestea nu sunt cultivate sau macar acceptate de catre protestanti.

Despre regulile ratiunii si analiza stiintifica 🙂 … Sa inteleg ca acolo se preda Religia fara sa se vorbeasca despre minunile din Sfanta Scriptura?

In ultimul rand, inteleg ca tu vrei ca oamenii iesind din biserica sa devina pagani si doar in interiorul cladirii de cult sa fie crestini.

Numai prostii ai scris domnule! Si inca din cele mai mari!

C Sampalean
18 septembrie 2014 la 16:34
„Este necesara intelegerea principului libertatii de constiinta, care este garantata tuturor cetatenilor Republicii Socialiste Romania prin Constitutie. Potrivit acestui principiu , prin libertatea de constiinta nu trebuie inteleasa numai libertatea de care se bucura slujitorii cultelor de a-si desfasura nestingherit activitatea in cadrul institutionalizat al religiilor respective, ci – in primul rand – indatorirea intregului sistem educativ faurit de oranduirea noastra socialista de a desfasura o activitate permanenta, deschisa cu scopul de a slabi continuu influenta religiei, a sectelor religioase asupra tineretului, de a le forma conceptia materialist-dialectica despre natura, societate si gandire”.

„Libertatea de constinta in ceea ce priveste credintele religioase nu poate fi in nici un caz si sub nici o forma inteleasa ca o impacare a conceptiei materialist-dialectice cu ideologia religioasa, ca o renuntare la educatia ateist-stiintifica. Libertatea de constiinta nu inseamna numai libertatea cultelor, ci si dreptul cetatatenilor de a nu adopta nici o religie, de a se elibera de idei si sentimente religioase, mistice, obscutantiste”.

„In socilaism elementul nou, calitaliv superior al libertatii de constiinta consta in aceea ca se recunoaste libertatea fiecarui cetatatean nu numai de a alege si impartasi o comceptie relogioasa sau alta, ci si dreptul de a avea o conceptie stiintifica, materialist-dialectica, de a fi ateu, adica de a nu adopta nici o conceptie religioasa si de a face propaganda materialist-stiintifica”.

„Trecerea unor culte religioase pe pozitii loiale fata de stat – atitudine necesara institutiilor religioase – creaza unor oameni confuzii pe plan ideologic, printre care si aceea ca socialismul se impaca cu religia. O asemenea parere nu are nici un temei, deoarece intre conceptia materialist-dialectica despre lume si conceptiile religioase nu poate exista impacare sau armonie”.

Citatele de fata sunt extrase din volumul „stiinta, religie, societate”, care este o „culegere de lectii” pentru „invatamantul de partid” (ed. pol. 1972), ca raspuns al propagandistilor comunisti „indicatiilor cuprinse in programul elaborat de Plenara Comitetului Central al PCR din noiembrie 1971 si insusit de in intregime de Conferinta Nationala a partidului, din iunie 1972 – bla, bla, bla … „. Lectii, pe care cum se vede au fost perfect insusite de tovarsii pomeniti si nepomeniti de domnul Andries.

C Sampalean
18 septembrie 2014 la 16:40
Scuzati exprimarea negljenta de la sfarsit.

„Lectii care au fost perfect insusite de … „.

Alex
18 septembrie 2014 la 20:39
Eu vad ca tot n-ati priceput miezul comentariului de mai sus. Eu am fost in Germania si am vazut cum se face religie in mod inteligent. Ce facem aici in Romania nu se aproprie nici pe departe de ce am vazut prin Germania.

Abuzurile BOR si a prea-putin pregatitilor dascali de religie sunt cele care genereaza iesirile poate exagerate de care pomenea Patapievici. Ele nu se vin asa din neant si sa le dai laoparte ca un nonsens cum face Patapievici e de-a dreptul periculos. Iesirile nefondate si exagerate sunt doar varful iceberg-ului unei nemultumiri cat se poate de rationale a unei paturi mult mai largi de elevi si parinti.

Daca as fi cinic, ca ateu m-as bucura de aceasta stare de lucruri. O clasa de religie obligatorie, cu catehizare excesiva, profesori abuzivi si rupta de nevoile elevilor este metoda perfecta pentru a-i convinge pe oameni sa renunte la religie. In numai douazeci de ani de astfel de religie predata in scoli ateii vor fi majoritari si in Romania.

Am doar o mica problema: aceasta cale le induce viitoarelor generatii impreuna cu o lipsa de respect totala fata de biserica si o lipsa de respect fata de valori morale, fata de raspundere civica si va fi extrem de dificil sa se dezvete de asta cand sunt mari.

Daniel Branzai
18 septembrie 2014 la 21:11
O dezbatere din care n-avem cum să ne retragem! Ce preferați? O Românie seculară în care Statul să nu favorizeze Biserica ortodoxă majoritară? Sau un Stat ,,creștin“ în care se preferă și se susține prioritar ,,un anumit fel de creștinism, legat istoric cu evoluția poporului român“? (Deja se aud glasurile celorlalte confesiuni din România care spun: ,,Am dus-o mai bine sub comuniști“) Nu este ușor să trăiești într-o asemenea dilemă.

O anticipare a concluziei: ,,Nu cumva dilema este falsă? Există o a treia cale posibilă? Ce ziceți de un Stat care să prefere civilizația ,,iudeo-creștină“ bazată pe experiența și identitatea comună europeană?

Pentru cei ce se tem de o asemenea … a treia cale: ,,Nu cumva este singura alternativă care poate ține în balans civilizația musulmană exclusivistă care cucerește anual noi teritorii geografice? Care este alternativa preferabilă: promovarea secularismului cu speranța că el îi va convinge și pe arabi că aceasta este calea progresului comun și a unei noi ordini mondiale sau promovarea spiritualității iudeo-creștine în societăți care nu pot funcționa fără împliniri (și) pe plan religios?

Vlad M.
18 septembrie 2014 la 21:38
Alex

Eu am mers la liceu timp de 3 ani in Germania unde am participat la orele de religie catolica. Am avut parte de 2 profesori exemplari insa nici unul dintre ei nu era preot, nici macar absolvent al facultatii de teologie. Ambii terminasera facultatea de Pedagogie, erau in primul rand educatori, si nu propovaduitori.

Am invatat despre istoria religiei, despre impactul ei asupra societatii, despre binele (si raul) cauzat de religie, despre valorile morale promovate de religie, cum se pozitioneaza catolicismul fata de alte religii, ce inseamna toleranta religioasa. Chiar si mie ca ateu imi placea ora de religie.
Eu vad ca tot n-ati priceput miezul comentariului de mai sus. Eu am fost in Germania si am vazut cum se face religie in mod inteligent. Ce facem aici in Romania nu se aproprie nici pe departe de ce am vazut prin Germania.
Super-tare! Hai sa vedem ce a inteles Alex din orele de religie din Germania.

Nimeni nu neaga contributiile istorice ale religiei si nimeni nu zice ca credinciosii sunt oameni rai, ba din contra, dar a venit timpul sa creeam un framework moral adaptat timpurilor noastre si bazat pe ratiune. Ateismul asta este. Poate ca nu e atat de dezvoltat inca si atat de raspandit dar bazele sunt mult mai solide decat superstitiile de acum cateva mii de ani pe care se bazeaza majoritatea religiilor. Dupa o perioada de tranzitie de cateva generatii ateismul va inlocui crestinismul nu pentru ca crestinismul este ceva rau ci pentru ca este ceva anacronic, imperfect adaptat cerintelor curente ale civilizatiei.
… si apoi sa vedem care ii sunt stramosii ideologici…

„Crestinismul va disparea din Germania asa cum a disparut din Rusia. […] Rasa germana a existat si fara crestinism mii de an […] si va continua si dupa ce crestinismul va disparea.” – Adolf Hitler
„O moarte lenta are in ea ceva reconfortant. Dogma crestina incepe sa se macine in fata progreselor stiintei. Religia trebuie sa faca din ce in ce mai multe concesii. Incet-incet,miturile se spulbera. Tot ce ramane de facut este sa se demonstreze ca in natura nu exista nici o frontiera intre organic si anorganic.” – Adolf Hitler
… dupa care sa ne aducem aminte mostenirea ateismului, Auschwitz si Kolîma.

Tare folositoare au fost orele alea de religie facute in Germania cu educatori, nu cu nenorociti de preoti care indoctrineaza amaratii copii.

Alex
19 septembrie 2014 la 0:16
Super tare Vlad, da-i cu nazismul, da-i cu lagarele de concentrare. Doar se stie, toti ateistii sunt automat nazisti, sunt periculosi, n-au nici o busola morala si nicio masura. Doar credinciosii au monopol asupra moralitatii. Fara credinta in Dumnezeu ne vom prabusi in haos si societatea se va auto-distruge.

Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei. Din aia nazisti care vor sa gazeze pe toata lumea care nu-i ca ei.

Vlad M.
19 septembrie 2014 la 0:23
Hehe, singura problema e ca stai cam prost cu manipularea. N-am zis ca toti ateii ar fi nu stiu cum. Am zis ca ideile tale sunt rasuflate. Da, fara credinta in Dumnezeul crestin astazi ai fi avut o lume de cosmar.

Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei.
Ce comic esti. N-ai citit mare lucru la viata ta din moment ce poti sa spui ca marii cercetatori din istoria umanitatii nu credeau in Dumnezeu.

franzkafka
19 septembrie 2014 la 10:09
Vlad M. – hop si eu cu un citat: ca raspuns la afirmatia „urechista” a lui Alex „Atat doar ca fara ateisti azi nu am avea internetul, nu am avea computere, automobile, agricultura performanta, medicina moderna, si multe altele. De ce? Pai 90+% dintre marii cercetatori sunt atei. Din aia nazisti (sic!) care vor sa gazeze pe toata lumea care nu-i ca ei.”

„I want to know how God created this world, I am not interested in this or that phenomenon, in the spectrum of this or that element. I want to know His thoughts, the rest are details.” Einstein Albert
Alti ganditori credinciosi fara de care lumea nu ar fi fost asa cum o stim azi? uite o lista sa-i dea de gandit ipochimenului : Rene Descartes (1596-1650), Blaise Pascal (1623-1662), Johannes Kepler (1571-1630), Sir Francis Bacon (1561-1627), Max Planck (1858-1947), Nicholas Copernicus (1473-1543), William Thomson Kelvin (1824-1907), Gregor Mendel (1822-1884), Michael Faraday (1791-1867), Robert Boyle (1791-1867), Isaac Newton (1642-1727)…

Dinny
19 septembrie 2014 la 13:17
Extraordinare citatele pe care le aminteste dl. Sampalean! Ar trebui puse pe undeva la vedere, e scris acolo asa de clar incta doar un om de rea credinta nu intelege!

Costin Andrieş
19 septembrie 2014 la 15:39
Dinny, da, excelente citatele dlui Sampalean. Un alt exemplu, mai recent, de cum se face treaba:


Ceasca ar fi fost incantat.

Contra
22 septembrie 2014 la 15:24
Ma mir ca Patapievici gandeste asa! Am crezut ca el este „pro’. Si-a mai spalat din pacate!

Costin Andrieş
22 septembrie 2014 la 23:05
Contra, fara suparare, dar toti, din cei pe care i-am vazut eu (am vazut destui) care au o aversiune mai mare sau mai mica despre HRP, nu au citit mai nimic din ce a scris. Observ fenomenul asta de peste 12 ani, la acea vreme mai ales printre studentii la ‘umanoide’ care erau ‘vaccinati’ cu anti-Patapievici din primele cursuri. Intre timp, datorita lui Vadim, Antena3 si marlanii fara studii au acces la dispret pentru HRP.

Costin Andrieş
31 ianuarie 2015 la 11:15
http://inliniedreapta.net/dereferinta/horia-roman-patapievici-legitimarea-anticrestinismului-prin-redefinirea-centrului/