DNA-Direction National Anticorruption ,documents,evidence & erorrs

MPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
despre noi
Cine lucrează la DNA?
Cu ce se ocupă DNA?
Sursele de informații ale DNA
Structura
Conducerea
Servicii teritoriale
Cadrul legal
Resurse financiare și achiziții publice
Resurse umane
despre noi / ce este DNA?
Direcția Națională Anticorupție (DNA) este o structură de parchet specializată în combaterea corupției mari și medii. Este creată ca un instrument necesar în descoperirea, investigarea și aducerea în fața instanței a cazurilor de corupție medie și mare. Prin activitatea sa, contribuie la reducerea corupției, în sprijinul unei societăți democratice apropiate de valorile europene.
DNA, ca structură având competențe clar definite pe zona de combatere a corupției mari și medii, a fost creată după un model adoptat de mai multe state europene – Spania, Norvegia, Belgia, Croația.
De ce a fost necesară constituirea unei structuri specializate de parchet doar pentru combaterea a corupției la nivel înalt și mediu, atâta timp cât corupția mică, sau mai bine spus, corupția de zi cu zi, „corupția de ghișeu” este un fenomen pe care cetățenii îl resimt în mod mult mai direct?
Răspunsul este următorul: corupția la toate nivelurile este alimentată atunci când persoane corupte care dețin anumite pârghii de putere au sentimentul că sunt deasupra legii, că sunt intangibile și că societatea nu dispune de mijloace suficient de eficace pentru a le dovedi activitățile infracționale și a le trage la răspundere. Pentru a combate eficient acest tip de criminalitate, care face parte din categoria criminalității „gulerelor albe” este nevoie de o instituție specializată, independentă și dotată cu resurse corespunzătoare. Rezultatele concrete ale instituției specializate în combaterea corupției la nivel înalt sunt menite să descurajeze corupția la toate nivelurile.
DNA este o entitate independentă în raport cu instanțele judecătorești, cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice.
LOCUL DIRECȚIEI NAȚIONALE ANTICORUPȚIE
ÎN CADRUL MINISTERULUI PUBLIC
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Parchete de pe lângă curțile de apel Parchete de pe lângă tribunale Parchete de pe lângă judecătorii DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE Structura centrală
(cu sediul în București) Structura teritorială
14 servicii
(cu sediul în orașele în care se găsesc curțile de apel, cu excepția Mun. București)
 from:
http://www.pna.ro/about_us.xhtml
----------
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7992
Direcția Națională Anticorupție
acasă
sesizați-ne
despre noi
rezultatele noastre
mass media
informare publică
cooperare internațională
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL
DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
 27 ianuarie 2017
Nr. 106/VIII/3
COMUNICAT
Cu referire la o serie de informații vehiculate în spațiul public (informațiile transmise prin intermediul unor articole de presă apărute în perioada 25-27 ianuarie 2017 (în cotidianul „Evenimentul Zilei” - prin intermediul paginii www.evz.ro - și pe pagina de Internet www.flux24.ro) prezentate drept dezvăluiri despre „fabricarea ori înscenarea unor dosare penale” ori „urmăriri penale la ordine” făcute de DNA, la inițiativa și/sau cu implicarea unor politicieni și a unor persoane din conducerea Serviciului Român de Informații, precum și despre folosirea unor metode care exced cadrului legal, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de către procurorul șef al DNA, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:
Informațiile respective sunt neadevărate, ofensatoare și absurde și au menirea de a discredita activitatea procurorilor DNA, fiind folosite ca o stratagema de către persoane interesate de a formula apărări în spațiul public și nu în fața unei instanțe de judecată.
Redăm câteva din afirmațiile denigratoare care s-au propagat în spațiul public:
„Generalul Coldea organizează întâlniri săptămânale în dimineața de luni, cu șefii tuturor unităților SRI și o include și pe doamna Kövesi în cadrul acestor reuniuni. O întâlnire a avut loc in birourile SRI , în decembrie 2013. Kövesi s-a alăturat întâlnirii prin videoconferință. A existat un asemenea mod de lucru, în conformitate cu protocolul secret de colaborare SRI-DNA.
E fapt, prin SRI, Florian Coldea și DNA, prin Laura Codruța Kövesi supravegheau tot ce înseamnă politician important, ziarist, om de afaceri sub pretextul siguranței naționale.
Pentru că aparatura din biroul șefei DNA nu era compatibilă cu cea folosită de unitățile SRI, lui Laura Codruța Kövesi i-a fost instalat în birou un terminal SRI, de către specialiștii SRI, cu care aceasta comunica instantaneu cu Florian Coldea.
Din 2014, sistemul de videoconferințe între SRI și DNA a funcționat intens, discuțiile având loc chiar de mai multe ori pe săptămână, Florian Coldea interesându-se despre situația unor inculpați sau a dosarelor aflate în lucru direct la șefa DNA.
Ca dovadă a faptului ca videoconferințele Coldea/Kövesi s-a desfășurat săptămânal, un cotidian a prezentat o fotografie de la un eveniment, cu scop vădit manipulator”.
Informațiile mai sus menționate sunt în totalitate neadevărate: procurorul șef al DNA nu a participat la videoconferințe organizate de SRI, nici săptămânal, nici ocazional și nu are instalate în birou terminale speciale prin care să poată comunica instantaneu cu SRI.
Nu există și nu a existat nici un protocol de colaborare SRI-DNA și nici protocol secret Coldea/Kövesi.
Nu au existat echipe mixte SRI-procurori ori întâlniri între procurori și ofițerii de informații în case conspirative.
Dosarele penale sunt instrumentate strict prin raportare la Codul penal, Codul de procedură penal și Legea 78/2000.
În esență, rolul procurorului este să deslușească aspectele penale, să stabilească dacă în acea cauză cu care a fost sesizat a fost comisă o infracțiune de corupție, să strângă probe în acuzare și în apărare, să prezinte cazul instanței de judecată, să exercite căile de atac prevăzute de lege în sarcina lui, să ia măsurile asigurătorii prevăzute de lege pentru e evita dispariția bunurilor care ar urma să fie confiscate de instanță.
Nici Codul de Procedură Penală, nici altă lege specială cu aplicabilitate în urmărirea penală a infracțiunilor de corupție nu prevede implicarea unui serviciu de informații în modul de obținere a probelor în dosarul penal. Probele se administrează de către procuror și de către ofițerii de poliție judiciară în baza delegării procurorului. Nici un ofițer de informații nu participă la audierea de către procuror sau polițist a unui martor sau administrarea unui alt mijloc de probă.
Rolul serviciilor de informații, conform legii, este să sesizeze procurorul cu acele informații pe care le dețin și care au legătură cu infracțiunile de corupție. Până la pronunțarea de către Curtea Constituțională a Deciziei nr. 51/16.02.2016, legea conferea SRI și atribuția de a pune în executare mandatele de supraveghere tehnică dispuse de organul judiciar, atribuție pe care nu o mai are din acel moment. SRI sau alte servicii de informații nu au nicio atribuție în desfășurarea propriu-zisă a urmăririi penale. Este competența procurorului și ofițerilor de poliție judiciară delegați de acesta să audieze martori, suspecți, inculpați, părți vătămate și civile și să administreze orice alte probe.
Nu numai că practicile la care fac referire articolele din mass media sunt absurde, dar în Codul de procedură penală există suficiente prevederi menite să protejeze drepturile procesuale ale persoanelor cercetate față de orice fel de metode ilegale de investigare.
Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta se rezolvă de către procurorul ierarhic superior.
Mai mult, toate probele administrate în cursul urmăririi penale, legalitatea acestor acestora și legalitatea actelor procurorului sunt verificate de către judecător în procedura de Cameră Preliminară.
Până la pronunțarea unor decizii de condamnare definitivă, dacă se ajunge la o astfel de decizie, dosarele penale trec prin filtrul mai multor magistrați (judecătorul de libertăți, judecătorul de cameră preliminară, judecătorul care judecă dosarul pe fond și completul de apel).
Prin urmare, a vehicula asemenea informații neadevărate plasează într-o lumină nefavorabilă nu doar procurorii DNA, ci creează dubii greu de înlăturat asupra legalității și corectitudinii funcționării întregului sistem judiciar.
În paralel, DNA a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii ca, în temeiul dispozițiilor art. 75 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind statutul judecătorilor și procurorilor, să facă verificări pentru a constata în ce măsură, prin informațiile transmise, este afectată independența sistemului judiciar și prestigiul magistraților.
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

legături utile | evenimente | anunțuri/posturi vacante | harta site | contacte
acasă | sesizați-ne | despre noi | rezultatele noastre | mass media | informare publică | cooperare internațională
Direcția Națională Anticorupție
acasă
sesizați-ne
despre noi
rezultatele noastre
mass media
informare publică
cooperare internațională
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL
DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
 27 februarie 2017
Nr. 190/VIII/3
COMUNICAT
Cu referire la cauza mediatizată prin comunicatul nr. 126 din data de 2 februarie 2017, constituită ca urmare a unei sesizări formulate de mai multe persoane fizice, cu privire la posibile fapte aflate în competența de soluționare a instituției, în legătură cu modalitatea de adoptare a unor acte normative, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:
La data de 24 februarie 2017, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus:
1. Clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr.78/2000, respectiv folosire a influenței ori autorității ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite,
2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale)
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 al.1 și 2 C.p)
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.p)
- Fals intelectual
Pentru a răspunde interesului public pe care această cauză l-a suscitat, interes susținut atât de amploarea dezbaterilor din spațiul public, precum și de solicitările de informare formulate de reprezentanți ai mass media, în vederea corectei informări a opiniei publice, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să prezinte o serie de aspecte conținute în ordonanța de clasare întocmită de procurori:
Dosarul s-a format, ca urmare a unei sesizări formulate de persoane fizice, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin.1 lit.b din Legea 115/1999, în legătură cu modalitățile prin care primul ministru și ministrul justiției au promovat și susținut adoptarea prin ordonanță de urgență, la data de 18.01.2017, a două proiecte de ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse, precum și modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală.
Sesizarea a fost completată de aceiași petenți și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31.01.2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite.
Ulterior, ca urmare a efectuării unor acte procedurale de către procurori, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracțiunile de:
- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
- sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
- fals intelectual

Situația de fapt, așa cum a rezultat în urma efectuării urmăririi penale, în prezentul dosar:
La data de 16.01.2017, ministrul Justiției a avut inițiativa modificării Codului Penal și a Codului de Procedură Penală (CP și CPP), invocând necesitatea punerii în acord a deciziilor Curții Constituționale cu legislația internă. De asemenea, același ministru a precizat că intenționează și promovarea unui proiect privind grațierea unor pedepse.
Cu această ocazie, ministrul și-a exprimat intenția ca respectivele modificări să fie transpuse într-un proiect cât mai repede pentru a fi promovate în ședința de Guvern din 18.01.2017.
În acest context, ministrul a prezentat personalului de specialitate din conducerea Ministerului Justiției un document ce conținea modificările pe care acesta dorea să le aducă celor două Coduri.
Principalele modificări dorite la acel moment de ministrul Justiției vizau:
- Dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu;
- Dezincriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu;
- Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de conflict de interese;
- Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de corupție: darea de mită, luarea de mită, traficul de influență și cumpărarea de influență;
- Modificări ale codului de procedură penală, printre care se regăseau și modificări ale modului de sesizare denunțul și plângerea.
Urmare a solicitării ministrului, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a întocmit o notă prin care indica explicit ce decizii ale Curții Constituționale ar fi trebuit transpuse în legislație, indicând în concret o soluție pentru fiecare modificare. Totodată, personalul de specialitatea a opinat că este imposibil a justifica urgența pentru promovarea proiectului de act normativ prin OUG.
În cursul zilei de 17.01.2017, s-au întocmit proiectele de OUG privind modificarea CP și CPP, precum și cu privire la grațiere, renunțându-se la dezincriminarea totală a abuzului în serviciu. În schimb, s-au introdus: un prag valoric minim al prejudiciului de 200.000 lei, condiția existenței unei plângeri penale prealabile precum și diminuarea pedepselor. De asemenea, s-a renunțat la modificarea infracțiunilor de corupție clasice, deoarece s-a atras atenția asupra posibilității sancționării României care este parte a Convenției de la Merida.
La data de 18.01.2017, aceste proiecte nu au mai fost introduse pe ordinea de zi suplimentară a Guvernului, așa cum se intenționase inițial, iar ulterior au fost publicate pe site-ul Ministerului Justiției pentru a se transmite opinii. Totodată, s-au solicitat puncte de vedere de la principalele instituții din domeniul judiciar.
După data de 25.01.2017, aceste opinii au fost centralizate de specialiștii Ministerului Justiției, majoritatea fiind critice, atât cu privire la fondul proiectelor, dar și cu privire la intenția promovării prin OUG, în sensul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a justifica urgența.
În toată această perioadă, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a întocmit 6 (șase) note prin care exprimau critici la adresa proiectelor amintite.
Cea mai consistentă notă este cea întocmită la data de 27.01.2017, ce conține peste 30 de pagini și în care se face o analiză a proiectului de modificare a CP și CPP prin prisma opiniilor exprimate de reprezentanții sistemului judiciar. Prin această notă, specialiștii Ministerului Justiției opinează că nu este oportună promovarea prin OUG.
În data de 31.01.2017, în jurul orei 17.00, Ministerul Justiției a solicitat emiterea de avize în vederea promovării unui proiect de OUG pentru modificarea CP și CPP, de la cele 5 (cinci) ministere avizatoare: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne, Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, Consiliul Legislativ și Consiliul Superior al Magistraturii.
La data de 31.01.2017, era programată ședința de Guvern având pe ordinea de zi discutarea, în vederea adoptării, a trei proiecte de acte normative privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și privind domeniul fiscal.
Ședința de Guvern a fost programată pentru ora 19.45, întrucât s-a așteptat redactarea și transmiterea avizului de la Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT), referitor la proiectele de buget.
Cu referire la OUG de modificare a Codurilor (care de altfel nici nu figura pe ordinea de zi), până la ora programată inițial pentru ședința de Guvern – 19.45, au fost transmise către Secretariatul General al Guvernului doar avizul Ministerului Afacerilor Interne și cel al Consiliului Legislativ, adică doar două din cele cinci avize necesare.
Ministerul Afacerilor Interne a comunicat un aviz strict referitor la infracțiunile din domeniul circulației rutiere.
Consiliul Legislativ a transmis un aviz cu observații. Acest aviz atrăgea atenția asupra insuficientei motivări a caracterului de urgență a proiectului de OUG pentru modificarea Codurilor.
Referitor la avizul solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), trebuie precizat că această solicitare a fost înregistrată în jurul orelor 17.00, stabilindu-se ca termen de emitere a avizului, a doua zi, 1 februarie 2017, ora 9.00, fără nicio precizare cu privire la ședința de guvern din 31 ianuarie 2017. Mai mult, s-au trimis către CSM două forme ale proiectului de act normativ pentru modificarea Codurilor, respectiv sub forma ordonanței de urgență și sub forma proiectului de lege.
Deși nu a fost trimis un aviz de la CSM, reprezentanții Ministerului Justiției au atașat avizul negativ al amintitei instituții emis însă pentru forma proiectelor așa cum fuseseră publicate în data de 18.01.2017, deși între timp apăruseră modificări de substanță, dintre care sunt de amintit introducerea unor cauze de nepedepsire în cazul abuzului în serviciu și a favorizării făptuitorului.
Ministerul Afacerilor Externe nu a transmis un aviz formal, ministrul de resort semnând proiectul de act normativ pentru modificarea Codurilor chiar în sediul Guvernului, deoarece i s-a solicitat „pe loc” acest aviz.
În privința avizului Ministerului pentru Relația cu Parlamentul (MRP), acesta a fost finalizat în jurul orei 20.00, fiind asumat de ministrul de resort care l-a semnat. Acest aviz de oportunitate cu observații și propuneri a fost înregistrat și ștampilat la cabinetului ministrului pentru Relația cu Parlamentul, căpătând caracter de act oficial. Imediat după înregistrare, semnare și ștampilare, avizul MRP a fost transmis prin fax, ajungând la Ministerul Justiției în jurul orei 20.02, faxul fiind înregistrat cu ștampilă și număr de înregistrare, conform metodologiei, astfel că a devenit, la rândul său, un act oficial.
Acest prim aviz al MRP era intitulat aviz de oportunitate cu observații și propuneri. Conform metodologiei, în acest caz, proiectul de OUG pentru modificarea CP și CPP, sau trebuia modificat în sensul celor solicitate de MRP sau se renunța la adoptarea în forma OUG și se iniția ca proiect de lege care era trimis Parlamentului României.
Sintetic, avizul MRP, critica nemotivarea urgenței proiectului de modificare a CP și CPP. Acest aviz a fost predat de reprezentanții MRP către reprezentanții Ministerului Justiției.
Personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a luat la cunoștință despre conținutul avizului MRP după ora 20.00 și a comunicat, prin intermediari, către ministrul Justiției, impedimentele rezultate din avizul MRP.
Între orele 20.00 și 21.00, la sediul Guvernului, au avut loc discuții tensionate cu privire la avizul MRP, între reprezentanții MRP și reprezentanții Ministerului Justiției. În final, reprezentanții MRP au fost convinși să modifice avizul inițial, astfel că, în intervalul amintit, a fost emis un al doilea aviz, de data aceasta favorabil, din care sunt eliminate toate pasajele critice la adresa proiectului de modificare a CP și CPP.
Acest al doilea aviz al MRP, favorabil, a fost finalizat în jurul orelor 21.10 – 21.15, fiind înregistrat, semnat, ștampilat și transmis prin fax către Ministerul Justiției, unde a fost înregistrat cu același număr ca și primul aviz.
Este de menționat că, deși până la ora inițială stabilită pentru începerea ședinței de guvern – 19.45, a fost înregistrat la Secretariatului General al Guvernului, avizul de la CSAT (necesar pentru adoptarea proiectelor de buget aflate pe ordinea de zi), ședința de Guvern a fost totuși amânată până în jurul orei 21.00 din cauza nefinalizării avizului de la MRP cu privire la proiectul de OUG pentru modificarea CP și CPP. Această amânare a ședinței de guvern a avut loc, deși acest ultim act nu era menționat pe ordinea de zi și nici nu se solicitase suplimentarea ordinii de zi. Întreaga ședință de Guvern a durat între 15 și 25 minute.
În timpul ședinței, după ce s-au discutat și adoptat proiectele de acte normative privind bugetul de stat, precum și un proiect de hotărâre al Ministerului Transporturilor, ministrul Justiției a solicitat suplimentarea ordinii de zi cu trei proiecte printre care și proiectul OUG pentru modificarea CP și CPP. Expunerea ministrului Justiției a durat 2-3 minute, iar proiectul OUG nr 13/31.01.2017 a fost aprobat de guvern, constatându-se formal existența avizelor, deși cel de la CSM era unul pe un proiect mai vechi, cel de la MAE era certificat doar printr-o simplă semnătură, iar primul aviz de oportunitate cu observații și propuneri al MRP (care ar fi blocat adoptarea OUG 13/2017) nu a fost atașat la dosarul de avize.
Cel de-al doilea aviz de la MRP, în original, a fost preluat de reprezentanții Ministerului Justiției chiar în seara zilei de 31 ianuarie 2017, însă a fost înregistrat la nivelul Ministerului Justiției abia a doua zi, 1 februarie 2017, la același număr cu primul aviz de la MRP - cel cu observații și propuneri (care fusese transmis prin fax la data de 31 ianuarie 2017, în jurul orelor 20.02).
Pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe în sensul că primul aviz, cel cu observații și propuneri, transmis prin fax de la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul către Ministerul Justiției, a fost distrus în interiorul ultimului minister menționat.
De asemenea, și originalul primului aviz cel cu observații și propuneri, emis de MRP și predat reprezentanților Ministerului Justiției, a fost sustras, la acest moment nemaifiind identificat în rândul documentelor existente în cadrul Ministerului Justiției.
Pe parcursul urmăririi penale în prezenta cauză, sesizându-se că sunt puse întrebări de către procurorii DNA, cu privire la circuitul documentelor în cadrul Ministerului Justiției, cu referire și la avizele de la MRP, transmise prin fax sau oficial, au fost făcute mențiuni nereale în condica de predare – primire de la cabinetul ministrului Justiției cu privire la primul aviz transmis prin fax de la MRP și înregistrat oficial cu număr și ștampilă la nivelul Ministerului Justiției. De asemenea, există date că ar fi fost plăsmuite și alte documente care să justifice mențiunile nereale din condica de predare primire de la cabinetul ministrului Justiției.
Astfel, în raport de aceste aspecte, s-a apreciat că este oportună extinderea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, în raport de distrugerea primului aviz transmis prin fax de la MRP și înregistrat oficial la nivelul Ministerului Justiției (pe data de 31.01, ora 20.02), precum și de sustragerea originalului acestui prim aviz al MRP ce a fost predat reprezentanților Ministerului Justiției;
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri și fals intelectual, în raport de mențiunile reprezentând atestări ale unor date nereale, realizate pe parcursul desfășurării urmăririi penale, în cuprinsul condicii de predare/primire de la cabinetul ministrului, precum și cu privire la întocmirea altor documente care să ateste nereal respectivele mențiuni.

În concluzie,
1. Analizând actele aflate la dosar, se constată că nu se poate reține în prezenta cauză săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic, care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31.01.2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite, deoarece actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
Raportând prevederile care incriminează infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, la datele rezultate în urma efectuării urmăririi penale, se constată că, nu au rezultat date sau indicii concrete care să conducă la concluzia săvârșirii unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
În urma analizării actelor de urmărire penală aflate la dosar, mai precis a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a documentelor ridicate și a celorlalte probe, nu au rezultat indicii concrete în sensul celor sesizate în sesizarea ce a stat la baza înregistrării prezentului dosar.
2. Având în vedere că, din analiza actelor de urmărire penală, rezultă indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, respectiv:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului( prevăzută și sancționată de Legea 115/1999)
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri,
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
- Fals intelectual,
și întrucât aceste infracțiuni nu intră în sfera de competență de Direcției Naționale Anticorupție, nefiind întrunite condițiile specifice prevăzute în Legea nr.78/2000 republic. sau a OUG nr.43/2002, cu referire la aceste cinci infracțiuni cauza se va disjunge și se va declina spre soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

legături utile | evenimente | anunțuri/posturi vacante | harta site | contacte
acasă | sesizați-ne | despre noi | rezultatele noastre | mass media | informare publică | cooperare internațională
from:
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8044
------
”27 februarie 2017 Declinare și clasare dosar OUG”
Direcția Națională Anticorupție
acasă
sesizați-ne
despre noi
rezultatele noastre
mass media
informare publică
cooperare internațională
MINISTERUL PUBLIC
PARCHETUL
DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
 27 februarie 2017
Nr. 190/VIII/3
COMUNICAT
Cu referire la cauza mediatizată prin comunicatul nr. 126 din data de 2 februarie 2017, constituită ca urmare a unei sesizări formulate de mai multe persoane fizice, cu privire la posibile fapte aflate în competența de soluționare a instituției, în legătură cu modalitatea de adoptare a unor acte normative, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să transmită următoarele:
La data de 24 februarie 2017, procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au dispus:
1. Clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr.78/2000, respectiv folosire a influenței ori autorității ca persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid, în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite,
2. Disjungerea și declinarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, spre competentă soluționare, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului (prevăzută și sancționată de Legea 115/1999 – a răspunderii ministeriale)
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri (art. 259 al.1 și 2 C.p)
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri (art. 275 C.p)
- Fals intelectual
Pentru a răspunde interesului public pe care această cauză l-a suscitat, interes susținut atât de amploarea dezbaterilor din spațiul public, precum și de solicitările de informare formulate de reprezentanți ai mass media, în vederea corectei informări a opiniei publice, Biroul de Informare și Relații Publice este abilitat să prezinte o serie de aspecte conținute în ordonanța de clasare întocmită de procurori:
Dosarul s-a format, ca urmare a unei sesizări formulate de persoane fizice, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului, prev. de art. 8 alin.1 lit.b din Legea 115/1999, în legătură cu modalitățile prin care primul ministru și ministrul justiției au promovat și susținut adoptarea prin ordonanță de urgență, la data de 18.01.2017, a două proiecte de ordonanță de urgență privind grațierea unor pedepse, precum și modificarea Codului Penal și a Codului de Procedură Penală.
Sesizarea a fost completată de aceiași petenți și cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31.01.2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite.
Ulterior, ca urmare a efectuării unor acte procedurale de către procurori, s-a dispus extinderea urmăririi penale în cauză, cu privire la infracțiunile de:
- sustragerea sau distrugerea de înscrisuri
- sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
- fals intelectual

Situația de fapt, așa cum a rezultat în urma efectuării urmăririi penale, în prezentul dosar:
La data de 16.01.2017, ministrul Justiției a avut inițiativa modificării Codului Penal și a Codului de Procedură Penală (CP și CPP), invocând necesitatea punerii în acord a deciziilor Curții Constituționale cu legislația internă. De asemenea, același ministru a precizat că intenționează și promovarea unui proiect privind grațierea unor pedepse.
Cu această ocazie, ministrul și-a exprimat intenția ca respectivele modificări să fie transpuse într-un proiect cât mai repede pentru a fi promovate în ședința de Guvern din 18.01.2017.
În acest context, ministrul a prezentat personalului de specialitate din conducerea Ministerului Justiției un document ce conținea modificările pe care acesta dorea să le aducă celor două Coduri.
Principalele modificări dorite la acel moment de ministrul Justiției vizau:
- Dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu;
- Dezincriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu;
- Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de conflict de interese;
- Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de corupție: darea de mită, luarea de mită, traficul de influență și cumpărarea de influență;
- Modificări ale codului de procedură penală, printre care se regăseau și modificări ale modului de sesizare denunțul și plângerea.
Urmare a solicitării ministrului, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a întocmit o notă prin care indica explicit ce decizii ale Curții Constituționale ar fi trebuit transpuse în legislație, indicând în concret o soluție pentru fiecare modificare. Totodată, personalul de specialitatea a opinat că este imposibil a justifica urgența pentru promovarea proiectului de act normativ prin OUG.
În cursul zilei de 17.01.2017, s-au întocmit proiectele de OUG privind modificarea CP și CPP, precum și cu privire la grațiere, renunțându-se la dezincriminarea totală a abuzului în serviciu. În schimb, s-au introdus: un prag valoric minim al prejudiciului de 200.000 lei, condiția existenței unei plângeri penale prealabile precum și diminuarea pedepselor. De asemenea, s-a renunțat la modificarea infracțiunilor de corupție clasice, deoarece s-a atras atenția asupra posibilității sancționării României care este parte a Convenției de la Merida.
La data de 18.01.2017, aceste proiecte nu au mai fost introduse pe ordinea de zi suplimentară a Guvernului, așa cum se intenționase inițial, iar ulterior au fost publicate pe site-ul Ministerului Justiției pentru a se transmite opinii. Totodată, s-au solicitat puncte de vedere de la principalele instituții din domeniul judiciar.
După data de 25.01.2017, aceste opinii au fost centralizate de specialiștii Ministerului Justiției, majoritatea fiind critice, atât cu privire la fondul proiectelor, dar și cu privire la intenția promovării prin OUG, în sensul că nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a justifica urgența.
În toată această perioadă, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a întocmit 6 (șase) note prin care exprimau critici la adresa proiectelor amintite.
Cea mai consistentă notă este cea întocmită la data de 27.01.2017, ce conține peste 30 de pagini și în care se face o analiză a proiectului de modificare a CP și CPP prin prisma opiniilor exprimate de reprezentanții sistemului judiciar. Prin această notă, specialiștii Ministerului Justiției opinează că nu este oportună promovarea prin OUG.
În data de 31.01.2017, în jurul orei 17.00, Ministerul Justiției a solicitat emiterea de avize în vederea promovării unui proiect de OUG pentru modificarea CP și CPP, de la cele 5 (cinci) ministere avizatoare: Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul de Interne, Ministerul pentru Relația cu Parlamentul, Consiliul Legislativ și Consiliul Superior al Magistraturii.
La data de 31.01.2017, era programată ședința de Guvern având pe ordinea de zi discutarea, în vederea adoptării, a trei proiecte de acte normative privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale și privind domeniul fiscal.
Ședința de Guvern a fost programată pentru ora 19.45, întrucât s-a așteptat redactarea și transmiterea avizului de la Consiliul Suprem de Apărare al Țării (CSAT), referitor la proiectele de buget.
Cu referire la OUG de modificare a Codurilor (care de altfel nici nu figura pe ordinea de zi), până la ora programată inițial pentru ședința de Guvern – 19.45, au fost transmise către Secretariatul General al Guvernului doar avizul Ministerului Afacerilor Interne și cel al Consiliului Legislativ, adică doar două din cele cinci avize necesare.
Ministerul Afacerilor Interne a comunicat un aviz strict referitor la infracțiunile din domeniul circulației rutiere.
Consiliul Legislativ a transmis un aviz cu observații. Acest aviz atrăgea atenția asupra insuficientei motivări a caracterului de urgență a proiectului de OUG pentru modificarea Codurilor.
Referitor la avizul solicitat Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), trebuie precizat că această solicitare a fost înregistrată în jurul orelor 17.00, stabilindu-se ca termen de emitere a avizului, a doua zi, 1 februarie 2017, ora 9.00, fără nicio precizare cu privire la ședința de guvern din 31 ianuarie 2017. Mai mult, s-au trimis către CSM două forme ale proiectului de act normativ pentru modificarea Codurilor, respectiv sub forma ordonanței de urgență și sub forma proiectului de lege.
Deși nu a fost trimis un aviz de la CSM, reprezentanții Ministerului Justiției au atașat avizul negativ al amintitei instituții emis însă pentru forma proiectelor așa cum fuseseră publicate în data de 18.01.2017, deși între timp apăruseră modificări de substanță, dintre care sunt de amintit introducerea unor cauze de nepedepsire în cazul abuzului în serviciu și a favorizării făptuitorului.
Ministerul Afacerilor Externe nu a transmis un aviz formal, ministrul de resort semnând proiectul de act normativ pentru modificarea Codurilor chiar în sediul Guvernului, deoarece i s-a solicitat „pe loc” acest aviz.
În privința avizului Ministerului pentru Relația cu Parlamentul (MRP), acesta a fost finalizat în jurul orei 20.00, fiind asumat de ministrul de resort care l-a semnat. Acest aviz de oportunitate cu observații și propuneri a fost înregistrat și ștampilat la cabinetului ministrului pentru Relația cu Parlamentul, căpătând caracter de act oficial. Imediat după înregistrare, semnare și ștampilare, avizul MRP a fost transmis prin fax, ajungând la Ministerul Justiției în jurul orei 20.02, faxul fiind înregistrat cu ștampilă și număr de înregistrare, conform metodologiei, astfel că a devenit, la rândul său, un act oficial.
Acest prim aviz al MRP era intitulat aviz de oportunitate cu observații și propuneri. Conform metodologiei, în acest caz, proiectul de OUG pentru modificarea CP și CPP, sau trebuia modificat în sensul celor solicitate de MRP sau se renunța la adoptarea în forma OUG și se iniția ca proiect de lege care era trimis Parlamentului României.
Sintetic, avizul MRP, critica nemotivarea urgenței proiectului de modificare a CP și CPP. Acest aviz a fost predat de reprezentanții MRP către reprezentanții Ministerului Justiției.
Personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a luat la cunoștință despre conținutul avizului MRP după ora 20.00 și a comunicat, prin intermediari, către ministrul Justiției, impedimentele rezultate din avizul MRP.
Între orele 20.00 și 21.00, la sediul Guvernului, au avut loc discuții tensionate cu privire la avizul MRP, între reprezentanții MRP și reprezentanții Ministerului Justiției. În final, reprezentanții MRP au fost convinși să modifice avizul inițial, astfel că, în intervalul amintit, a fost emis un al doilea aviz, de data aceasta favorabil, din care sunt eliminate toate pasajele critice la adresa proiectului de modificare a CP și CPP.
Acest al doilea aviz al MRP, favorabil, a fost finalizat în jurul orelor 21.10 – 21.15, fiind înregistrat, semnat, ștampilat și transmis prin fax către Ministerul Justiției, unde a fost înregistrat cu același număr ca și primul aviz.
Este de menționat că, deși până la ora inițială stabilită pentru începerea ședinței de guvern – 19.45, a fost înregistrat la Secretariatului General al Guvernului, avizul de la CSAT (necesar pentru adoptarea proiectelor de buget aflate pe ordinea de zi), ședința de Guvern a fost totuși amânată până în jurul orei 21.00 din cauza nefinalizării avizului de la MRP cu privire la proiectul de OUG pentru modificarea CP și CPP. Această amânare a ședinței de guvern a avut loc, deși acest ultim act nu era menționat pe ordinea de zi și nici nu se solicitase suplimentarea ordinii de zi. Întreaga ședință de Guvern a durat între 15 și 25 minute.
În timpul ședinței, după ce s-au discutat și adoptat proiectele de acte normative privind bugetul de stat, precum și un proiect de hotărâre al Ministerului Transporturilor, ministrul Justiției a solicitat suplimentarea ordinii de zi cu trei proiecte printre care și proiectul OUG pentru modificarea CP și CPP. Expunerea ministrului Justiției a durat 2-3 minute, iar proiectul OUG nr 13/31.01.2017 a fost aprobat de guvern, constatându-se formal existența avizelor, deși cel de la CSM era unul pe un proiect mai vechi, cel de la MAE era certificat doar printr-o simplă semnătură, iar primul aviz de oportunitate cu observații și propuneri al MRP (care ar fi blocat adoptarea OUG 13/2017) nu a fost atașat la dosarul de avize.
Cel de-al doilea aviz de la MRP, în original, a fost preluat de reprezentanții Ministerului Justiției chiar în seara zilei de 31 ianuarie 2017, însă a fost înregistrat la nivelul Ministerului Justiției abia a doua zi, 1 februarie 2017, la același număr cu primul aviz de la MRP - cel cu observații și propuneri (care fusese transmis prin fax la data de 31 ianuarie 2017, în jurul orelor 20.02).
Pe parcursul urmăririi penale au rezultat probe în sensul că primul aviz, cel cu observații și propuneri, transmis prin fax de la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul către Ministerul Justiției, a fost distrus în interiorul ultimului minister menționat.
De asemenea, și originalul primului aviz cel cu observații și propuneri, emis de MRP și predat reprezentanților Ministerului Justiției, a fost sustras, la acest moment nemaifiind identificat în rândul documentelor existente în cadrul Ministerului Justiției.
Pe parcursul urmăririi penale în prezenta cauză, sesizându-se că sunt puse întrebări de către procurorii DNA, cu privire la circuitul documentelor în cadrul Ministerului Justiției, cu referire și la avizele de la MRP, transmise prin fax sau oficial, au fost făcute mențiuni nereale în condica de predare – primire de la cabinetul ministrului Justiției cu privire la primul aviz transmis prin fax de la MRP și înregistrat oficial cu număr și ștampilă la nivelul Ministerului Justiției. De asemenea, există date că ar fi fost plăsmuite și alte documente care să justifice mențiunile nereale din condica de predare primire de la cabinetul ministrului Justiției.
Astfel, în raport de aceste aspecte, s-a apreciat că este oportună extinderea urmăririi penale, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, în raport de distrugerea primului aviz transmis prin fax de la MRP și înregistrat oficial la nivelul Ministerului Justiției (pe data de 31.01, ora 20.02), precum și de sustragerea originalului acestui prim aviz al MRP ce a fost predat reprezentanților Ministerului Justiției;
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri și fals intelectual, în raport de mențiunile reprezentând atestări ale unor date nereale, realizate pe parcursul desfășurării urmăririi penale, în cuprinsul condicii de predare/primire de la cabinetul ministrului, precum și cu privire la întocmirea altor documente care să ateste nereal respectivele mențiuni.

În concluzie,
1. Analizând actele aflate la dosar, se constată că nu se poate reține în prezenta cauză săvârșirea infracțiunii prev. de art.13 din Legea nr.78/2000 de către persoane ce dețin funcții de conducere într-un partid politic, care și-ar fi exercitat autoritatea sau influența politică în vederea adoptării, în seara zilei de 31.01.2017, a unei ordonanțe de urgență prin care au fost modificate codurile penal și de procedură penală, cu scopul favorizării unor persoane urmărite penal sau judecate care, în felul acesta, ar fi beneficiat direct sau indirect de foloase necuvenite, deoarece actele de urmărire penală efectuate în cauză nu au confirmat săvârșirea vreunei fapte de natură penală.
Raportând prevederile care incriminează infracțiunea prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, la datele rezultate în urma efectuării urmăririi penale, se constată că, nu au rezultat date sau indicii concrete care să conducă la concluzia săvârșirii unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție.
În urma analizării actelor de urmărire penală aflate la dosar, mai precis a declarațiilor martorilor audiați în cauză, a documentelor ridicate și a celorlalte probe, nu au rezultat indicii concrete în sensul celor sesizate în sesizarea ce a stat la baza înregistrării prezentului dosar.
2. Având în vedere că, din analiza actelor de urmărire penală, rezultă indicii cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, respectiv:
- Favorizare a făptuitorului
- Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului( prevăzută și sancționată de Legea 115/1999)
- Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri,
- Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri
- Fals intelectual,
și întrucât aceste infracțiuni nu intră în sfera de competență de Direcției Naționale Anticorupție, nefiind întrunite condițiile specifice prevăzute în Legea nr.78/2000 republic. sau a OUG nr.43/2002, cu referire la aceste cinci infracțiuni cauza se va disjunge și se va declina spre soluționare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
BIROUL DE INFORMARE ȘI RELAȚII PUBLICE

legături utile | evenimente | anunțuri/posturi vacante | harta site | contacte
acasă | sesizați-ne | despre noi | rezultatele noastre | mass media | informare publică | cooperare internațională
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=8044
-------
20 ianuarie 2017 Punct de vedere argumentat al DNA ref. proiecte modificare CP, CPP și grațierea unor pedepse
IMPARȚIALITATE·INTEGRITATE·EFICIENȚĂ
 20 ianuarie 2017
Nr. 52/VIII/3
COMUNICAT
DNA a transmis ministrului Justiției punctul de vedere argumentat referitor la proiectele de modificare și completare a Codului penal și a Codului de procedură penală, precum și pentru grațierea unor pedepse, prin intermediul a două ordonanțe de urgență ale Guvernului:
Direcția Națională Anticorupție consideră că modificarea cadrului legislativ în regim de urgență și în lipsa unor analize obiective care să ateste o nevoie socială imperioasă este nejustificată.
Legislația penală trebuie să realizeze un echilibru între nevoia societății de a trage la răspundere toate persoanele care au săvârșit infracțiuni și drepturile fundamentale ale persoanelor cercetate ori aflate în executarea pedepselor aplicate, însă modificările propuse ar altera acest echilibru.
I. Referitor la propunerile de modificare a Codului penal și Codului de procedură penală
1) Se încalcă disp. art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă
Art. 115 alin. 1 din Constituție prevede că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Or, conform art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.
Mai mult, alin. 4 al art. 115 din Constituție arată că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
În consecință, dezincriminarea, schimbarea conținutului constitutiv al unor infracțiuni și modificarea felurilor și limitelor pedepselor nu pot face obiectul ordonanței de urgență.
2) Se încalcă disp. art. 73 alin. 3 lit. i) din Constituție privind felul actului de modificare a Codului penal
Potrivit art. 73 alin. 3 lit. h) din Constituție, infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora se reglementează prin lege organică.
3) Se depășesc limitele motivelor din preambul
Deși în preambul se invocă existența deciziilor Curții Constituționale nr. 603/2015 și 405/2016, modificările ce se doresc a fi operate depășesc cele statuate de instanța de contencios constituțional.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 603/2015 s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. 1 din Codul penal este neconstituțională. Însă, prin proiectul de ordonanță de urgență se înlătură din norma de incriminare și variantele alternative „pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură”.
Totodată, prin decizia Curții Constituționale nr. 405/2016 s-a constatat că dispozițiile art. 246 din Codul penal din 1969 și ale art. 297 alin. 1 din Codul penal sunt constituționale în măsura în care prin sintagma „îndeplinește în mod defectuos” din cuprinsul acestora se înțelege „îndeplinește prin încălcarea legii”. Însă, prin proiectul de ordonanță de urgență se tinde la modificarea mult mai amplă a textului incriminator prin limitarea urmărilor la producerea unui singur rezultat (paguba materială), introducerea unui prag cantitativ (mai mare de 200.000 lei), adăugarea unei condiții de tragere la răspundere penală (plângerea prealabilă) și schimbarea regimului sancționator (reducerea semnificativă a pedepsei închisorii și inserarea pedepsei alternative a amenzii).
În același timp, se limitează efectele denunțului, aspect necuprins în preambulul proiectului ordonanței de urgență.
4) Se încalcă jurisprudența Curții Constituționale
Potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 privind obligativitatea deciziilor sale pronunțate în cadrul controlului de constituționalitate, puterea de lucru judecat ce însoțește actele jurisdicționale, deci și deciziile Curții Constituționale, se atașează nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta. Astfel, Curtea reține că atât considerentele, cât și dispozitivul deciziilor sale sunt general obligatorii, potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 4 din Constituție, și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept.
În considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 (M. Of. 372/20.05.2014), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 din Codul penal, se rețin următoarele:
- „Adoptarea noului Cod penal a fost impusă din punct de vedere teleologic de rațiuni a căror sorginte publică este dată atât de reglementările adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru realizarea spațiului comun de libertate, securitate și justiție, cât și de noua filosofie penală a statului român” (pct. 35);
- intenția legiuitorului rezultă și din Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, potrivit căreia, «Într-un stat de drept, întinderea și intensitatea represiunii penale trebuie să rămână în limite determinate, în primul rând, prin raportare la importanța valorii sociale lezate pentru cei care înfrâng pentru prima oară legea penală, urmând să crească progresiv pentru cei care comit mai multe infracțiuni înainte de a fi definitiv condamnați și cu atât mai mult pentru cei în stare de recidivă. De aceea, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială trebuie corelate cu dispozițiile părții generale, care vor permite o agravare proporțională a regimului sancționator prevăzut pentru pluralitatea de infracțiuni.» (pct. 36)
Intenția legiuitorului exprimată în expunerea de motive a noului cod penal, act normativ pentru elaborarea căruia au lucrat mulți specialiști din domeniul dreptului penal și pe o perioadă de timp îndelungată, precum și politica penală a statului român nu se pot schimba atât de repede încât să se impună de urgență atenuarea reprimării abuzurilor și neglijențelor în serviciu și a conflictelor de interese.
În considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 2/2014 (M. Of. 71/29.01.2014), cu privire la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și a articolului unic din Legea pentru modificarea art. 2531 din Codul penal, se constată că: „Prin modificările operate, legiuitorul a afectat protecția penală acordată unor valori sociale deosebit de importante. Fenomenul corupției este considerat a fi una dintre cele mai grave amenințări cu privire la instituțiile statului de drept, democrație, drepturile omului, echitatea și justiția socială, cu efecte negative asupra activității autorităților și instituțiilor publice și asupra funcționării economiei de piață. Corupția se constituie într-un obstacol al dezvoltării economice a statului și compromite stabilitatea instituțiilor democratice și fundamentul moral al societății. În consecință, în ultima perioadă, politica penală declarată a statului a fost aceea de a intensifica eforturile în scopul adoptării unor acte normative în materia combaterii corupției, care, printre altele, să prevadă incriminarea coordonată a tuturor infracțiunilor de corupție la toate nivelurile autorităților și instituțiilor statului.”
În considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 573/2011 (M. Of. 363/25.05.2011), referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 741 din Codul penal de la 1968, se reține că în jurisprudența Curții s-a statuat în mod constant că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rezonabil (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 423/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007); stabilirea unui criteriu, aleatoriu și exterior conduitei persoanei, este în contradicție cu principiul egalității în fata legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, conform căruia, la situații egale, tratamentul juridic aplicat nu poate fi diferit.
Este de remarcat că Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 prevede la pct. 59 că unul dintre riscurile la adresa apărării și securității îl reprezintă nerealizarea obiectivelor de dezvoltare a României, care poate fi generată, între altele, de proliferarea corupției.
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 așază corupția în categoria vulnerabilităților, arătând că aceasta vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei și afectează potențialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetățenilor și comunităților, precum și încrederea în actul de justiție și în instituțiile statului, iar în plan extern, persistența corupției are impact negativ asupra credibilității și imaginii țării noastre.
Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015-2019 stabilește la pct. 75 că identificarea și semnalarea actelor de corupție constituie una dintre direcțiile de acțiune și principalele modalități de asigurare a securității naționale, în dimensiunea de infirmații, contrainformații și de securitate.
Strategia Națională Anticorupție pe perioada 2016-2020, aprobată prin H.G. nr. 583/2016, subliniază la pct. 1.2. corelarea cu alte politici naționale și sectoriale, respectiv că, în arhitectura politicilor publice naționale, Strategia Națională Anticorupție ocupă un loc important, la intersecția mai multor politici publice, reprezentând la rândul său o politică sectorială prin raportare la Strategia Națională de Apărare a Țării pe perioada 2015-2019, care, de altfel, identifică în mod direct corupția ca pe un risc și o vulnerabilitate importantă.
Totodată, cu prilejul pronunțării Deciziei nr. 421 din 9 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007, Curtea Constituțională a statuat că „urgența reglementării nu echivalează cu existența situației extraordinare, reglementarea operativă putându-se realiza și pe calea procedurii obișnuite de legiferare.”
Invocarea Directivei UE 2016/343 și a Consiliului din 9 martie 2016 ca temei al fundamentării proiectului de OUG privind modificarea Codului penal și de procedură penală este complet eronată. Conform Capitolului I, art. 1 din Directivă, Directiva prevede norme minime comune cu privire la anumite aspecte privind prezumția de nevinovăție în cadrul procesului penal, respectiv dreptul de a fi prezent în cadrul procedurilor penale, și în niciun caz nu face referire la grațiere sau la conținutul incriminator al unor infracțiuni.
Pe cale de consecință invocarea art. 8, al. 4 din Directivă, ca temei al modificării unor acte normative prin OUG, apare ca fiind chiar nelegală. Conform art. 14, al. 1 din Directivă, transpunerea Directivei are ca termen data de 01.04.2018, ceea ce permite aprecierea că graba cu care s-a procedat la modificările legislative are un cu totul alt temei decât respectarea întocmai a directivei invocate.
Suplimentar, arătăm totodată că potrivit art. 14, al. 1 și 2 din Directivă, statele membre au obligația de a trimite Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de directivă. Este interesant de aflat dacă Statul Român sau Guvernul României a comunicat Comisiei aceste aspecte.
Prin noile modificări aduse apreciem că nu se realizează o punere în acord a dispozițiilor legale cu considerentele deciziei 405/2016 a Curții Constituționale, pentru următoarele considerente:
Expunerea de motive nu explică această apreciere a reducerii gradului de pericol social al faptelor încadrabile în art. 297 care să justifice posibilitatea pedepsirii cu amendă. Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31.10.2003 și ratificată de România, impune necesitatea incriminării abuzului de funcție. Atunci când vorbim despre exercitarea abuzivă a funcției de către un funcționar public, avem de-a face cu încălcarea atât a legii, cât și a principiilor etice care ar trebui să guverneze activitatea oricărui funcționar public. Un funcționar public care, cu intenție, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește încălcând legea acționează fără a respecta cerințele de integritate.
5) În acest context, referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, reducerea pedepsei nu este justificată. Prin stabilirea unei pedepse cuprinse între 6 luni și 3 ani sau amendă, din punct de vedere sancționator, abuzul în serviciu este echivalentul, de exemplu, al furtului sau al falsului în înscrisuri sub semnătură privată, dar este mai puțin gravă decât falsul material în înscrisuri oficiale săvârșit de un funcționar public.
Expunerea de motive nu explică această apreciere a reducerii gradului de pericol social al faptelor încadrabile în art. 297 care să justifice posibilitatea pedepsirii cu amendă. Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31.10.2003 și ratificată de România, impune necesitatea incriminării abuzului de funcție. Atunci când vorbim despre exercitarea abuzivă a funcției de către un funcționar public, avem de-a face cu încălcarea atât a legii, cât și a principiilor etice care ar trebui să guverneze activitatea oricărui funcționar public. Un funcționar public care, cu intenție, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește încălcând legea acționează fără a respecta cerințele de integritate.
Prin sancționarea infracțiunii de abuz în serviciu la pedeapsa cu închisoare alternativ cu pedeapsa amenzii practic se conduce spre derizoriu conduita abuzivă a funcționarului în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul inculpatului. Ca atare pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în viitor săvârșirea de fapte penale. Funcțiile de constrângere și de reeducare și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a putea fi determinată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de către societate.
O reacție blândă față de acest gen de fapte ar face ineficientă lupta împotriva fenomenului de corupție și ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la astfel de fenomene, punându-se în pericol ordinea publică.
Trebuie menținută actuala abordare mult mai restrictivă prin care se sugerează faptul că orice încălcare abuzivă, chiar și minimă, prin care se aduce o încălcare a intereselor legitime ale unei persoane este incriminată penal. Condiționarea existenței infracțiunii de un anumit prejudiciu vine în contradicție cu garantarea dreptului la acces al persoanelor la un proces penal, întrucât s-ar limita sau chiar îngrădi dreptul persoanelor vătămate de a formula plângeri penale și de a obține repararea prejudiciului în cadrul procesului penal, cu consecința obligării acestora de a se adresa instanțelor civile, urmată de obligarea acestora la plata unor taxe judiciare de timbru (uneori exagerat de mari sau imposibil de achitat).
O asemenea modalitate de incriminare ar constitui o veritabilă încurajare pentru comiterea repetată de către funcționari, cu intenție a unor fapte de abuz în serviciu, care ar provoca prejudicii apropiate valoric de plafonul respectiv, dar care nu l-ar depăși, în vederea obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase materiale, în condițiile în care asemenea exercitări ilegale ale funcției ar putea atrage cel mult răspunderea disciplinară și civilă; de altfel, apreciem că în contextul socio-economic actual, un prejudiciu (suportat de către persoana vătămată) și respectiv un folos (obținut de către funcționar sau de către altul) de 200.000 lei nu reprezintă o chestiune deloc neglijabilă ori cu o gravitate atât de redusă încât să excludă antrenarea răspunderii penale.
Limita prejudiciului – raportat la existența unui anumit cuantum – ar scoate în afara ilicitului penal faptele săvârșite cu ocazia unor achiziții directe făcute de autorități (prin fragmentarea/împărțirea valorii contractului până la limita la care aceasta ar fi infracțiune).
Există consecințe inclusiv în privința termenului de prescripție a răspunderii penale datorită diminuării termenelor de pedeapsă, în sensul împlinirii rapide a acestora.
Un alt neajuns major al proiectului supus dezbaterii este înlăturarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, de care de altfel funcționarul se folosește, prin ipoteză, pentru comiterea infracțiunii.
Eliminarea din elementele constitutive ale sintagmei referitoare la producerea unei vătămări persoanelor ar conduce la imposibilitatea tragerii la răspundere penală în condițiile în care cuantumul pagubei suferite ar fi mai mic decât limita prevăzută de lege.
O altă modificare propusă se raportează la faptul că urmărirea penală a faptei de abuz în serviciu să se realizeze doar la plângere prealabilă. Acest punct de vedere îl apreciem ca fiind total greșit, deoarece interesul societății este ca persoana care a săvârșit o infracțiune să fie identificată, judecată, condamnată și să-și execute pedeapsa, iar interesele individuale ale persoanelor, sunt ca niciunul dintre drepturile și interesele lor să nu fie încălcat prin conduita abuzivă a persoanelor însărcinate cu desfășurarea unor anumite atribuții de serviciu. Pe de altă parte, în cele mai multe cazuri formularea unei astfel de plângeri este imposibil de realizat în condițiile în care subiectul pasiv este Statul, respectiv unitățile administrativ teritoriale, servicii publice reprezentate de însuși făptuitorul care nu are nici un interes să se defere justiției.
Va exista, de asemenea, un arbitrariu care decurge chiar din specificul instituției plângerii prealabile așa cum sunt definite la disp. art. 297 alin. 2 C.p.p. dacă conducătorul persoanei vătămate ar trebui să sesizeze o astfel de infracțiune și dorește să evite răspunderea penală pentru paguba creată de un anume funcționar, va putea în mod arbitrar să mușamalizeze această situație.
Existenta plângerii prealabile ca si condiție de procedibilitate și pedepsibilitate este în contradicție majoră cu gravitatea faptei raportat, cel puțin, la cuantumul pagubei materiale mai mare de 200.000 lei. Aceasta ar limita drastic posibilitatea de intervenție a organelor statului în restabilirea echilibrului social în cazul în care persoana vătămată ar alege să rămână în pasivitate. În altă ordine de idei, acest gen de fapte pot fi descoperite la un interval de timp considerabil de la data săvârșirii lor cu implicații majore asupra aplicării dispozițiilor art. 296 C.p.p. privind termenul de introducere a plângerii prealabile.
Prin noua reglementare va fi încurajată conduita abuzivă a funcționarilor, incorectitudinea, imoralitatea, lipsa de onestitatea și de probitatea a acestora în soluționarea unor drepturi și interese ale persoanele fizice sau juridice.
Sub aspectul sesizării infracțiunii vor fi lipsite de dreptul material la acțiuni: Curtea de Conturi a României, Direcția Generală Antifraudă /ANAF; Corpul de control al Primului Ministru, corpurile de control constituite la nivelul ministerelor, organele Ministerului de Interne, organele de urmărire penală.
Sintagma „exercitarea serviciului” presupune un cadru general care ar putea lăsa loc de interpretare în situații concrete; ar trebui să se mențină interpretare „în exercitarea atribuțiilor de serviciu” întrucât reprezintă un cadru determinat, ușor de delimitat și care nu vine în contradicție cu considerentele Deciziei CC 405/2016.
Nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că modificarea proiectată aruncă în derizoriu infracțiunea de abuz în serviciu, plasând-o pe același palier cu infracțiuni precum cele de amenințare ori la regimul circulației pe drumurile publice, deși, cel puțin în istoria recentă, a provocat pagube incomensurabile patrimoniilor publice.
Impactul acestor modificări pentru cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată în care au fost cercetați inculpați pentru infracțiunea de abuz în serviciu este unul major și poate lipsi de eficiență anchetele penale desfășurate de structura noastră de parchet în urma cărora aceștia au fost deduși judecății, anchete ce au presupus efectuarea unui volum important de acte procedurale și implicarea unor numeroase instituții ale statului cu atribuții în domeniu.
De altfel, aceste modificări ar avea un impact negativ asupra mediului concurențial de afaceri în ceea ce privește modalitatea de atribuire a unor contracte de achiziții publice și ar crea premisele unor încălcări ale legii nesancționate de legislația penală.
6) Apreciem greșită dezincriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu, rațiunea incriminării actuale a acestei infracțiuni este similitudinea cu abuzul în serviciu, singura diferență fiind sub aspectul laturii subiective, respectiv intenție pentru abuzul în serviciu și culpă pentru infracțiunea de neglijență în serviciu. Dacă un funcționar nu îndeplinește din culpă un act și se produc grave pagube materiale, vătămări ale drepturilor unor persoane/entități, angajarea răspunderii penale nu mai e posibilă .
Nu se arată nici un motiv pentru care neglijența în serviciu nu mai prezintă pericol social.
7) În cazul conflictului de interese prin noua formă de reglementare propusă practic a fost eliminată sintagma: „sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de foloase de orice natură”.
Forma actuală a incriminării conflictului de interese are ca scop crearea premiselor legale desfășurării activităților de serviciu și exercitării funcțiilor și demnităților publice într-un cadru de imparțialitate și integritate, pentru a asigura încrederea cetățenilor în autoritățile și instituțiile statului.
Prin incriminarea acestor fapte se garantează desfășurarea de către funcționarul public a activității sale profesionale cu un înalt grad de probitate morală astfel încât implicarea acestuia în luarea unor decizii trebuie să nu aibă ca finalitate satisfacerea unui interes contrar, respectiv să se împiedice conduita funcționarul public care pus în situația de a alege între interesele sale private sau ale unor persoane apropiate lui și interesele instituției publice pe care o reprezintă să nu fie tentat să acționeze în favoarea celor dintâi.
Prin decizia nr.603 /2015 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este neconstituțională.
Rațiunea instanței de contencios constituțional a fost aceea că noțiunea de raport comercial nu mai este expres definită prin legislația în vigoare, ca urmare a abrogării, prin dispozițiile art. 230 lit. c) și i) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, a Codicelui de comerț din 1887 și a Codului comercial Carol al II-lea, și nici nu poate fi dedusă prin interpretarea dispozițiilor civile în vigoare, întrucât aceasta este folosită într-un alt context și în mod izolat, spre exemplu, în cuprinsul prevederilor art. 2557 din Codul civil referitor la raporturile de drept internațional privat.
De asemenea, art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 30 septembrie 2011, prevede că la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, republicată, sintagma „contract comercial” sau „contracte comerciale” se înlocuiește cu sintagma „contract civil” sau, după caz, „contracte civile”, iar sintagma „contracte sau acte de comerț”, cu termenul „contracte”.
Așadar, dacă până la intrarea în vigoare a Codului civil, la 1 octombrie 2011, noțiunea de „raport comercial” avea un înțeles normativ determinat și determinabil prin prisma dispozițiilor Codului comercial, în prezent această noțiune nu își mai poate găsi aplicabilitatea, având în vedere transformările profunde și structurale operate la nivelul Codului civil. Întrucât Codul penal actual a intrat în vigoare la un moment ulterior Codului civil, acesta, atunci când se raportează la noțiuni specifice dreptului civil, trebuie să o facă prin utilizarea unor termeni și noțiuni proprii dreptului pozitiv și nu prin recurgerea, fără o motivare justă, la termeni și noțiuni autonome, atunci când situația normativă nu o impune.
Pentru acest motiv, Curtea a constatat că sintagma „raporturi comerciale” din cuprinsul dispozițiilor art. 301 alin. (1) din Codul penal este lipsită de claritate și previzibilitate, nepermițând determinarea exactă a conținutului constitutiv al infracțiunii de conflict de interese.
Nu se impune introducerea condiției ca foloasele patrimoniale să fie „necuvenite”, atâta timp cât prin Decizia CC 603/2015 pentru considerentele reținute în Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, aceasta a reținut că noțiunea de folos patrimonial din cuprinsul art. 301 alin.(1) din Codul penal are în vedere orice tip de folos patrimonial și nu doar folosul patrimonial necuvenit.
Deși, prin noile modificări legislative din dreptul material penal se urmărește, așa cum se precizează în mod expres în Expunerea de motive, că se dorește doar punerea în acord a dispozițiilor legale cu deciziile Curții Constituționale, în realitate prin forma propusă sunt înlăturate în mod greșit și raporturile de muncă ca obiectul material al infracțiunii de conflict de interese, raporturi care sunt reglementate în Codul muncii, în sensul că raporturile de muncă sunt relațiile juridice care iau naștere între persoane fizice, pe de o parte, și persoane fizice sau juridice, după caz, pe de altă parte, ca urmare a prestării unei anumite munci de către cele dintâi, în folosul celor din urmă, care, la rândul lor, se obligă să remunereze munca prestată și să creeze condițiile necesare prestării acesteia. Existența relației de muncă nu depinde de denumirea pe care părțile o dau convenției pe care o încheie, ci de condițiile de fapt în care este prestată activitatea.
Prin urmare, subiectele raportului juridic de muncă sunt angajatorul și salariatul (angajatul). Având în vedere art. 1 din Codul muncii, raporturile de muncă ce au la bază contractul individual de muncă își găsesc reglementarea de drept comun în conținutul normativ al acestui cod [conform alin. (1) al art. 1], iar celelalte categorii de raporturi de muncă sunt reglementate prin legi speciale, Codul muncii fiind aplicabil și acestora în măsura în care reglementările speciale nu conțin dispoziții specifice derogatorii [alin. (2) al art. 1]. Aceste din urmă categorii de raporturi de muncă vizează funcționarii publici, magistrații, militarii, membrii cooperatori și personalul cultelor religioase.
Considerăm că modificările preconizate reduc drastic și fără nicio motivare serioasă aplicabilitatea reală, precum și posibilitatea organelor de judiciare de a descoperi, proba și sancționa asemenea fapte, prin eliminarea din incriminarea a ipotezelor în care funcționarul, prin actul îndeplinit sau decizia la care participa, obținea foloase patrimoniale pentru persoana cu care se afla în raporturi de muncă sau de la care beneficia de foloase de orice natură, ambele situații frecvent întâlnite în practică.
Noua incriminare a acestei infracțiuni face imposibilă sancționarea funcționarului care, de exemplu, atribuie contracte unei persoane de la care beneficiază, ca particular, de foloase, ceea ce reprezintă o gravă încălcare a standardelor de integritate pe care funcționarii trebuie să le respecte și care poate constitui o formă de mascare a mitei date tocmai pentru atribuirea contractului respectiv.
O altă modificare susceptibilă să ridice probleme în ceea ce privește caracterul efectiv al interdicției prevăzute de art. 301 C.pen. este și cea privind caracterul necuvenit al folosului obținut pentru soț, rudă sau afin, inexistentă în actuala reglementare. Astfel, în ipoteza în care funcționarul atribuie un contract finanțat din fonduri publice soțului său, cel dintâi se va putea apăra susținând că soțul său a efectuat prestația la care s-a obligat astfel încât folosul nu are un caracter necuvenit, ceea ce evident că este inacceptabil într-un stat de drept în care trebuie apărată și respectată, în primul rând, aparența de corectitudine și integritate a funcționarilor publici. În această situație apreciem ca fiind excesivă și această noua reglementare.
Prin excluderea infracțiunilor de conflict de interese, dar și a neglijenței în serviciu (care se propune a fi abrogată) se restrânge sfera subiecților activi cărora li se aplică textul art. 301 Cod penal, respectiv doar la acele persoane care au calitatea de funcționar public.
Această restrângere este excesivă, în condițiile în care prin decizia nr.603/2015 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat sintagma „ori în cadrul oricărei persoane juridice” din cuprinsul dispozițiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu raportare la art. 301 din Codul penal, este neconstituțională, instanța de contencios constituțional neimpunând o modificare a textului de lege în forma propusă.
Apreciem soluția propusă ca fiind abuzivă, în condițiile în care dispozițiile art. 301 alin. (1) din Codul penal, ce reglementează conflictul de interese, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile art. 308 alin. (1) din Codul penal, referitoare la infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane, întrucât acestea din urmă incriminează, de asemenea, fapte de corupție și de serviciu, cu referire și la art. 301 din Codul penal. Astfel, potrivit actualei reglementări, pot avea calitatea de subiect activ al infracțiunii de conflict de interese, prevăzută la art. 301 din Codul penal, pe lângă funcționarii publici, definiți la art. 175 din Codul penal, și persoanele prevăzute la art. 308 alin. (1) din acest cod, cu diferența de regim sancționator prevăzută la art. 308 alin. (2) din Codul penal.
Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimilează, sub aspectul tratamentului penal, cu funcționarii publici persoanele care exercită un serviciu de interes public pentru care au fost învestite de autoritățile publice sau care sunt supuse controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. Cu titlu de exemplu, intră în această categorie profesii precum notarii publici și lichidatorii judiciari, întrucât aceștia au fost învestiți de o autoritate publică în vederea exercitării unui serviciu public sau sunt supuși controlului ori supravegherii unei autorități publice cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public. În atare situație apreciem că nu este necesară modificarea textului de lege în forma propusă și menținerea reglementării în uz, mult mai actuală intereselor generale ale societății.
8) Cu privire la introducerea aliniatului 3) al art. 290 din Codul de procedură penală, în sensul „limitării formulării denunțului la o perioadă de 6 luni de la data săvârșirii faptei, apreciindu-se ca fiind lipsit de eficiență juridică”, o apreciem ca fiind excesivă.
Nu se justifică limitarea depunerii denunțului într-un anumit termen; mai mult, legiuitorul a urmărit chiar să incrimineze nedenunțarea unor infracțiuni (art. 266 C.p. și art. 410 C.p.), iar textul nou introdus nu este în acord cu prevederile din Codul penal; motivele pentru care o persoană nu formulează un denunț pot fi diverse; de asemenea este posibil ca fapta să fie cunoscută de către denunțător după acest termen de 6 luni – situație nereglementată de textul menționat.
Depunerea denunțului în termen de 6 luni la organul de urmărire penală competent nu constituie un criteriu obiectiv și rezonabil, așa încât nu justifică aplicarea unui tratament juridic diferențiat denunțătorilor sub acest aspect.
Deși completările aduse reglementării denunțului sunt situate în Codul de procedură penală, acestea reprezintă o normă de drept penal, deoarece au efecte în planul răspunderii penale. Stabilirea unui termen în care denunțul trebuie formulat și a necesității depunerii lui la organul de urmărire penală competent vor afecta în mod substanțial comportamentul subiecților de drept penal. Este cunoscut faptul că, mai ales în materia infracțiunilor de serviciu, o persoană s-ar putea afla în situația de a se teme să formuleze denunț împotriva unui superior cât timp acesta din urmă se află în funcție. De asemenea, nu trebuie omisă împrejurarea că lipsirea de efectele juridice prevăzute de lege care conduc la înlăturarea răspunderii penale va descuraja infractorii să depună denunțuri peste termenul de 6 luni, ceea ce ar conduce la îngreunarea sau zădărnicirea descoperirii unor infracțiuni. Nu în ultimul rând, trebuie subliniat că vor exista dificultăți pe care le-ar întâmpina un participant la săvârșirea infracțiunii (complice, instigator) în a determina momentul săvârșirii faptei (momentul acțiunii autorului) și și organul de urmărire penală competent.
Modificările propuse vor îngreuna extrem de mult descoperirea faptelor de corupție săvârșite anterior lunii iulie a anului 2016, ceea ce echivalează cu o dezincriminare de facto a acestor fapte.
În nota de fundamentare și în expunerea de motive nu e indicat nici un argument care să justifice o asemenea modificare.
În legislația română, cauza de nepedepsire a denunțătorului pentru infracțiunile de corupție e o instituție tradițională, în vigoare în mod neîntrerupt din 1936. Întrebarea firească este: ce s-a schimbat între timp? De ce vrea Statul român sa renunțe la un instrument care s-a dovedit eficient? În foarte puține cauze, denunțătorii anunță organele de urmărire penală imediat după consumarea infracțiunii, deoarece la acel moment sunt mulțumiți de folosul primit în schimb.
Din practică, s-a constatat că, denunțurile se înregistrează când apar neînțelegeri între participanții la infracțiune sau când aceștia doresc să profite de cauze de reducere a pedepselor. Nu se explică rațiunea pentru care se dorește protejarea celor care au luat mită si garantarea faptului că, după trecerea a 6 luni nu mai pot fi trași la răspundere.
Noua formă de reglementare propusă nu corespunde realităților sociale de prevenire a faptelor de corupție pentru că prin lipsirea de eficiență juridică a denunțului după împlinirea termenului propus se realizează în mod real o protejare a persoanelor fizice și juridice de la efectul aplicării legi penale. Practic se încalcă principiul constituțional al înfăptuirii justiției astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 124 din Constituție, se obstrucționează bunul mers al actului de justiție. Astfel, persoanele care au săvârșit fapte de natură penală vor fi ocrotite prin noua reglementare de tragere la răspundere penală și sancționarea lor penală.
Interesul unui stat de drept este ca o persoana care a săvârșit o infracțiune să fie identificată, judecată, condamnată și să-și execute pedeapsa. Obiectul urmăririi penale, potrivit art. 285 Cod procedură penală, este acela de identificare a persoanelor care au săvârșit infracțiuni, text de lege înfrânt de modificarea legislativă propusă.
Totodată, propunerea de modificare legislative vine în contradicție cu voința legiuitorului de a califica imprescriptibile anumite infracțiuni de o gravitate deosebită, a căror cercetare ar fi exlclusă, contrar legislației internaționale, în materia genocidului, crimelor contra umanității (art. 153 Cod procedură penală).
Din considerente ce țin de scopul procesului penal, denunțul invalid formulat, conform proiectului, ar trebui să poată fi valorioficat judiciar pe calea unei sesizări din oficiu de către organul judiciar.
În legislațiile penale europene, denunțul nu este condiționat formal de nicio limită temporală (art. 158 din Codul de procedură penală german, art. 200-203 CPP austriac, art. 323bis din Codicele penal italiat, art. 721-3, art. 128-32, art. 414-2, art. 422-2 din CPP francez).
Prin reglementarea propusă se împiedică cu bună știință activitatea judiciară, rolul Ministerului Public într-o societate democratică, ca fiind acela de a apăra interesele generale ale socității, ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.
II. Referitor la proiectul de O.U.G. pentru grațierea unor pedepse
1) Guvernul nu poate dispune grațierea colectivă
Singura autoritate care poate să decidă grațierea colectivă este Parlamentul României, întrucât grațierea colectivă formează obiectul legilor organice (conform dispozițiilor art. 73 alin. 3 lit. i din Constituția României1) iar legea specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe poate viza numai domenii care nu fac obiectul legilor organice (potrivit art. 115 alin. 1 din Constituția României2). Mai mult, actul normativ, în întregul său, instituie privilegii și este discriminatoriu, fără nicio justificare obiectivă, încălcându-se dispozițiile art. 16 din Constituția României privind egalitatea în drepturi, nu urmează rațiunea legilor de grațiere anterioare (Legea nr. 137/1997 și Legea nr. 543/2002), singura concluzie plauzibilă fiind aceea că scopul său este favorizarea anumitor persoane condamnate.
2) Se încalcă disp. art. 115 din Constituție privind delegarea legislativă
Art. 115 alin. 1 din Constituție prevede că Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
Or, conform art. 73 alin. 3 lit. i) din Constituție, acordarea grațierii colective se reglementează prin lege organică.
Mai mult, alin. 4 al art. 115 din Constituție arată că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată.
În consecință, acordarea grațierii nu poate face obiectul ordonanței de urgență.
3) Se încalcă disp. art. 73 alin. 3 lit. i) din Constituție privind felul actului de grațiere colectivă
Potrivit art. 73 alin. 3 lit. i) din Constituție, acordarea grațierii colective se reglementează prin lege organică.
În același sens sunt și dispozițiile art. 2 din Legea nr. 546/2002 privind grațierea și procedura acordării grațierii, care statuează că grațierea colectivă poate fi acordată, de către Parlament, prin lege organică.
Precedentele acte de grațiere au fost legi: Legea nr. 137/1997 și Legea nr. 543/2002.
4) Dispozițiile actului normativ excedează motivelor notei de fundamentare
În Secțiunea a 2-a din nota de fundamentare, intitulată „motivul emiterii actului normativ” se analizează doar situația suprapopulării penitenciarelor, inculsiv prin prisma jurisprudenței C.E.D.O. în materie, rezultând că se pune problema doar a pedepsei închisorii cu executare în detenție.
Cu toate acestea, actul de grațiere ar fi incident și în situația altor forme de individualizare a modului de executare a pedepsei închisorii, așa cum se prevede în mod expres la art. 1 alin. 2 și art. 5 alin. 2.
5) Adoptarea unei astfel de ordonanțe de urgență nu este necesară în raport de situația actuală din penitenciare;
- în raport de scopul declarat al proiectului menționat, un astfel de act normativ nu ar conduce la diminuarea populației din penitenciare, având în vedere că, potrivit raportului al activitate al Administrației Naționale a Penitenciarelor pe anul 2015, persoanele care execută pedepse aplicate pentru infracțiuni contra patrimoniului reprezintă aproximativ 50% din această populație, în condițiile în care respectivele persoane sunt exceptate de la grațiere;
- în schimb, nu sunt exceptate de la grațiere persoanele condamnate pentru infracțiuni asimilate celor de corupție, în condițiile în care persoanele condamnate pentru comiterea infracțiunilor de corupție reprezintă aproximativ 1% din populația penitenciarelor, ceea ce nu ar conduce la o decongestionare a sistemului penitenciar;
- de asemenea, nu sunt exceptate de la grațiere persoanele condamnate pentru infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de art. 8 și art. 9 din Legea nr. 241/2005, care, în decursul timpului, au produs importante consecințe negative asupra bugetului de stat, fiind calificate, ca și infracțiunile de corupție, drept amenințări la adresa siguranței naționale.
6) Motivul emiterii ordonantei – „starea penitenciarelor” nu justifică extinderea efectelor grațierii asupra pedeapselor cu amenda, pedepselor suspendate condiționat sau sub supraveghere.
7) Pragul de 5 ani închisoare pentru pedepsele propuse spre grațiere este unul nejustificat de larg, inclusiv în raport de nivelul mediu al pedepselor cu închisoare cu executare dispuse în mod definitiv de instanțele penale.
8) Fără o justificare obiectivă, dispozițiile art. 2 se aplică tuturor infracțiunilor (inclusiv celor exceptate de la grațiere, prin art. 3 alin. 4), deci și celor de violență, viol, corupție, etc., nefiind impusă nici obligația achitării prejudiciului în termen de 1 an, sub sancțiunea revocării grațierii. Drept urmare, persoanele în vârstă de peste 60 de ani sunt grațiate în parte indiferent de faptele comise, fără a le fi impusă obligația acoperirii prejudiciului, indiferent de starea lor materială (pot deține averi semnificative).
Legea nr. 137/1997, care prevedea dispoziții oarecum similare, excepta de la grațiere anumite fapte, excepțiile fiind valabile și în cazul celor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au împlinit vârsta de 60 de ani, femeilor gravide sau care au copii până la 2 ani.
Ar trebui ca inclusiv persoanele prevăzute la art. 2 să nu beneficieze de grațiere dacă au comis fapte exceptate de la grațiere.
9) Actul de grațiere se aplică și în cazul infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție
Potrivit art. 3 alin. 4 lit. B pct. 3, nu beneficiază de prevederile art. 1 cei care au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 5 alin. 1 și 3 din Legea nr. 78/2000.
Per a contrario, cei care au săvârșit infracțiunile prevăzute de art. 5 alin. 2 din Legea nr. 78/2000 beneficiază de prevederile art. 1.
10) Categoriile de infracțiuni de la art. 4 alin. 3 sunt exceptate doar de la grațierea totală, nu și de la grațierea parțială.
Categoriile de infracțiuni de la art. 4 alin. 3 sunt exceptate doar de la grațierea totală, prevăzută la art. 1, nu și de la grațierea parțială, prevăzută de art. 2.
Așadar, beneficiază de clemență și infractori periculoși, deoarece grațierea parțială nu se acordă în mod condiționat de săvârșirea unor tipuri de infracțiuni.
11) Sunt grațiate toate pedepsele cu amendă, fără a se stabili un plafon maxim, așa cum se stabilește în cazul pedepselor cu închisoarea, ceea ce înseamnă că voința politică este de a se renunța la executarea pedepselor pecuniare indiferent de cuantumul lor – acestea sunt aplicate în special persoanelor juridice, pentru evaziune fiscală, infracțiune care nu este exceptată de la grațiere.
Una dintre prioritățile Ministerului Public, inclusiv din perspectiva recuperării prejudiciilor (condiționalitate MCV) este tragerea la răspundere penală a persoanei juridice – nu există nicio rațiune umanitară pentru grațierea pedepselor aplicate persoanelor juridice.
Pedeapsa cu amenda este singura pedeapsa principala ce se aplica persoanei juridice și executarea ei nu are legătură cu „starea penitenciarelor”.
Dimpotriva, întrucât art 3 alin 4 nu excepteaza evaziunea fiscala prevăzuta de art 9 de la beneficiul gratierii iar persoanele juridice sunt preponderent condamnate pentru aceste infracțiuni, propunerea legislativa este o încurajare a acestui fenomen, contrar obiectivelor asumate de România în domeniile prioritare. Raționamentul este valabil și pentru persoanele fizice condamnate pentru evaziune.
Mai mult, grațierea condiționată de achitarea prejudiciului de la art. 3 alin. 2 nu vizează persoane juridice și nici pedepsele neprivative de libertate, preponderente în totalul condamnările.
12) Dispozițiile art. 2 nu conțin mențiuni cu privire la momentul la care condițiile personale trebuie îndeplinite, ceea ce va produce confuzie și va da naștere unor interpretări neunitare - trebuia inclusă o dispoziție în sensul că grațierea parțială este incidentă în cazul celor care îndeplineau condițiile speciale (vârstă, boală, stare de gravidie, copii în întreținere...) la data intrării în vigoare a actului de grațiere.3
13) Dispozițiile art. 2 din proiectul de OUG nu se justifică, având în vedere că legiuitorul a reglementat deja situațiile în care persoana condamnată a împlinit vârsta de 60 de ani, are în întreținere copii minori sau suferă de afecțiuni medicale, prin instituția liberării condiționate, respectiv a amânării executării pedepsei / întreruperii executării pedepsei (art. 99 și următoarele din Codul penal; art. 589 și următoarele din Codul de procedură penală; art. 592 și următoarele din Codul de procedură penală).
14) Se impunea ca achitarea prejudiciului (și executarea măsurilor de confiscare specială și extinsă) să fie o condiție prealabilă grațierii.
Este injustă – chiar și în raport doar cu grațierea vizată prin art. 1 din proiectul de OUG, dar mai ales generic în raport de interesul social general – necondiționarea de achitarea despăgubirilor inclusiv a grațierilor parțiale acordate condamnaților vizați în condițiile art. 2 lit. a și b din proiectul de OUG.
În art. 4 se face referire și la celelalte sancțiuni cu caracter administrative, desi acestea nu formează obiectul grațierii – nu sunt menționate în art.1 (cum de altfel nici măsurile educative nu sunt grațiate).
15). Nu sunt exceptate de la grațiere – fără nicio rațiune obiectivă:
- Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (exceptate prin Legea nr. 137/1997 și Legea nr. 543/2002)
- Delapidarea (exceptată prin legile de grațiere anterioare)
- Abuzul în serviciu, chiar dacă a produs consecințe deosebit de grave (anterior, abuzul în serviciu în formă calificată era exceptat)
- Conflictul de interese
- Infracțiunile de corupție comise de alte persoane prevăzute de art. 308 C.p.
- Infracțiunile de corupție comise de membrii instanțelor de arbitraj sau de funcționari străini (art. 293 și 294 C.p.)
16) Toate persoanele condamnate pentru comiterea unor infracțiuni asimilate celor de corupție, prevăzute de 10 – 13 din Legea nr. 78/2000 în vigoare (printre care și cea de folosire a influenței ori a autorității în scopul obținerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, comisă de o persoană care îndeplinește o funcție de conducere într-un partid - art.13).
Nu sunt exceptate tocmai infracțiunile de evaziune fiscală propriu-zise, cele mai grave, care formează obiectul majorității cauzelor instrumentate de organele judiciare, respectiv cele prevăzute de art. 9 din Legea nr. 241/2005.
Sunt exceptate de la grațiere faptele puțin grave, prev. de art. 3-5 și 7 alin.1 din Legea nr. 241/2005- fapta de a nu se reface evidența contabilă distrusă, refuzul de a se supune controlului fiscal, deținerea fără drept a formularelor fiscale cu regim special, însă sunt grațiate, indiferent de cuantumul prejudiciului cauzat și indiferent dacă a fost sau nu acoperit la momentul constatării grațierii: rambursarea ilegală de TVA (încadrată în art.8 din lege); ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile; omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive (art.9 alin.1 lit.a-c), pedepsite cu închisoarea de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi, în forma simplă, limitele de pedeapsă fiind majorate cu 5 ani, respectiv 7 ani, în situația în care prejudiciul este mai mare de 100.000 euro, respectiv 500.000 euro.
Includerea evaziunii fiscale printre infracțiunile grațiabile și posibilitatea grațierii pedepselor neprivative de libertate aplicate pentru fraudarea bugetului Uniunii Europene conduc la concluzia lipsei de interes pentru protejarea bugetului intern, singura sursă de modificare a stării penitenciarelor dar și a bugetului general UE, în dezacord cu politicile penale ale României.
Concluzia este că inițiatorul prezentului act normativ nu are printre priorități combaterea evaziunii fiscale, având în vedere că aplicarea de sancțiuni disuasive și efective (cu executare) este una dintre condițiile esențiale pentru atingerea acestui obiectiv.

1 ART. 73 Categorii de legi
(1) Parlamentul adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
(2) Legile constituționale sunt cele de revizuire a Constituției.
(3) Prin lege organică se reglementează:
h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
i) acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
2 ART. 115 Delegarea legislativă
(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.
3 Spre exemplu - Art. 1 din Legea nr. 137/1997
Se graţiază în întregime:
a) pedepsele cu închisoare până la 2 ani inclusiv, precum şi pedepsele cu amendă până la 10.000.000 lei inclusiv, aplicate de instanţele de judecată;
b) pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, aplicate celor care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, au împlinit vârsta de 60 de ani, femeilor gravide sau care au copii până la 2 ani.
from:
http://www.pna.ro/comunicat.xhtml?id=7967

Apelul unor academicieni români

Comunicat de presă - Academia Română
miercuri, 8 Feb 2017

IDENTITATE, SUVERANITATE ȘI UNITATE NAȚIONALĂ Apelul unor academicieni români

Către Poporul Român,

Către instituțiile Statului Român

Având în vedere poziția Academiei Române, de instituție identitară fundamentală, aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române,

semnatarii acestui Apel,

îngrijorați de evoluțiile interne și internaționale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă și alarmantă încercare de erodare a identității, suveranității și unității naționale a României, cu multe acțiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate 'corectitudini politice', dar și cu multe acțiuni îndreptate direct împotriva Statului și Poporului Român (rescrierea tendențioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naționale, subminarea valorilor și instituțiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoștenirea generațiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului și subsolului, prin defrișări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităților economice, prin degradarea învățământului și a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului și societății, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupția, lipsa de eficiență, apariția unor tensiuni sociale),

preocupați în mod deosebit de încercările recurente de 'regionalizare' a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituției României și tendințelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calității vieții în aceste zone,

ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acțiuni,

ne pronunțăm cu tărie în favoarea identității, suveranității și unității naționale,

solicităm instituțiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze și să acționeze pentru a preveni, pentru a contracara și, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile și agresiunile la adresa identității, suveranității și unității naționale a României și a stabilității statului de drept.

Chemăm alături de noi, în acest demers, întregul popor român, pe toți locuitorii acestui pământ,

ne adresăm în particular intelectualilor, invitându-i să fie exemplu de înțelepciune și de patriotism,

ne adresăm oamenilor politici, invitându-i să conlucreze cu responsabilitate și patriotism pentru binele României,

cu atât mai mult cu cât ne aflăm în preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri, a centenarului aducerii împreună a tuturor provinciilor românești, eveniment pe care poporul român l-a așteptat, pentru care a suferit, a lucrat și a luptat atâtea veacuri și pe care l-a realizat cu atâtea jertfe.

Să ne cinstim eroii, să fim la înălțimea lor, lăsând generațiilor următoare, tuturor locuitorilor României, o țară unită, suverană, cu dragoste pentru trecut și pentru cultura sa, cu respect de sine, stăpână pe pământul său, educată și prosperă, o țară a Europei Unite, dar cu identitate proprie, românească.

Așa să ne judece viitorul!

Semnatari ai Apelului Academicienilor Români:

1. Acad. Victor Voicu

2. Acad. Ioan-Aurel Pop

3. Acad. Eugen Simion

4. Acad. Gheorghe Păun

5. Irinel Popescu, MC al Academiei Române

6. Acad. Nicolae Breban

7. Mircia Dumitrescu, MC al Academiei Române

8. Mircea Martin, MC al Academiei Române

9. Acad. Nicolae Ghilezan

10. Acad. Nicolae Cristescu

11. Acad. Constantin Ionescu-Târgoviște

12. Acad. Octavian Popescu

13. Dumitru Mihalache, MC al Academiei Române

14. Acad. Sabina Ispas

15. Gheorghe Chivu, MC al Academiei Române

16. Voicu Lupei, MC al Academiei Române

17. Acad. Victor Spinei

18. Mircea Dumitru, MC al Academiei Române

19. Ioan Tomescu, MC al Academiei Române

20. Acad. Gheorghe Benga

21. Valeriu Matei, MO al Academiei Române

22. Petre T. Frangopol, MO al Academiei Române

23. Acad. Florin Filip

24. Costin Cernescu, MC al Academiei Române

25. Mihail Voicu, MC al Academiei Române

26. Acad. Dan Tufiș

27. Gheorghe Ștefan, MC al Academiei Române

28. Acad. Gheorghe Tecuci

29. Acad. Alexandru Balaban

30. Ovidiu Băjenaru, MC al Academiei Române

31. Ioan Dumitrache, MC al Academiei Române

32. Nicolae Dabija, MO al Academiei Române

33. Marius Guran, MO al Academiei Române

34. Acad. Dorel Banabic

35. Acad. Marius Andruh

36. Acad. Dinu C. Giurescu

37. Acad. Cristian Hera

38. Mircea Flonta, MC al Academiei Române

39. Acad. Nicolae Panin

40. Acad. Păun Ion Otiman

41. Acad. Alexandru Zub

42. Acad. Marius Sala

43. Acad. Maria Zaharescu

44. Acad. Constantin Popa

45. Maria-Luisa Flonta, MC al Academiei Române

46. Acad. Lucian-Liviu Albu

47. Crișan Demetrescu, MC al Academiei Române

48. Mariana Nicolescu, MO al Academiei Române

49. Acad. Ionel Haiduc

50. Gheorghe Sin, MC al Academiei Române

51. Acad. Nicolae Anastasiu

52. Nicolae Florea, MO al Academiei Române

53. Dumitru Oancea, MC al Academiei Române

54. Dan C. Jipa, MC al Academiei Române

55. Dumitru Murariu, MC al Academiei Române

56. Acad. Maya Simionescu

57. Ileana Mânduțeanu, MC al Academiei Române

58. Sorin Dumitrescu, MC al Academiei Române

59. Acad. Victor Giurgiu

60. Ovidiu Badea, MC al Academiei Române

61. Ion Grosu, MC al Academiei Române

62. Acad. Dan Berindei

63. Acad. Lucia — Doina Popov

64. Acad. Nicolae-Victor Zamfir

65. Mihaela-Maria Hillebrand, MC al Academiei Române

66. Cristian Silvestru, MC al Academiei Române

67. Gheorghe Coldea, MC al Academiei Române

68. Acad. Dan Dubină

69. Acad. Anca V. Sima

70. Acad. Dumitru Radu Popescu

71. Acad. Constantin Corduneanu

72. Eugen Mihaesco, MO al Academiei Române

73. Mircea Petrescu, MO al Academiei Române

74. Wilhelm Dancă, MC al Academiei Române

75. Tudor Sireteanu, MC al Academiei Române

76. Acad. Ioan-Ioviț Popescu

77. Mihnea Colțoiu, MC al Academiei Române

78. Ion Toderaș, MO al Academiei Române

79. Dorel Bucurescu, MC al Academiei Române

80. Viorel Badescu, MC al Academiei Române

81. Dorin Ieșan, MC al Academiei Române

82. Acad. Bogdan Simionescu”
http://www.agerpres.ro/comunicate/2017/02/08/comunicat-de-presa-academia-romana-14-45-15

Reacția lui Andrei Pleșu
”nici aşa, nici altminteri
Cochete nelinişti academice
Andrei PLEŞU
Aparut in Dilema veche, nr. 678, 16-22 februarie 2017
Un grup de academicieni (aproape o treime din numărul total al „nemuritorilor“) și-a exprimat, într-un „apel“ cam prolix și scris cu o emfază gongorică, îngrijorarea cu privire la „situațiunea“ țărișoarei. Lista pericolelor care ne pîndesc e lungă. De cele mai multe dintre ele sîntem conștienți cu toții: stăm prost cu educația, cu sănătatea, cu profesionalitatea, cu respectul valorilor, ca să nu mai vorbim despre corupție, despre defrișări iresponsabile, despre „tensiuni sociale“ etc. Ar mai fi fost de menționat și altele: lipsa cronică a infrastructurii, o iminentă criză demografică, un context geopolitic plin de riscuri. Dar accentul nu cade, în acest text, pe enumerarea „racilelor“ de mai sus. Accentul cade pe pierderea cvasi-garantată a independenței și suveranității naționale, pe „oculta“ care ne fură pămîntul și ne va dezmembra țara, pe mistificarea istoriei, de natură să ne lase fără eroi și fără gloria strămoșească. „Trădare, trădare, de trei ori trădare!“ – strigă Farfuridi, devenit, între timp, academician. Diagnosticul cel mai corect dat acestui document aparține, din fericire, tot unui academician, mai mult decît respectabil: dl Viorel Barbu. Textul – spune domnia-sa – apare într-un „moment nepotrivit“ și are „un conținut neadecvat“. E de remarcat, de altfel, că și actualul președinte al înaltului for, dl Ionel Valentin Vlad (așezat în scaunul ocupat cîndva de Ion Heliade-Rădulescu, A. Treboniu Laurian, Ion Ghica, M. Kogălniceanu, Anghel Saligny și alți predecesori destul de onorabili…), s-a abținut să semneze apelul, ba chiar l-a retras de pe site-ul instituției, la scurt timp după ce fusese „strecurat“. Cîțiva semnatari prestigioși și-au dezmințit, ulterior, semnătura: rectorul Universității București, dl Mircea Dumitru, teologul Wilhelm Dancă, marea muziciană Mariana Nicolescu, dnii Petre Frangopol, Ion Ioviț Popescu și alții. M-a bucurat să văd că Șerban Papacostea, Nicolae Manolescu, Ileana Mălăncioiu, Șerban Sturdza, Daniel Dăianu nu se regăsesc printre semnatari. În schimb, contemplu, cu stupoare și melancolie, „înregimentarea“ cuminte a unor intelectuali de calitate cum sînt Mircea Martin, Gheorghe Ștefan, Mircea Flonta, Alexandru Zub. De Irinel Popescu nu mă mir. Și-a dorit cu atîta fervoare insigna de academician, încît nu poate risca s-o pună în joc. Evident, nu mă mir de Răzvan Theodorescu sau de oboseala guralivă a lui Dinu Giurescu.

Apelul a fost, pe de altă parte, lăudat de Călin Popescu Tăriceanu, ceea ce ar trebui să fie stingheritor pentru „aderenți“ („Lăuda-te-ar Bogdan Duică și pupa-te-ar Popa Iapă…“ ar fi spus Topîrceanu). Despre inițiatori, ce să zic? Nu-l știu decît pe patriotul ardelean Ioan-Aurel Pop. Dl Gheorghe Păun e în afara competenței mele, dar îmi spune ceva numele dlui general Victor Voicu, secretarul general al Academiei noastre. Acum ceva timp, șef al Centrului de Cercetare Științifică Medico-Militară, dînsul a fost suspectat că făcea afaceri cu o firmă a soției, ceea ce l-a determinat pe președintele de-atunci al secției de Științe Medicale a Academiei, dr. Laurențiu Popescu, să admită că „incidentul“ creează „o situație extrem de neplăcută“ în cadrul instituției tutelare. Tot o asemenea situație apare, s-ar zice, și ca urmare a inițiativei de acum…

Trebuie spus că nici „vedetele“ de primă mărime ale apelului nu par să fie întru totul de acord. Dl Eugen Simion crede că statul român e bolnav de schizofrenie, în vreme ce dl Ioan Aurel Pop vorbește doar de o „ușoară dezorientare“. Greu de înțeles, între altele, e și modul în care s-a constituit, semnat și publicat apelul în discuție. Se pare că se lucrează la el de mult, însă „abia acum a fost gata“! Dar chiar în textul apelului se vorbește despre o subminare a unității, suveranității și independenței naționale, mereu la pîndă „în ultimele decenii“. Ce a făcut, în aceste decenii, Academia Română, „aflată de un secol și jumătate în serviciul Națiunii Române“? Ce a trezit-o brusc din mîndra ei amorțeală? Probabil vreo insomnie conjuncturală a dlui general Victor Voicu…

Nu știu cît de preocupată este Academia Română de problema „regio­nalizării“. Ceea ce știu e că nu se prea agită cu privire la obligația ei fondatoare: păstrarea și promovarea limbii române. Din punctul meu de vedere, cîțiva „particulari“ fără lauri (ca dna Rodica Zafiu și dl Radu Paraschivescu) fac mult mai mult pentru buna întreținere a graiului autohton decît „experții“ în robă din Calea Victoriei. E destul să citești apelul pe care l-au produs ca să te amărăști pe termen lung: limbaj de lemn, demagogie ieftină, retorică inerțială de partid pre-decembrist. Într-un cuvînt: coreografie previzibilă, de fațadă, stilistică rudimentară, fără priză reală cu realitatea țării.”

Distribuie cu:
Aparut in Dilema veche, nr. 678, 16-22 februarie 2017
http://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/cochete-nelinisti-academice

Group for Social Dialogue consequences

Group for Social Dialogue consequences
We demand investigation GDS Group for Social Dialogue for Action and extremist manifestations and punishment and amendment of this organization and its members.
Also ask for the withdrawal
  Cezar Preda GDS members and Monica Macovei
in the European Parliament for conflict of interest!
Group for Social Dialogue
seize and manipulate social and cultural values ​​in favor of Romanian far-right political
The consequences are blocking
Romania's development by means such strong opposition, lies spread in the media, denigration of people target
negative public intervention, criminal complaints invented, complaints, complaints and denunciations criminal courts and international (National Anticorruption Directorate, European Union, etc.).
Declamatory speeches against Romanian emphasize the European parliament members GDS as those committed by Monica Macovei and Cristian Preda who deny their mandate so that Romanian state representatives in Brussels!
It also identifies the Group for Social Dialogue with civil society and politics mixed with social, deliberately confuse and mystify the truth and political phenomena with the legal and media actions of its members thereby causing imbalances in the Romanian society.
We emphasize that "civil society" is outside morality and legality just outside a company politicized bias, since it claims itself to the political right!
Romanian justice or abetting an important part of her prosecution causes irreversible changes such as amplifying conflicts and social exclusion of people with leftist political orientation majority.
Ie the population remains uncovered, defenseless, as majority interests are not protected by civil society placed a constant, eternal political right!
Specifically civil society must be placed somewhere in the middle of politics, neither left nor right but exactly the core of the policy to judge and interpret the phenomena and to act in a spirit of balance and normality.
Extreme political right that is placed Group for Social Dialogue is an exception and not a complete representation of the social real!
Though far right produce exceptional events such imbalances and shortfalls, radicalism, conflicts and huge protests that have to be directed corrected Romanian and current European laws in force, as well as those future!
Promoting and fostering internal and external values ​​only Romanian right or only persons declaring the policy right is Romanian and the intellectual and moral weakness and reasons of intellectual narrowness and a radical vision of the Romanian far right ideology.
Cultural narrow focus and selection to the right cultural policy permanent reported.
Influencing and transforming society from the political right, regardless of the organization or institution concerned!
Following the wishes and influence GDS and his henchmen have such legal right, the political culture just right, writings rewarded and promoted only because they contain ideologies policy right, hospitals right, right-wing government, police and intelligence services of right, right-wing press and television organizations
non-governmental right-wing churches and priests of the political right (and right-wing political beliefs such as those against forgiveness and pardon against).
Also as a consequence of actions we GDS social benefits and pension right (only for those with money and / or members GDS), salaries right, right-wing presidents (such Traian Basescu and Klaus Johannis) etc.
GDS is a highlight so organized extremist illegal and immoral, undemocratic completely destabilizing Romania and rule of law!
Grupul pentru Dialog Social consecințe
Cerem anchetarea Grupului pentru Dialog Social GDS pentru acțiuni și manifestări extremiste și sancționarea și amendarea acestei organizații și a membrilor săi.
Cerem de asemenea retragerea
 membrilor GDS Cezar Preda și Monica Macovei
din Parlamentul European pentru conflict de interese!
Grupul pentru Dialog Social
confiscă și manipulează valorile sociale și culturale în folosul extremei drepte politice românești
Consecințele sunt de blocare a
dezvoltării României prin  mijloace precum opoziție fermă,minciuni răspândite în mass-media,denigrări ale persoanelor țintă,
intervenții negative publice,reclamații penale inventate ,plângeri, reclamații și denunțuri penale la tribunalele interne și internaționale (Direcția Națională Anticorupție,Uniunea Europeană,etc).
Sublinem discursurile împotriva Romanian declamate în parlamentul European de membri GDS precum cele comise de Monica Macovei și Cristian Preda care își neagă astfel mandatul ca reprezentați ai statului Român la Bruxelles!
De asemenea Grupul pentru Dialog Social se indentifică cu societatea civilă și amestecă politicul cu socialul ,confundă și mistifică deliberat adevărul și fenomenele politice cu cele juridice și mediatice provocând prin acțiunile membrilor săi dezechilibre în societatea românească.
Subliniem că ”societatea civilă ”este în afara moralei și chiar în afara legalității  ca o societate politizată partinic,întrucât se revendică la dreapta politică ea însăși !
Complicitatea cu justiția română sau cu o parte importantă a ei precum procuratura determină schimbări ireversibile amplificând conflictele și excluziunea socială a populației cu orientare politică de stânga majoritară.
Adică populația rămâne descoperită ,lipsită de apărare,întrucât interesele majorității nu sunt apărate de o societate civilă plasată constant ,veșnic la dreapta politică!
Mai precis societatea civilă trebuie să fie plasată undeva la mijlocul politicii ,nici la stânga nici la dreapta politicii ci exact la centrul politicii pentru a judeca și interpreta corect fenomenele și a acționa în spiritul echilibrului și a normalității.
Dreapta politică extremă la care se plasează Grupul pentru Dialog Social este o excepție nu o reprezentare completă și reală a socialului!
Deși sunt excepție extrema dreaptă  produce dezechilibre și manifestări precum derapaje ,radicalism , conflicte și proteste uriașe   care trebuiesc îndreptate,corectate de legile românești și europene actuale ,în vigoare,ca și a celor viitoare!
Promovarea și cultivarea internă și externă doar a valorilor dreptei românești sau doar a persoanelor  care se declară la dreapta politicii românești se face și din slăbiciune intelectuală și morală și din motive de îngustime intelectuală și o viziune radicală a ideologiei extremei drepte românești.
Viziunea îngustă culturală și o selecție culturală raportată permanent la dreapta politică.
Influențarea și transformarea societății la dreapta politică,indiferent de organizația sau instituția  vizată !
Ca urmare a dorințelor și influenței GDS și acoliților săi avem astfel justiție de dreapta,cultură politică numai de dreapta ,scrieri premiate și promovate doar pentru că ele conțin ideologii ale politicii de dreapta,spitale de dreapta,guverne de dreapta,poliție și servicii secrete de dreapta,presă și televiziune de dreapta,organizații
non-guvernamentale de dreapta,Biserici și preoți de dreapta politică (și credințe de politică de dreapta precum cele împotriva iertării și împotriva grațierii).
Tot ca o consecință a acțiunilor GDS mai avem ajutoare sociale și pensii de dreapta(doar pentru cei cu bani și/sau a membrilor GDS),salarii de dreapta,președinți de dreapta(precum Traian Băsescu și Klaus Iohannis)etc
Sublinem astfel că GDS este o organizată extremistă ilegală și imorală,complet nedemocratică  care destabilizează România și statul de drept!
G.Voinea  Constanța 17.febr.2017

G.D.S. Group for Social Dialogue or shadow government

G.D.S. Group for Social Dialogue or shadow government (excerpt of how destabilizing a country)
”Press GDS: Against the decriminalization of pardon and Romania - January 23, 2017
In Romania, the government Grindeanu center-left appointed following the massive victory of the Social Democrats (PSD) in the general elections of 11 December, it had the "100 days of grace." Unprecedented case in the last 25 years, two weeks after installation, several tens of thousands of people demonstrated against angry * in Bucharest and other major cities. And not without reason: the government tried that morning in a hurry to pass two ordinances * Emergency (the laws).
Orders had been prepared in secret, * (4) and their content was not discussed in any recent election campaign, had not been publicly debated in previous days, as is done usually. And yet, this content was explosive: it was foreseen by amending some articles of the Criminal Code, a large-scale amnesty, on the one hand, decriminalization of criminal acts, on the other.
In Romania, the prisons are overcrowded and conditions of detention - bad.
Yet even so, it would be aroused anywhere emotions and controversy possibility that some offenders receiving sentences of up to five years may be delivered on the spot and others, regardless of whether they have committed, to be reduced half penalty if you are over 60 or have children up to 5 years maintenance (clemency would apply and murderers, rapists, pedophiles, thieves, corrupt and members of organized crime groups). * (note 8).


The way it is worded, the ordinance actually seems to serve the interests of people who received convictions for serious offenses, such as crimes of corruption, offenses of service, offenses against justice and electoral offenses. Indeed, among the approximately 3,000 prisoners who were freed as a result of application of the two ordinances, there are a few tens or hundreds "luxury" are politicians important former ministers, parliamentarians, mayors, business extremely wealthy patrons media - all sentenced to prison for corruption or acts assimilated. And many others have criminal cases are prosecuted. Chamber of Deputies president while the Social Democratic Party (PSD), Mr. Liviu Dragnea, "strong man" behind the current government, was sentenced to two years' probation for defrauding a referendum in 2012 and has been blocked by law to occupy the position of prime minister, aspires. "Dedication" and clearly sees the ordinance of being pardoned and suspended sentence.
The other ordinance which amends provisions of the Criminal Code and the Criminal Procedure Code decriminalizing acts aimed almost exclusively dignitaries and state officials. If "abuse of office" would be decriminalized through a skillful reformulation processes and ongoing investigations involving would stop and they would appear as innocent. Moreover, conditioning investigations criminal offenses of abuse of office by submitting a prior complaint makes it impossible investigation of abuse of office against public interests, because in this case, even the defendants should be those applying prosecutor investigating their own conduct, and introducing a threshold value of approx. 50,000 euros will operate as a decriminalization of the acts that fall below that
threshold. * (note 10)

Therefore, there is a widely shared opinion that the ordinances not for thousands of convicted "common" were developed. The real reason was out of jail or exemption from the facts which are alleged to have committed a true politico-financial mafia, having reached or are about to go to jail, and that, moreover, risks and confiscation of property.
For over 10 years, in Romania, the fight against corruption is headlined: efficiency growing Prosecutor's Anticorruption Department (DNA) has been rightfully praised in reports European Union (MCV) but were recognized and important steps taken to judicial independence the judges of the High Court of Justice (HCCJ), the Supreme Council of Magistracy (CSM). It should be noted that the judiciary has demonstrated the general political impartiality: people close to former President Basescu (his brother, for instance), as people are now in power or ruling parties now in power were both prosecuted and, in many cases already convicted. Common threat to a caste transpartinice teamed justice against former sworn enemy, but the high popularity of DNA and its chief's Laura Codruta-Kövesi. On the other hand, the fight against corruption is supported by the President of the Republic, Mr. Klaus Johannis it, some opposition parties, the European Union, the majority of magistrates in Romania, many NGOs and public figures. However, the parliamentary majority belongs to the moment the enemy of justice, elected on a populist economic program, which, however, as I said, do not breathe a word about amnesty and decriminalization.
Application of the two ordinances would give a death blow anticorruption. Romanian state would fall completely into the hands of gangs and morally illegitimate (even if legitimized by the vote), (9)
which adopts legislation for private use and group, ready to demolish structures still fragile rule of law, to save their illicitly acquired wealth and escape the deprivation of liberty or restricting other rights mandated by legal decisions of justice .
For now, the two orders have not been issued, * (nota5) thanks to a locking bold actions (but perfectly constitutional), the President of the Republic Johannis last minute. Now they are public and have already been condemned by the Attorney General, the Attorney Anticorruption Prosecutor's Office, the Superior Council of Magistracy (CSM), organizations of prosecutors and judges, independent press, many NGOs. Foreign ambassadors in Bucharest have ruled on this occasion, against weakening the rule of law. We hope that they will be convicted as soon as possible by the European Commission.
 November are announced massive demonstrations in the coming days. * (Nota7).
 For danger not passed: Grindeanu government can adopt at any time - even with some minor adjustments, to give the impression of making concessions. And once published, its orders will immediately disastrous effect, inverting the course of justice in a decade; in addition, will dispel any hope for the rule of law in Romania for another generation.
Signatories: members of the Group for Social Dialogue (GDS) -
Liiceanu, Magda Cârneci Andrei Oişteanu Andrei Cornea Andreea Pora, Vlad Alexandrescu Monica Macovei Sorin Ionita, Laura Stefan, Brînduşa Armanca, Rodica Culcer, Radu Bercea, Ion VIANU Victor Barsan, Eugen Ciurtin, Sorin Alexandrescu, Tismaneanu Eugen Vasiliu, Daniel Cristea-Enache Vlad Zografi, Smaranda Eagle, Stere Gulea, Mircea Dumitru, Rodica Palade, Dan Grigore, Raluca Alexandrescu, Alexandru Lăzescu, Radu Filipescu, Smaranda Enache, Cristian Preda, Livius Lark, Mariana Celac, Horea Murgu .
Warning:
1) highlighted fragments are lies and / or assumptions
2) The press release circulated deliberately GDS are some significant confusion, one between draft ordinance submitted for discussion and ordered the Romanian government.
This first great confusion between that bill and ordinance.
The second great confusion, all intended is that through these projects imposed public debate stops so-called "Anti-Corruption" as if it were an object or a good personal and commercial value whose owner is one particular person.
I mean people from GDS stupid everyone telling us "We are the only owners of fighting corruption, we are the only rightful owners of the supreme truth!
November GDS want anticorruption is our property and parties and our party or organization or a civilian! "
GDS group and manipulating mind that Romanian citizens are always trying times it is obvious and known by everyone informed.
What is worse and more damaging is that this kind of lies and false information that others are sent and circulated in all academic and diplomatic, foreign embassies present in Romania's capital and even sent staff officials diplomats and foreign officials and such officials They are forced to take them into account! GDS Group together with other groups of civil works as a so-called shadow government, against the rule of law!
These false information and lies produced and promoted by the group including GDS reach EU foreign embassies in Bucharest and get to substitute (replace) the truth presenting Romania and the current government (or whatever) in an unfavorable light and extremely controversial. The truth is obvious that the so-called "anti-corruption" is shared by all Romanian citizens, of all political parties and all state institutions and civil organizations and therefore is shared including the Romanian government.
This confusion lies and manipulations are specific to the Romanian far right !!
http://www.gds.ong.ro/comunicat-gds-impotriva-gratierii-si-dezincriminarii-din-romania-23-ianuarie-2017
Notes
* 1 "angry demonstrated against" -minciună they demonstrated peacefully.
It was registered only an altercation in which one protester flipped a gendarme
* 2) "emergency ordinance" -minciună was talking about bills
* 5) "For now the two orders were not issued" is proof lies caused by GDS if orders were not issued then on what basis or story or movie is based G.D.S. It says that "orders were blocked"?
* 7) "I announced new massive demonstrations in the coming days."
False assumption that aims to incite, provoke! "
Translated "means, require the involvement of citizens, citizens expect and calls in demonstrations against the current government, is an invitation to civil disobedience.
Note 8: "clemency would apply to murderers, rapists, pedophiles, thieves, corrupt and members of organized crime groups" it is a lie of extreme gravity made to incite and revolt addressees of the letter, for inciting the audience and citizens Romanian called to manifest and protest in Victoria Square
against the government Grindeanu
* 9) "Application of the two ordinances would give a death blow anticorruption. Romanian state would fall completely into the hands of gangs'
* Note 10 "and introducing a threshold value of approx. 50,000 euros will operate as a decriminalization of the acts that fall below that
threshold. "is again a lie rough threshold spoken was asked by a decision of the Romanian Constitutional Court for adjudication of these facts are properly classified, abuse of office is not theft or corruption, and DNA has investigated several cases complained that corruption although not unless defendants have violated the law.
If the threshold is below the threshold set records whatever he says are false GDS decriminalized but only administratively sanctioned, that damage is recovered and the accused is punished administratively.
Further National Anticorruption Directorate, abbreviated D.N.A. has thousands of files on abuse of office that the institution wishes classified as corruption cases but these facts in accordance with European law are not corrupt only if committed in violation of the law!
Interpretation of the "anti-corruption" is an interpretation aberrant how to produce to stop a trend, a phenomenon civil called corruption, or how "gives the deathblow" an ordinary legislative initiative to pardon, something that is, alleviating punishment? The Romanian state would enter the hands of gangs? Well offenders are everywhere in all parties and all organizations including the GDS! and iniţitivă legislative pardon blocks somehow prosecutor or canceled, suspended by this judicial intervention times are hindered in any way? No, has no relation at all a legislative initiative discussed legal and public mafia or stopping processes and legal actions of prosecutors public ministry.
These assumptions despicable attempts to justify the actions of defamation and blasphemy by the Romanian government's public GDS group!
* 4) "orders had been prepared in secret" obvious lie, assuming that this is the ordinance which is false but suppose if the order was secret, I called G.D.S. Group for Social Dialogue, how you heard ??
How can an order be prepared, as you say "secretly" if G.D.S. He learned about them before being adopted?
And another question how it can be conceived an ordinance in secret if they are informed other institutions (such as the Attorney General and the Supreme Council of Magistrates, CSM) to give a recommendation, an opinion? This lie has become widespread, rolled and exaggerated Victory in the market and among the slogans uttered cries of demonstrators came to be "ordinance that data thieves by night", "on the back of Romanians" and so
In conclusion abbreviated G.D.S. Group for Social Dialogue Remember, misinform, manipulate and make attacks on public institutions, specifically attacking the state itself is an extremist organization drept.GDS against the rule of law!

Romanian:
G.D.S. Grupul Pentru Dialog Social sau guvernul din umbră(fragment din cum să destabilizezi o țară și provoci manifestații uriașe)
G.D.S. Grupul Pentru Dialog Social sau guvernul din umbră
fragment
din cum să destabilizezi o țară și să provoci manifestații uriașe
”Comunicat GDS: Împotriva grațierii și dezincriminării din România – 23 ianuarie 2017
În România, guvernul Grindeanu, de centru-stânga, desemnat în urma victoriei masive a social-democraților (PSD) în alegerile generale din 11 decembrie, n-a avut cele „100 de zile de grație”. Caz fără precedent în ultimii 25 de ani, la două săptămâni de la instalare, mai multe zeci de mii de oameni demonstrau furioși împotriva lui *în București și alte orașe mari. Și nu fără motiv: guvernul încercase în dimineața respectivă să treacă în mare grabă două ordonanțe *de urgență (cu putere de lege).
Ordonanțele fuseseră pregătite în secret,*(4) iar conținutul lor nu fusese discutat nici în recenta campanie electorală, nici nu fusese supus dezbaterii publice în zilele precedente, așa cum se procedează de obicei. Și totuși, acest conținut era exploziv: se avea în vedere, prin modificarea unor articole din Codul Penal, o grațiere de mare amploare, pe de o parte, dezincriminarea unor fapte penale, pe de alta.
În România, închisorile sunt supraaglomerate și condițiile de detenție – rele.
Totuși, chiar și așa, ar fi stârnit oriunde emoții și controverse posibilitatea ca unii infractori care au primit condamnări de până la 5 ani să poată fi eliberați pe loc, iar altora, indiferent de fapta pe care au comis-o, să le fie redusă pedeapsa la jumătate dacă au peste 60 de ani sau au copii de până la 5 ani în întreținere (clemența urma să se aplice și criminalilor, violatorilor, pedofililor, tâlharilor, corupților și membrilor grupurilor de crimă organizată).* (nota 8).
După felul în care este formulată, ordonanța pare să servească de fapt intereselor persoanelor care au primit condamnări pentru fapte grave, cum ar fi faptele de corupție, infracțiunile de serviciu, infracțiunile împotriva justiției și infracțiunile electorale. Într-adevăr, printre cei aproximativ 3.000 de deținuți care ar fi fost eliberați ca urmare a aplicării celor două ordonanțe, există un număr de câteva zeci sau sute „de lux”: sunt oameni politici importanți, foști miniștri, parlamentari, primari, oameni de afaceri extrem de bogați, patroni media – toți condamnați la închisoare pentru corupție sau fapte asimilate acestora. Mulți alții au dosare penale și sunt trimiși în judecată. Președintele Camerei Deputaților, președinte în același timp al Partidului Social Democrat (PSD), d-l Liviu Dragnea, „omul tare” din spatele guvernului actual, a fost condamnat la doi ani cu suspendare pentru fraudarea unui referendum în 2012 și a fost blocat de lege să ocupe poziția de prim-ministru, la care aspira. „Dedicația” ordonantei se vede și mai clar din faptul că sunt grațiate și condamnările cu suspendare.
Cealaltă ordonanță care modifică prevederi ale Codului Penal și Codului de Procedură Penală dezincriminează fapte care vizează aproape exclusiv demnitari și funcționari ai statului. Dacă „abuzul în serviciu” ar fi dezincriminat printr-o abilă reformulare, procesele și anchetele în curs în care sunt implicați s-ar opri, iar ei ar apărea drept inocenți. Mai mult, condiționarea anchetelor penale la infracțiunile de abuz în serviciu de depunerea unei plângeri prealabile face practic imposibilă anchetarea abuzului în serviciu împotriva intereselor publice, pentru că, în acest caz, chiar inculpații ar trebui să fie cei care solicită parchetului anchetarea propriei conduite, iar introducerea unui prag valoric de aprox. 50.000 euro va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situează sub acest
prag.*(nota 10)

Prin urmare, există o opinie larg împărtășită că ordonanțele nu de dragul câtorva mii de condamnați „de rând” au fost elaborate. Motivul real a fost scoaterea din închisoare sau exonerarea de faptele pe care se presupune că le-au comis a unei veritabile mafii politico-financiare, ajunsă ori pe cale să intre la închisoare, și care, în plus, riscă și confiscarea averii.
De peste 10 ani, în România, lupta anticorupție este cap de afiș: eficiența tot mai mare a Parchetului Anticorupție (DNA) a fost pe bună dreptate lăudată în rapoartele Uniunii Europene (MCV), dar au fost recunoscuți și pașii importanți făcuți pentru independența justiției de către judecători, de Înalta Curte de Justiție (ÎCCJ), de Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM). Trebuie menționat că justiția și-a demonstrat în general imparțialitatea politică: oameni apropiați fostului președinte Băsescu (fratele său, de pildă), ca și oameni aflați acum la putere sau din partide aflate acum la putere au fost deopotrivă urmăriți penal și, în destule cazuri, deja condamnați. Comuna amenințare la adresa unei caste transpartinice a coalizat împotriva justiției foști inamici jurați, dar a ridicat popularitatea DNA-ului și a șefei acesteia, Laura Codruța-Kövesi. Pe de altă parte, lupta anticorupție se bucură de susținerea președintelui republicii, d-l Klaus Iohannis, a unor partide de o opoziție, a Uniunii Europene, a majorității magistraților din România, a numeroase ONG-uri și personalități publice. Totuși, majoritatea parlamentară aparține în acest moment inamicilor justiției, aleși în baza unui program economic populist, care însă, așa cum am precizat, nu suflă o vorbă despre grațiere și dezincriminare.
Aplicarea celor două ordonanțe ar da o lovitură de moarte anticorupției. Statul român ar intra complet pe mâna unor grupări mafiote și nelegitime din punct de vedere moral (chiar dacă legitimate prin vot), *(9)
care adoptă o legislație în folos personal și de grup, fiind gata să demoleze structurile încă fragile ale statului de drept, pentru a-și salva averile dobândite ilicit și a scăpa de privațiunea de libertate ori de restrângerea altor drepturi, impuse prin hotărâri legale ale justiției.
Deocamdată, cele două ordonanțe n-au fost emise, *(nota5)mulțumită unei acțiuni de blocare îndrăznețe (dar perfect constituționale), de ultim moment a președintelui republicii Iohannis. Acum ele sunt publice și au fost deja condamnate de procurorul general, de procurorul Parchetului Anticorupție, de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), de organizațiile procurorilor și judecătorilor, de presa independentă, de multe ONG-uri. Ambasadori străini la București s-au pronunțat, cu această ocazie, împotriva slăbirii statului de drept. Sperăm că vor fi condamnate cât mai repede și de Comisia Europeană.
 Sunt anunțate noi demonstrații masive în zilele următoare.*(nota7).
 Căci pericolul n-a trecut: guvernul Grindeanu le poate adopta oricând – fie și cu unele ajustări minore, pentru a da impresia că face concesii. Iar odată publicate, ordonanțele își vor face imediat efectul dezastruos, răsturnând mersul justiției din ultimul deceniu; în plus, vor risipi orice speranță pentru un stat de drept în România pentru încă o generație.
Semnatari: membri ai Grupului pentru Dialog Social (GDS) –
Gabriel Liiceanu, Magda Cârneci, Andrei Oișteanu, Andrei Cornea, Andreea Pora, Vlad Alexandrescu, Monica Macovei, Sorin Ioniță, Laura Ștefan, Brîndușa Armanca, Rodica Culcer, Radu Bercea, Ion Vianu,Victor Bârsan, Eugen Ciurtin, Sorin Alexandrescu, Vladimir Tismăneanu, Eugen Vasiliu, Daniel Cristea-Enache, Vlad Zografi, Smaranda Vultur, Stere Gulea, Mircea Dumitru, Rodica Palade, Dan Grigore, Raluca Alexandrescu, Alexandru Lăzescu, Radu Filipescu, Smaranda Enache, Cristian Preda, Livius Ciocârlie, Mariana Celac, Horea Murgu.”

Atenționare:
1)Fragmentele subliniate sunt minciuni și /sau presupuneri,
2)În comunicatul GDS sunt vehiculate deliberat niște confuzii importante,una  între proiecte de ordonanță ,propuse spre dezbatere și Ordonațe ale guvernului român.
Această primă  mare confuzie între ordonanță și respectiv proiect de lege .
A doua mare confuzie,tot intenționată este aceea că prin aceste proiecte impuse dezbaterii publice se oprește așa zisa  ”Luptă Anticorupție” de parcă aceasta ar fi un obiect sau un bun comercial cu  valoare personală și al cărui proprietar este o persoană anume.
Adică oamenii de la  GDS prostesc pe toată lumea spunându-ne”Noi suntem singurii proprietari ai LUPTEI ANTICORUPȚIE ,noi suntem singurii proprietari de drept ai adevărului suprem!
Noi GDS vrem ANTICORUPȚIA  ,este proprietatea NOASTRĂ și a  partidelor și organizațiilor noastre,sau a unui  partid sau organizație civilă!”
Faptul grupul GDS minte și manipulează  cetățenii români ori încearcă mereu asta este evident și știut de toți cei informați.
Ce este mai grav și mai dăunător este că acest gen de  minciuni  și informații false ca și altele sunt trimise și răspîndite în toate mediile academice și diplomatice,la ambasadele străine prezente în capitala României și  chiar trimise personal persoanelor oficiale diplomaților și oficialităților străine și astfel oficialii sunt forțați să țină cont de ele!Grupul GDS împreună cu alte grupuri așa zis civile funcționează ca un guvern din umbră,împotriva statului de drept!
Aceste informații false și minciuni produse și promovate de  grupul GDS ajung inclusiv la UE și la ambasadele străine din București   ajung să substitue (înlocuiască) adevărul prezentând România și guvernul actual (sau oricare) într-o lumină extrem  de controversată și nefavorabilă. Adevărul este evident că așa zisă ”luptă anticorupție ”   este împărtășită de toți cetățenii români ,de toate partidele politice și de toate instituțiile statului și organizațiile civile și  deci este împărtășită inclusiv de guvernul României.
Aceaste confuzii minciuni și manipulări sunt specifice  extremei drepte românești!!
http://www.gds.ong.ro/comunicat-gds-impotriva-gratierii-si-dezincriminarii-din-romania-23-ianuarie-2017
Note
*1 ”demostrau furioși împotriva lui”-minciună aceștia au demonstrat pașnic.
A fost înregistrat doar o altercație în care un singur  protestatar a lovit ușor un jandarm
*2)”ordonanțe de urgență”-minciună ,era vorba despre proiecte de lege
*5)”Deocamdată cele două ordonanțe n-au fost emise” este dovada minciunii provocată de GDS dacă ordonanțele n-au fost emise atunci  pe ce bază sau poveste ,ori film se bazează G.D.S. când spune că ”ordonanțele au fost blocate”?
*7)”Sunt anunțate noi demonstrații masive în zilele următoare.”
Presupunere falsă care are rolul de a incita,a provoca !”
Tradusă” înseamnă ,cere implicarea cetățenilor ,așteaptă și solicită   cetățenilor  la manifestații împotriva guvernului actual,este o invitație la nesupunere civică.
nota 8 :”clemența urma să se aplice și criminalilor, violatorilor, pedofililor, tâlharilor, corupților și membrilor grupurilor de crimă organizată”aceasta este o minciună de o gravitate extremă făcută pentru a incita și a revolta destinatarii scrisorii ,pentru incitarea  publicului și a cetățenilor români chemați să manifeste și să protesteze în piața Victoriei
împotriva guvernului Grindeanu
*9)”Aplicarea celor două ordonanțe ar da o lovitură de moarte anticorupției. Statul român ar intra complet pe mâna unor grupări mafiote”
*nota 10:”iar introducerea unui prag valoric de aprox. 50.000 euro va opera ca o dezincriminare a faptelor care se situează sub acest
prag.”este iarăși o minciună grosolană pragul despre care se vorbește era cerut de o decizie a Curții Constituționale a României pentru ca judecarea acestor fapte să fie corect încadrate,abuzul în serviciu nu este furt nici act de corupție,iar DNA a instrumentat multe dosare incriminate ca acte de corupție deși nu sunt decât dacă învinuiții  au încălcat legea.
Dacă pragul se instituie dosarele sub pragul stabilit oricare ar fi el nu sunt dezincriminate cum spune fals GDS ci sunt sancționate doar administrativ ,adică se recuperează prejudiciul iar cel învinuit este sancționat administrativ.
În continuare Direcția Națională Anticorupție,prescurtat D.N.A. are mii de dosare despre abuzul în serviciu pe care instituția le dorește încadrate ca fapte de corupție însă aceste fapte din dosare  conform legii europene nu sunt acte de corupție decât dacă sunt comise cu încălcarea legii!
Interpretarea privind ”anticorupția”,este o interpretare aberantă cum să producă să stopeze o tendință, un fenomen civil numit anticorupție ,sau cum ”dă lovitura de moarte”,o banală  inițiativă legislativă privind grațierea , altceva adică ,ușurarea unor pedepse?Statul român ar intra pe mâna unor grupări mafiote?Păi infractori sunt peste tot în toate partidele și în toate organizațiile inclusiv la GDS !Și  o inițitivă legislativă privind grațierea blochează cumva parchetele sau sunt anulate, suspendate prin asta acțiunile justiției ori sunt stânjenite în vreun fel?Nu ,nicidecum nu are nici o legătură o inițiativă legislativă legală și pusă în discuție publică cu mafia sau  cu stoparea proceselor și acțiunilor legale ale procurorilor ministerului public.
Aceste presupuneri josnice încearcă să justifice acțiunile de denigrare și hulire publică ale guvernului român   de către grupul GDS!
*4)”Ordonanțele fuseseră pregătite în secret” minciună evidentă,presupunând că ar fi vorba de ordonanță ceea ce este fals dar să presupunem dacă ordonanța a fost secretă ,voi Grupul pentru Dialog Social numit G.D.S., cum ați aflat??
Cum poate fi o ordonanță pregătită, cum spuneți voi ”pe ascuns” ,dacă G.D.S. a aflat despre ele înainte de a fi adoptate?
Și o altă întrebare cum poate fi concepută o ordonanță în  secret dacă au fost informate alte instituții (precum procurorul General și Consiliul Suprem al Magistraturii,C.S.M.) pentru a da o recomandare ,un aviz?Această minciună a ajuns să fie răspândită ,rostogolită și exagerată în piața Victoriei printre lozincile și strigătele rostite de manifestanți au ajuns să fie ”ordonanțe date ca niște hoți noaptea”,”pe la spatele românilor”și tot așa
În concluzie Grupul pentru Dialog Social prescurtat G.D.S. minte,dezinformează,manipulează și face atacuri la instituțiile publice ,atacând concret chiar statul de drept.GDS este o organizație extremistă îndreptată împotriva statului de drept!