Clubul NIRVANA se constituie ca un factor de presiune legala asupra institutilor publice si oamenilor politici in directia dezvoltarii Romaniei ,cresterea nivelului de trai si al calitatii vietii ai cetatenilor sai.Obiectivul final al proiectului Nirvana in Romania este modernizarea Romaniei.
vineri, 31 martie 2017
sâmbătă, 25 martie 2017
Mircea Eliade Romanian Scientis
Romanian Scientist Mircea Eliade
Nirvana cultural campaign
Mircea Eliade 2017-110 Anniversary
from George Voinea
Micea Eliade was born in 1907 -decedat March 13 April 22, 1886 in Chicago
Campanie culturală Nirvana
Mircea Eliade 2017-110 ani de la naștere
de George Voinea
1907 13 martie -1886 Chicago
Campanie culturală Nirvana
Mircea Eliade 2017-110 ani de la naștere
”Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, Bucureşti - d. 22 aprilie 1986, Chicago), originar din România, naturalizat cetăţean american în 1966, a fost un scriitor, filozof şi istoric al religiilor, profesor la Universitatea din Chicago din 1957, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor din 1962. Autor a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice traduse în 18 limbi şi a circa 1200 de articole şi recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime şi manuscrisele inedite.
Tânărul Eliade
A fost un copil foarte studios, invatand foarte mult si care isi petrecea timpul singur. Începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "şef al generaţiei" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginaţie, ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informaţii autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică şi metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influenţă decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul şi cunoştinţele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacţia ziarului Cuvântul.
Dorind să-şi lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învaţă limba italiană şi cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaşte personal pe Giovanni Papini şi pe Vittorio Macchioro, care avea publicaţii în domeniul istoriei religiilor.
După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obţinând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită şi Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta, între 1928 şi 1932. Petrece şase luni în "ashram"-urile din Himalaia (locuri de retragere, n.n.) şi călătoreşte în Birmania şi Ceylon.
Întors la Bucureşti, îşi dă doctoratul în filozofie cu o dizertaţie despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experienţa din India şi pe date autobiografice. Între 1932 şi 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri şi lucrări ştiinţifice.
De la mijlocul anilor '30, Eliade a îmbrăţişat ideologia Mişcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Eliade s-a distanţat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinereţea sa. In timp ce scria articole antisemite, a luat poziţie faţa de expatrierea unor mari intelectuali evrei şi şi-a menţinut amiciţia cu evrei ca Mihail Sebastian. În ceea ce priveşte opera literară, Iphigenia pare a fi o alegorie a morţii lui Codreanu.
< sus >
Anii de maturitate
În 1940 este ataşat cultural la Londra, apoi la Lisabona. Ocuparea României de către comunişti în 1944, îl determină să ia calea exilului. Vine la Paris, unde trăieşte din cursuri şi conferinţe în marile centre şi universităţi europene. Din 1945 predă la "Ecole des Hautes Etudes" de la Sorbona şi devine unul dintre cei mai importanţi istorici ai religiilor, cu precizarea că Mircea Eliade a fost mai mult un "comparatist" decât un "istoric" în sensul pur al cuvântului.
La Paris publică celebra lucrare "Tratat de istorie a religiilor" (1949). Examinând simbolismul apelor, pietrelor sau al plantelor, Eliade evidenţiază ideologia proprie fiecarei religii şi, mai pe larg, a religiei ca atare, în opoziţie cu domeniul profanului.
În cercetările sale, Eliade descoperă două categorii de oameni : homo religiosus (omul religios) cu universul său spiritual, care crede într-o realitate absolută - sacrul - şi-şi asumă în lume un mod de existenţă specific ; şi homo areligiosus (omul nereligios), care refuză transcedentalul. Cercetarea gândirii omului religios îl face să se intereseze mai mult de popoarele fără scriere. Întâlneşte pe C. G. Jung şi descoperă interpretări comune, fiind frapat de importanţa arhetipului. Se angajează pe o nouă cale, aceea a identificării transcedentalului în conştiinţa umană, aceasta fiind orientarea decisiva spre studierea sacrului, simbolului şi mitului, fiind convins că numeroase fenomene istorico-religioase ale umanităţii nu sunt decât expresii variate ale câtorva experienţe religioase fundamentale.
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputaţia sa creşte cu fiecare an şi cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spaţiu şi timp sacru. Spaţiul sacru este în concepţia lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiţie a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepţie fiinţele umane arhaice erau orientate în timp şi spaţiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar şi în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconştientă, guvernată de prezenţa secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuţii la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat asistentul său, Ioan Petru Culianu, un alt savant român de talie internaţională.
Din 1976, începe publicarea operei ştiinţifice capitale: "Istoria credinţelor şi ideilor religioase", 3 volume, pentru care statul francez i-a acordat Legiunea de Onoare, iar Academia Franceză premiul "Bordin". Lucrarea este o vastă sinteză a principalelor manifestări ale omului religios, din preistorie până azi. Analizând unitatea fundamentală a fenomenelor religioase, autorul subliniază inepuizabila unitate a expresiilor lor.
În ultimii ani de viaţă, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, a continuat să rămână angajat cu aceeaşi unică, nelimitată curiozitate şi entuziasm. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago.
http://www.spiritus.ro/ROMANIA/in_memoriam_mircea_eliade.htm
-----------------------
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mircea_Eliade
Mircea Eliade
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Mircea Eliade
Mircea Eliade young.jpg
Mircea Eliade
Date personale
Născut 13 martie 1907
București, România
Decedat 22 aprilie 1986 (79 de ani)
Chicago, Illinois, SUA
Căsătorit cu Nina Mareș,
Christinel Cotescu
Naționalitate Flag of Romania.svg română
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupație istoric al religiilor, filosof al religiilor, eseist, prozator, profesor universitar
Limbi limba română[1] Modificați la Wikidata
Studii Universitatea din Calcutta
Universitatea din București Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1921-1986
Mișcare/curent literar Școala de istorie a religiilor din Chicago, Modernism
Criterion
Trăirism
Subiecte fantasy, autobiografie, istoria religiilor
Specie literară poezie, nuvelă, roman, eseu
Operă de debut povestirea Cum am găsit piatra filosofală, romanul Romanul adolescentului miop, eseul Yoga.
Influențe[ascunde]
Honoré de Balzac, Surendranath Dasgupta, Julius Evola, James George Frazer, André Gide, René Guénon, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Aldous Huxley, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Carl Jung, Rudolf Otto, Giovanni Papini, Gerardus van der Leeuw, Miguel de Unamuno, Joachim Wach
A influențat pe[ascunde]
Ioan Petru Culianu, Wendy Doniger, Gilbert Durand, Sergiu Al-George, Andrei Oișteanu, Mariana Șora, Mihail Șora,
Note
Premii Legiunea de onoare Modificați la Wikidata
Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago)[2] a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago. Filosof și istoric al religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată, foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).[3]
Cuprins [ascunde]
1 Copilăria și adolescența
2 Eliade, gânditorul
3 Influența italiană
4 India secretă
5 Despre romanul său Maitreyi
6 Eliade și extrema dreaptă românească
7 Anii de maturitate
8 Eliade, artistul
9 Posteritatea lui Mircea Eliade
10 Continuatorii
11 Viața privată
12 Alte opere
13 Opere literare
14 Lucrările publicate în limba română
15 Lucrările publicate în limbi străine
16 Opere memorialistice
17 Ecranizări
18 In memoriam
19 Note
20 Bibliografie
21 Bibliografie suplimentară
22 Legături externe
Copilăria și adolescența[modificare | modificare sursă]
Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade (al cărui nume original fusese Ieremia)[4][5] și al Jeanei.[6] A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin Alexandrescu.[7]
Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă instanță, stabilindu-se în capitală în 1914,[4] și și-a achiziționat o casă pe strada Melodiei (actualmente str. Radu Cristian la nr.1), în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit până târziu în adolescență.[8]
După terminarea învățământului primar la școala de pe strada Mântuleasa,[4] Eliade a devenit elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica[5] și Barbu Brezianu.
A devenit apoi interesat de științele naturii și de chimie, ca și de ocultism,[5] și a scris piese scurte pe subiecte entomologice.[9] În ciuda tatălui său care era îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește cu pasiune.[5] Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac.[5][9] Eliade face cunoștință cu nuvelele lui Giovanni Papini și cu studiile social-antropologice ale lui James George Frazer.[9]
Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și engleză; în particular începe să studieze persana și ebraica.[4][9] Este interesat de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet, citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P Hasdeu.[9] Prima sa opera a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase[10] urmată de Cum am găsit piatra filosofală.[9] Patru ani mai târziu, Eliade încheie munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul Adolescentului Miop.[9]
Eliade, gânditorul[modificare | modificare sursă]
Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca "șef al generației" sale. Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul. Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.
Casa în care a trăit Mircea Eliade între anii 1934-1940, Bulevardul Dacia, București
Influența italiană[modificare | modificare sursă]
Dorind să-și lărgească orizontul intelectual dincolo de cultura franceză, pe atunci dominantă în România, Eliade învață limba italiană și cu ocazia unor călătorii în Italia îi cunoaște personal pe Giovanni Papini și pe Vittorio Macchioro, care avea publicații în domeniul istoriei religiilor. O indiscreție a tânărului Eliade, care publică un interviu luat lui Macchioro, menționând unele remarci amare ale acestuia asupra regimului lui Mussolini, i-au provocat acestuia neplăceri [necesită citare]. În 1929 își ia licența cu o teză despre filozofia italiană în timpul Renașterii.
India secretă[modificare | modificare sursă]
După cultura italiană, filozofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta. Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga. În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice. Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.
Despre romanul său Maitreyi[modificare | modificare sursă]
Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor.[11] Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare. Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi. Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană. Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a "declanșat" scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.
Tulburătoarea poveste de dragoste din anii '30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani. Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976. Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor. Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.
Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta. Dragostea nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului "Maitreyi" (1933). Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.
Eliade și extrema dreaptă românească[modificare | modificare sursă]
De la mijlocul anilor '30, Eliade, aparținând de grupa din jurul lui Nae Ionescu a îmbrățișat ideologia Mișcării Legionare, în cadrul căreia devine un activist cunoscut. Acest lucru s-a manifestat în mai multe articole pe care le-a scris pentru diferite publicații, printre care și ziarul oficial al Mișcării, "Buna Vestire", dar și prin campania electorală pentru alegerile din decembrie 1937.
Eliade a fost arestat pe data de 14 iulie 1938 în timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de regele Carol II. La vremea arestării tocmai publicase Provincia și legionarismul în Vremea, ministrul de interne, Armand Călinescu, considerând că Eliade ar fi autor de propagandă legionară.[12]
Eliade a fost ținut timp de trei săptămâni în arest la sediul Siguranței Statului de la Malmaison, unde s-a încercat a-l convinge să semneze o declarație de disociere de Garda de Fier, dar el a refuzat să o facă.[13] În prima săptămână a lunii august a fost transferat la un lagăr provizoriu din Miercurea-Ciuc. Când Eliade a început să scuipe sânge în octombrie 1938 a fost dus la un sanatoriu din Moroeni.[13] A fost eliberat pe 12 noiembrie 1938.[14]
Eliade s-a distanțat ulterior de această atitudine, însă a evitat mereu să se refere la această perioadă critică din tinerețea sa. În timp ce scria articole antisemite [15], a luat poziție față de expatrierea unor mari intelectuali evrei și și-a menținut amiciția cu evrei ca Mihail Sebastian. Anumiți exegeți ai operei sale au comentat faptul că Eliade, de fapt, nu s-a dezis niciodată de ideologia legionară, preferând să nege ulterior că ar fi autorul unora dintre articolele care i-au purtat semnătura [16],[17] și că unele idei de factură mistic-totalitară sau antisemite ar fi regăsibile în operele sale științifice,[necesită citare]. În ceea ce privește opera literară, drama Iphigenia a fost interpretată de unii comentatori, în frunte cu Mihail Sebastian, a fi o alegorie a morții lui Codreanu [18].
Anii de maturitate[modificare | modificare sursă]
Începând din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola"[necesită citare]. Reputația sa crește cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.
Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a pus accentul asupra conceptului de spațiu și timp sacru. Spațiul sacru este în concepția lui Eliade centrul universului, pe când timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii, lumea considerată ca "orizontul" unui anume grup religios. În această concepție ființele umane arhaice erau orientate în timp și spațiu, cele moderne ar fi dezorientate. Dar și în omul modern ar exista o dimensiune ascunsă, subconștientă, guvernată de prezența secretă a unor profunde simboluri religioase. Catedra de Istoria Religiilor de la Universitatea din Chicago îi poartă numele, ca dovadă a vastei sale contribuții la literatura specializată din acest domeniu. La catedră i-a urmat prof. Wendy Doniger.[19] În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a continuat să lucreze editând cele 18 volume de enciclopedia religiilor, adunând contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectând un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma unui mic dicționar. Mircea Eliade a murit la vârsta de 79 de ani, pe 22 aprilie 1986, la Chicago, fiind incinerat a doua zi.[20]
Eliade, artistul[modificare | modificare sursă]
Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o. Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale. Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla. Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).
Posteritatea lui Mircea Eliade[modificare | modificare sursă]
Chipul lui Mircea Eliade pe un timbru din Republica Moldova
Bustul lui Mircea Eliade, sculptor Gheorghe Tănase, a fost dezvelit la 24 noiembrie 2015 la intersecția bulevardului Mircea Eliade cu strada Aviator Radu Beller, peste drum de parcul Floreasca din București
Un alt bust al lui Mircea Eliade, realizat de Vasile Gorduz, a fost dezvelit la 28 martie 2009 în fața bisericii Mântuleasa din București.[21]
După moartea lui Eliade, acesta a fost atacat de Adriana Berger (cea care s-a ocupat de aranjarea hârtiilor din biblioteca lui Eliade incendiată pe 18 dec. 1985) cu acuzații de antisemitism, fără a aduce dovezi, prefigurând linia atacurilor repetate care au urmat. În România de după 1990 s-a început publicarea doar a unei părți din cele patruzeci de volume de operă științifică și literară, preferându-se reeditările, astfel că în douăzeci de ani nu s-a reușit publicarea integrală a operei eliadești. Valorile spirituale promovate de Eliade au continuat să anime proiecte culturale și după 1990, moment în care a (re)dobândit un statut de autor mitic, în sensul discuției în jurul unei opere neintegral publicată în România. Actualitatea scrierilor lui Eliade este probată de traducerea post-mortem a multora din scrierile sale (în spaniolă, italiană, portugheză etc.). În rândul tinerilor redescoperind libertatea religioasă, literatura fantastică și fronda specifică tânărului Eliade s-a redeșteptat interesul pentru opera și viața autorului.
Continuatorii[modificare | modificare sursă]
Evaluarea critică a posterității lui Eliade rămâne astfel importantă, tocmai datorită prestigiului și imaginii culturale covârșitoare pe care un autor de factură enciclopedică, cu preocupări fascinante și o biografie contradictorie continuă să o ofere. Congresul european de istorie a religiilor (București, 20-23 Septembrie 2006) organizat de Asociația română de istorie a religiilor a dedicat o întreagă secțiune analizei operei lui Mircea Eliade.
Viața privată[modificare | modificare sursă]
Eliade a fost căsătorit de două ori: prima lui soție a fost Nina (n. Mareș, d. 1944), cu care s-a căsătorit în 1934,[22][23][24] iar a doua soție a fost Christinel (n. Cotescu, d. 9 martie 1998), cu care s-a căsătorit în 1948.[22][25]
Alte opere[modificare | modificare sursă]
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936)
Cosmologie și alchimie babiloniană (1937)
Comentarii la legenda meșterului Manole (1943)
Traité d'histoire des religions (1949)
Le Sacré et le Profane (1956)
Aspects du mythe (1963)
Le mythe de l'éternel retour (1969)
Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Opere literare[modificare | modificare sursă]
Romanul adolescentului miop, roman (1928)
Gaudeamus, roman (1929)
Isabel și apele diavolului, roman (1930)
Lumina ce se stinge, roman (1931)
Maitreyi, roman (1933)
Întoarcerea din rai, roman (1934)
Huliganii, roman (1935)
Șantier. Roman indirect (1935)
Domnișoara Christina, nuvelă (1936)
India (1936)
Șarpele, nuvelă (1937)
Nuntă în cer, roman (1938)
Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940)
Nopți la Serampore, nuvelă (1940)
Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963)
La țigănci, nuvelă (1969)
Noaptea de Sânziene, roman (1971)
În curte la Dionis, nuvele (1977)
19 trandafiri, roman (1980)
Viața nouă (Ștefania), roman neterminat
Lucrările publicate în limba română[modificare | modificare sursă]
Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Gaudeamus, 1929 ediție curentă, Humanitas, 2004
Isabel și apele diavolului, 1929, ediție curentă, Humanitas, 2003
Solilocvii, 1932
Maitreyi, 1933, roman indian
Oceanografie, 1934,
Întoarcerea din rai, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Lumina ce se stinge, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
India, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Incercarea labirintului , roman
Caietele maharajahului, 1934, ediție curentă Humanitas, 2003
Huliganii, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Șantier, Roman indirect, 1935, ediție curentă Humanitas, 2003
Domnișoara Christina, 1936 ediție curentă Humanitas, 2003
Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937 text integral în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Șarpele, 1937
Fragmentarium, 1938
Nuntă în cer, 1938
Secretul doctorului Honigberger, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Nopți la Serampore, 1940, ediție curentă Humanitas, 2003
Mitul reintegrării, 1942
Salazar și revoluția în Portugalia, 1942
Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
Insula lui Euthanasius, 1943, ediție curentă Humanitas, 2003
Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru, Univers, 1991
Pe strada Mântuleasa, 1968, ediție curentă Humanitas, 2004
Noaptea de Sânziene, 1971
În curte la Dionis, 1977, ediție curentă Humanitas, 2004
Tinerețe fără tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, 1980, ediție curentă Humanitas, 2004
Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999
Religii australiene, ediție curentă Editura Herald, 2012
Lucrările publicate în limbi străine[modificare | modificare sursă]
Os Romenos, latinos do Oriente, 1943, Despre Români, latinii orientului, apare în limba portugheză
Yoga, 1936, apare simultan în limbile franceză și română
Tehnici ale Yoga, 1948
Yoga. Nemurire și libertate, 1954
Făurari și alchimiști, 1956
Tratatul de istorie a religiilor, 1949, ed. a doua, 1966
Mitul eternei reîntoarceri, 1949
Șamanismul și tehnicile extazului, 1951
Imagini și simboluri, 1952
Nașteri și renașteri, 1958
Mefistofel și androginul, 1962
De la Zalmoxis la Genghis Han (De Zalmoxis à Gengis-Khan), Paris, 1970
Mituri, vise, mistere, 1957
Istoria credințelor și ideilor religioase, 1976-1983
Briser le toit de la maison, 1986
The Quest (titlul versiunii în limba franceză este La Nostalgie des Origines), 1969
Sacrul și profanul, 1956
Uniformes de général, nouvelles, traduction du roumain par Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1981
Les Trois grâces, nouvelles, traduction du roumain par Marie-France Ionesco et Alain Paruit, Paris, Gallimard, «Du monde entier», 1984. ISBN 2-07-070035-6
Opere memorialistice[modificare | modificare sursă]
Romanul adolescentului miop,scris în 1927, publicat de Mircea Handoca abia în anul 1989, ediție curentă, Humanitas, 2004
Jurnal, două volume (versiunea în limba română a fost restabilită de Mircea Handoca pornind direct de la manuscris)
Memorii, două volume, 1991 (autobiografia sa)
Jurnal portughez și alte scrieri, Humanitas, 2006
Încercarea labirintului, ed. I, Dacia, 2000, ed. a II-a, Humanitas, 2006
Ecranizări[modificare | modificare sursă]
The Bengali Night (1988)
Domnișoara Christina (1992)
Șarpele ("The Snake") (1996)
Eu sunt Adam! (1996)
Tinerețe fără tinerețe ("Youth Without Youth") (2007)
Domnișoara Christina (2013)
In memoriam[modificare | modificare sursă]
Mai multe școli și străzi din multiple orașe din țara sa natală îi poartă numele.
Note[modificare | modificare sursă]
^ "Mircea Eliade", data.bnf.fr[*] http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119016520, accesat la 10 octombrie 2015 Missing or empty |title= (ajutor)
^ În Memorii, Humanitas, 1991, Mircea Eliade scrie: „M-am născut la București, la 9 martie 1907 (25 februarie stil vechi)”. Există totuși o notă de subsol a editurii care spune că data reală a nașterii lui Eliade este 28 februarie/13 martie 1907, conform actului de naștere descoperit și publicat de Constantin Popescu-Cadem în Revista de istorie și teorie literară în 1983
^ Membrii post-mortem ai Academiei Române
^ a b c d Biografie, in Handoca
^ a b c d e Silviu Mihai, "A doua viață a lui Mircea Eliade", în Cotidianul, 6 februarie 2006; accesat 31 iulie 2007
^ Călinescu, p.956
^ Nostalgia după România - interviu cu Sorin Alexandrescu, 24 iunie 2006, Simona Chițan, Evenimentul zilei, accesat la 8 iulie 2012
^ es Sergio Vila-Sanjuán, "Paseo por el Bucarest de Mircea Eliade" ("Prin Bucureștiul lui Mircea Eliade"), în La Vanguardia, 30 mai 2007; accesat 16 ianuarie 2008
^ a b c d e f g Ion Hadârcă, "Mircea Eliade la începuturi", În Revista Sud-Est, 1/2007; accesat 21 ianuarie 2008
^ Biografie, la Handoca
^ A se vedea, de exemplu, romanele Elle et lui, de George Sand, și Lui et elle, de Alfred de Musset.
^ Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 208-209
^ a b Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundației Culturale Române, București, 1995, p. 209
^ Jeni Acterian, Jurnalul unei ființe greu de mulțumit, Humanitas, 1991, p. 248
^ Iliescu
^ Țurcanu Florin, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Humanitas, 2003
^ Laignel-Lavastine, Alexandra "Eliade, Cioran, Ionesco.Uitarea Fascismului", Bucuresti:Editura EST, 2004.
^ Oișteanu
^ In 1986 Ioan Petru Culianu nu avea doctoratul de Stat el aflându-se la Chicago ca profesor invitat din Olanda să țină două conferințe. Abia în 1990 Culianu va depune actele să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School, fiind însă ucis înainte de a primi cartea verde necesară angajării (v. biobiblografia din 1990 scrisă de Culianu, apărută în L.A.I., 18 mai 1992).
^ http://www.centrul-cultural-pitesti.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=998&Itemid=112 (Vezi răspunsul lui Stelian Pleșoiu la întrebarea "De ce credeți că ambii soți Eliade au voit, prin testament, să fie incinerați și nu îngropați, după obiceiul creștin-ortodox?")
^ Mircea Eliade are statuie în cartierul Mântuleasa
^ a b "O iubire asa de mare ucide", 16 februarie 2004, Jurnalul Național, accesat la 8 iulie 2012
^ Povestea vieții lui Mircea Eliade - Fundatia Romania Literara
^ 10 ani din viața lui Eliade
^ Ultimul mister al unei familii celebre
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Dorin David, "De la Eliade la Culianu. I", Eikon, Cluj, 2010; editia a II-a 2013
Florin Țurcanu, Mircea Eliade, prizonierul istoriei, traducere din limba franceză de Monica Anghel și Dragoș Dodu, București, Editura Humanitas, 2005; ediția a II-a revăzută, 2007 - recenzie
Mircea Handoca, Viața lui Mircea Eliade, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Cluj, Editura Dacia, 2000; ediția a III-a, 2002
Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, ediția a III-a revăzută și adăugită, Iași, Editura Polirom, 2004
Mac Linscott Ricketts, Mircea Eliade. The Romanian Roots, 1907-1945, New York, Columbia University Press, 1998; versiunea românească, Editura Criterion Publishing, 2005
Mihai Posada, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. I, București, Criterion Publishing, 2006; idem, Opera publicistică a lui Mircea Eliade, ed. a II-a, revăzută și adăugită, Iași: Tipo Moldova, 2013.
Alexandra Laignel-Lavastine, Eliade, Cioran, Ionesco. Uitarea fascismului, București, Editura EST, 2004
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, între ortodoxism și zamolxism în Observator cultural, nr. 127, 30 iulie 2002, pp. 11–13
Andrei Oișteanu, Religie, politică și mit. Texte despre Mircea Eliade și Ioan Petru Culianu, Iași, Editura Polirom, 2007 (editia a doua, revazuta, adaugita si ilustrata, Ed. Polirom, Iasi, 2014)
Andrei Oișteanu, Mihail Sebastian și Mircea Eliade: cronica unei prietenii accidentate, în 22, nr. 49, 4 decembrie 2007
Andrei Oișteanu, Mircea Eliade, de la opium la amfetamine, în 22, nr. 896, 8 mai 2007, pp. 16–17; Vezi si Andrei Oisteanu, volumul Narcotice in cultura romana. Istorie, religie si literatura, Ed. Polirom, Iasi, 2014.
Ovidiu Șimonca, Mircea Eliade și „căderea în lume”, recenzie a cărții lui Florin Țurcanu, Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire, în Observator cultural, nr. 305, 26 ianuarie 2006
Adrian Paul Iliescu, Cum nu trebuie apărat Mircea Eliade, în Observator cultural, nr. 208, 17 februarie 2004
William Totok, Die Generation von Mircea Eliade im Bann des rumänischen Faschismus, în Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 7, nr. 1, 1995, pp. 42–55; (versiune scurtă în: Die Neue Gesellschaft/Frankfurter Hefte, anul 42, nr. 10, 1995, pp. 921–928. Versiune în limba maghiară: Mircea Eliade generáció a román fasizmus bűvkörében, în Magyar Filozófiai Szemle, nr. 1-2-3, 1996, pp. 274–291)
Adrian Marino, Hermeneutica lui Mircea Eliade, Cluj, Editura Dacia, 1980
Mircea Handoca, Mircea Eliade: câteva ipostaze ale unei personalități proteice, București, Editura Minerva, 1992
Cornel Ungureanu, Mircea Eliade și literatura exilului, București, Editura Viitorul Românesc, 1995
Matei Călinescu, Despre Ioan P. Culianu și Mircea Eliade: amintiri, lecturi, reflecții, ediția a II-a, revazută și adaugită, Iași, Editura Polirom, 2002
Eugen Simion, Mircea Eliade: nodurile și semnele prozei, ediția a II-a revăzută și adăugită, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005
Doina Ruști, Dicționar de simboluri din opera lui Mircea Eliade, București, Editura Vremea, 2005
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. În căutarea Centrului pierdut, București, Editura Universității din București, 2009
Marcello De Martino, Mircea Eliade esoterico, Roma, Edizioni Settimo Sigillo, 2008
Dumitru Micu, Mircea Eliade: viața ca operă, opera ca viață, București, Editura Constelații, 2003
Iulian Băicuș, Mircea Eliade, literator și mitodolog. În căutarea Centrului pierdut, București, Editura Corect Books, 2012, e-book
en Rennie, Bryan S., The Diplomatic Career of Mircea Eliade: A Response to Adriana Berger. pp. 375–392, Religion 22, 1992.
---------
https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Yoga:_Essai_sur_les_origines_de_la_mystique_indienne&action=edit&redlink=1
Maitreyi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Maitreyi
Maitreyi.jpg
Informații generale
Autor Mircea Eliade
Gen Roman autobiografic
de dragoste , Roman exotic
Ediția originală
Limba România română
Franța franceză
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord engleză
Italia italiană
Germania germană
Spania spaniolă
Flag of Esperanto.svg esperanto
Editură Cultura națională
Țara primei apariții România
Data primei apariții 1933
Format original Tipărită (Copertată și broșetată)
Număr de pagini 175
ISBN 9789735004101
Data apariției 1993
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Question book-4.svg
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Maitreyi este un roman erotic, al experienței, scris de Mircea Eliade. A fost publicat pentru prima oară în 1933 și s-a bucurat de popularitate în întreaga lume, fiind tradus în mai multe limbi: franceză, engleză, italiană, germană, spaniolă, catalană, esperanto etc.
Cuprins [ascunde]
1 Prezentare generală
1.1 Acțiune
1.2 Răspunsul din realitate
2 Ecranizări
3 Vezi și
Prezentare generală[modificare | modificare sursă]
Este considerat de exegeți un „roman al autenticității”, existând 3 niveluri ale scriiturii:
jurnalul naratorului, care povestește evenimentele legate de viața sa din India, de Dasgupta și Maitreyi;
însemnările ulterioare făcute de narator, infirmând sau confirmând primele impresii;
confesiunea făcută de narator după ce acțiunea s-a consumat.
Acțiune[modificare | modificare sursă]
Eroina romanului, Maitreyi Devi, fiica unui mare filozof indian, Surendranath Dasgupta, trăiește o dragoste mistică, s-ar putea spune, cu autorul cărții.
Acțiunea are loc în Calcutta anilor 1930, Eliade (Allan) locuind în casa lor, ca „ucenic” al acestui savant. Deși la început el nu simte decât repulsie pentru Maitreyi, se îndrăgostește iremediabil de aceasta. Fata îi impărtășește sentimentele dar nu îi mărturisește dragostea, aceasta reflectându-se în faptele sale.
Romanul introduce cititorul în lumea fascinantă a Indiei, a obiceiurilor și a tradițiilor orientale. Dasgupta refuză căsătoria lor, alungându-l pe Eliade, care, îndurerat, se refugiază în Himalaya pentru o vreme ca pustnic, în timp ce Maitreyi este supusă pedepselor crudului ei tată, după care se mărită forțat.
Răspunsul din realitate[modificare | modificare sursă]
În 1972, la întâlnirea dintre Maitreyi Devi (devenită o cunoscută poetă indiană) și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, aceasta află de romanul în care — pretinde ea — i-a fost stricată reputația și practic a fost dezvelită în fața întregii lumi. Neagă vehement întâlnirile dintre Eliade și ea, noaptea pe care acesta o prezintă în romanul său, și îl condamnă pe acesta că a fugit în fața tatălui său. Maitreyi Devi scrie și ea la rândul său un roman răspuns, intitulat Dragostea nu moare, în care își prezintă trăirile. Acest roman însă este de fapt scris pentru a îndrepta „o reputație șifonată”, pentru a șterge impresiile lumii după parcurgerea romanului lui Eliade, despre care spune că ce a simțit el nu era dragoste.
Mai târziu, sora acesteia (motivul pentru care Dasgupta a aflat de cei doi) îl condamnă pe Eliade și spune că era doar un pierde-vară.
Maitreyi vine în România la invitația Uniunii Scriitorilor și vizitează pe mama și sora lui Eliade. Îl vizitează pe Eliade la Chicago, unde trăia orb, și își exprimă repulsia față de cartea scrisă de el. Maitreyi moare în 1990.
Eliade a rămas marcat pentru toată viața de Maitreyi, numindu-se până la moarte indian.
Ecranizări[modificare | modificare sursă]
La nuit Bengali
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Maitreyi (personaj)
[ascunde]
v • d • m
Opera literară a lui Mircea Eliade
Romane
Maitreyi (1933) · Întoarcerea din rai (1934) · Huliganii (1935) · Nuntă în cer (1938) · Romanul adolescentului miop (1969) · Noaptea de Sânziene (1971) · Bătrânul și birocratul (1974)
Nuvele*
Domnișoara Christina (1936) · Șarpele (1937) · Secretul doctorului Honigberger (1940) · Nopți la Serampore (1940) · Un om mare (1945) · Douăsprezece mii de capete de vite (1952) · Fata căpitanului (1955) · Ghicitor în pietre (1959) · O fotografie veche de 14 ani (1959) · La țigănci (1959) · Podul (1963) · Adio!... (1965) · Pe strada Mântuleasa... (1967) · Uniforme de general (1971) · Tinerețe fără tinerețe (1976)
Opere memorialistice
Jurnal · Memorii (1991) · Jurnal portughez și alte scrieri · Încercarea labirintului
Opere științifice
Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) · Cosmologie și alchimie babiloniană (1937) · Comentarii la legenda meșterului Manole (1943) · Traité d'histoire des religions (1949) · Le Sacré et le Profane (1956) · Aspects du mythe (1963) · Le mythe de l'éternel retour (1969) · Le Chamanisme et les Techniques archaïques de l'extase (1974)
Ecranizări
La nuit Bengali (1988) · Domnișoara Christina (1992) · Șarpele (1996) · Eu sunt Adam! (1996) · Tinerețe fără tinerețe (2007) · Domnișoara Christina (2013)
Notă: * Nuvelele scrise în exil sunt ordonate după anul scrierii și nu după cel al publicării.
Categorii: Romane din 1933Mircea EliadeOpera literară a lui Mircea EliadeRomane românești
Meniu de navigare
Nu sunteți autentificatDiscuțiiContribuțiiCreare contAutentificareArticolDiscuțieLecturăModificareModificare sursăIstoricCăutare
Căutare în Wikipedia
Salt
Pagina principală
Portaluri tematice
Cafenea
Articol aleatoriu
Participare
Schimbări recente
Articole cerute
Ajutor
Portalul comunității
Donații
Tipărire/exportare
Creare carte
Descarcă PDF
Versiune de tipărit
Trusa de unelte
Ce trimite aici
Modificări corelate
Trimite fișier
Pagini speciale
Navigare în istoric
Informații despre pagină
Element Wikidata
Citează acest articol
În alte limbi
English
Svenska
Modifică legăturile
Ultima modificare a paginii efectuată la 8 ianuarie 2017,
luni, 20 martie 2017
The .extreme .right.policy
East of Europe
Romanian 21st century
The extreme right in Romania
themes
The extreme right
policy
judicial,
that society civil, located right policy,
media lacks objectivity and journalistic media, positioned anachronistically,
to
right policy
or even the the extreme right
NGOs
placed partly at the far right
State prosecutors
which is an institution of repression directed to the right as wrong policy
So prosecutors
belonging to the right policy, although it should be politically neutral
Secret services paid excessively oriented to the right as wrong their agents working in prohibited areas such as justice and the media
series 1
Motto:
"No one had the courage to wake Hitler"
Shouts, insults, swearing and even criminal denunciation is psychological, and direct aggression although many of them public figures from Romania utilează always, or alternatively use them and handle them as a weapon to split the opposition and handling.
Allegations of theft as "thieves" or "penal people" or qualifiers like "bastard" them acclaimed shouts times displayed on posters (posters) in gatherings and public demonstrations whether substantiated or are mere suspicions or doubts are all aggression !
I saw, for instance, a scene in Parliament that Ms Alina Gorghiu
aggress him in public
Serban
Nicolae
claiming he is "jerk".
The reaction followed the accused that Mr. Serban Nicole started to behave like a lady fearing, that became placid ...
Of course some people assaulted by such methods can react or not and compulsive reaction can relieve or block trauma.
Other people may remain traumatized and may have side detaching from the aggressive environment (can run effectively) or have other strange reactions such as anger, anxiety or perplexity or jam!
People have attacked normally, behavioral reactions generally proportional to the damage.
Lack of behavioral reactions is not necessarily a sign of affection but possibly assaulted man mask or hide the effects of bullying on its public image reasons!
The persons concerned by these allegations, complaints are bound to defend because they affect and disturb them tarnish the public image and personal comfort and how networking and integration in the community!
There are cases of people who after this type of threats and accusations have remained traumatized for life or commit suicide ...
Is the same, aggression, even
instutuţional absence of dialogue between heads, temporary, while the main institutions of the public and public statements aggressive attacks against the heads of these institutions appeared on TV!
While some of the current heads of public institutions are compromised and smeared in the media, especially on TV and accused of theft although there is no evidence.
I had more accusations of smoking at a premier, said the prime minister was accused by the media that smokes like he committed a crime! Of course accusation was rolled away most broadcasters in the absence of other evidence worse!
In Romania
some of the so called responsible politicians and active civil society (media, television, some NGOs abbreviated O.N.G.
and so on) in Romania using such methods and languages in the public space to capture the interest of the media and manipulating the public to take advantage untrained and calling them to protest.
Multiplying these messages and public approaches have adverse consequences for the entire community if engaging, as we saw massive protests these days!
Specifically how can a political leader believes that the invitation to dialogue may be accompanied by invective?
Dialogue and rejection of the accused is innocent when it is actually a self-defense mechanism? -
Of course we do not believe that politicians and journalists should express like nuns pension but that are broken all bounds of common sense and became widespread as belonging to the so-called political class, right and press supporters (press right) or they should be the rule and not the exception "normality"!
Therefore right-wing politics has moved to the far right and the only feature that is still missing is physical violence, whereas violence is the dominant language!
We have an example in the person of unhappy President Klaus Johannis who was in a visit abroad declare publicly that "Romanians are of the streets"!
This is one of the statements clearly reveal narrow way of thinking because it was a small citizens who were then in the street.
Ie although the president should represent all citizens it manifests only in favor of some unrepresentative!
Thus the president because it is not neutral policies distinguish between right and far right!
President Klaus Johannis so certifies to the far right direction!
G.Voinea
Estul Europei
Romanian secolul 21
Extrema dreaptă din Romania
Tematică
Extrema dreaptă
politică,
juridică,
socitatea civilă ,aflată la dreapta politicii,
mass-media și presa lipsită de obiectivitate jurnalistică,poziționată ,în mod anacronic ,
la
dreapta politicii
sau chiar la extrema dreaptă
organizațiile neguvernamentale
plasate ,parțial ,la extrema dreapta,
procuratura statului
care este o instituție de represiune orientată la fel de greșit la dreapta politicii
Deci procuratura
aparținând de dreapta politicii,deși ar trebui să fie neutră politic
Serviciile secrete plătite excesiv și orientate la fel de greșit către dreapta agenții acestora activând în domenii interzise precum justiție și mass-media
serial 1
Motto:
”Nimeni nu a avut curajul să-l trezească pe Hitler”
Strigătele , insultele, înjurăturile și chiar denunțul penal reprezintă psihologic , și direct agresiuni deși o mare parte dintre persoanele publice din România le utilează mereu,sau le folosesc alternativ și le manevrează ca pe o armă a opoziției pentru dezbinare și manipulare.
Acuzațiile de furt precum ”hoții” ori ”penali oameni” ,ori calificative precum ”nesimțitu-le” aclamate strigate ori afișate pe afișe (pancarte) în adunările și manifestațiile publice indiferent dacă sunt susținute cu dovezi sau sunt simple suspiciuni ori bănuieli reprezintă tot agresiuni !
Am văzut, de pildă, o scenă în Parlamentul României în care doamna Alina Gorghiu
îl agresa în public
pe Șerban
Nicolae
acuzându-l că este ”NESIMȚIT” .
Reacția a celui acuzat a urmat că domnul Șerban Nicole a început să se comporte ca o domnișoară temătoare,adică a devenit placid...
Desigur unii oameni agresați prin astfel de metode pot reacționa sau nu iar reacția compulsivă le poate calma sau bloca trauma.
Alți oameni pot rămâne traumatizați și pot avea reacții de desprindere din mediul agresiv (pot fugi efectiv) sau pot avea și alte reacții ciudate precum accese de furie, de anxietate ori de perplexitate sau de blocaj!
Oamenii atacați au ,în mod normal, reacții comportamentale ,în general,proporționale cu gradul de afectare.
Lipsa reacțiilor comportamentale nu este neapărat semn de neafectare ci eventual omul agresat maschează,sau ascunde public efectele agresiunii asupra sa din motive de imagine!
Persoanele vizate de aceste acuzații ,reclamații sunt obligate să se apere întrucât le afectează și pătează imaginea publică și le dereglează confortul personal și modul de relaționare și integrare în comunitate !
Există cazuri de persoane care după acest tip de amenințări și acuzații au rămas traumatizate pe viață sau s-au sinucis...
Reprezintă ,la fel ,agresiuni ,chiar și
absența dialogului instutuțional între șefii ,temporari, ai principalelor instituții concomitent cu atacurile publice și declarațiile publice agresive la adresa șefilor acestor instituții apărute la tv!
În același timp o parte dintre șefii actuali ai instituțiilor publice sunt compromiși și murdăriți în mass-media ,în special la Tv și acuzați de furt calificat deși nu există nici un fel de dovezi concrete.
mai mult am avut acuzații de fumat la adresa unui premier,subliniem premierul a fost acuzat de mass-media că fumează de parcă ar fi comis o crimă!Binențeles acuzația a fost rostogolită la majoritatea televiziunilor din lipsa unor alte probe mai rele!
În Romania
o parte dintre politicieni și dintre așa numiți responsabili activi din societatea civilă(presă ,televiziune, o parte dintre organizațiile nonguvernamentale prescurtat O.N.G.
și tot așa ) din România folosesc asemenea metode și limbaje în spațiul public pentru capta interesul mass-media și a obține avantaje manipulând publicul neinstruit și chemându-i la proteste .
Înmulțirea acestor mesaje și abordări publice au consecințe nefaste asupra întregii colectivități dacă angrenează ,precum am văzut în aceste zile proteste masive!
Mai precis cum poate considera un lider politic că invitația la dialog poate fi însoțită de invective?
Iar respingerea dialogului de cel acuzat reprezintă o vină când este de fapt un mecanism de autoapărare ?-
Desigur nu credem că politicienii și jurnaliștii ar trebui să exprime ca niște maici de pension ci doar că sunt încălcate toate limitele de bun simț și s-au generalizat ca aparținând de așa zisa clasă politică de dreapta și a presei susținătoare(presă de dreapta) ori ele ar fi excepția de la regulă iar nu ”normalitatea”!
Prin urmare politica de dreapta s-a deplasat la extrema dreaptă și singura trăsătură care încă lipsește este violența fizică,întrucât violența limbajului este dominantă!
Avem un exemplu nefericit în persoana președintelui Klaus Iohannis care aflat într-o vizită în străinătate declară public că ”românii lui sunt în stradă”!
Aceasta este una dintre declarațiile care dezvăluie clar modul îngust de gândire întrucât era vorba de un mic de cetățeni care erau atunci în stradă.
Adică președintele deși ar trebui să reprezinte pe toți cetățenii el se manifestă doar în favoarea unora nereprezentativi !
Asfel președintele pentru că nu este neutru face diferența între politicile de dreapta și extrema dreapta!
Președintele Klaus Iohannis deci certifică orientarea sa la extrema dreapta!
G.Voinea
Romanian 21st century
The extreme right in Romania
themes
The extreme right
policy
judicial,
that society civil, located right policy,
media lacks objectivity and journalistic media, positioned anachronistically,
to
right policy
or even the the extreme right
NGOs
placed partly at the far right
State prosecutors
which is an institution of repression directed to the right as wrong policy
So prosecutors
belonging to the right policy, although it should be politically neutral
Secret services paid excessively oriented to the right as wrong their agents working in prohibited areas such as justice and the media
series 1
Motto:
"No one had the courage to wake Hitler"
Shouts, insults, swearing and even criminal denunciation is psychological, and direct aggression although many of them public figures from Romania utilează always, or alternatively use them and handle them as a weapon to split the opposition and handling.
Allegations of theft as "thieves" or "penal people" or qualifiers like "bastard" them acclaimed shouts times displayed on posters (posters) in gatherings and public demonstrations whether substantiated or are mere suspicions or doubts are all aggression !
I saw, for instance, a scene in Parliament that Ms Alina Gorghiu
aggress him in public
Serban
Nicolae
claiming he is "jerk".
The reaction followed the accused that Mr. Serban Nicole started to behave like a lady fearing, that became placid ...
Of course some people assaulted by such methods can react or not and compulsive reaction can relieve or block trauma.
Other people may remain traumatized and may have side detaching from the aggressive environment (can run effectively) or have other strange reactions such as anger, anxiety or perplexity or jam!
People have attacked normally, behavioral reactions generally proportional to the damage.
Lack of behavioral reactions is not necessarily a sign of affection but possibly assaulted man mask or hide the effects of bullying on its public image reasons!
The persons concerned by these allegations, complaints are bound to defend because they affect and disturb them tarnish the public image and personal comfort and how networking and integration in the community!
There are cases of people who after this type of threats and accusations have remained traumatized for life or commit suicide ...
Is the same, aggression, even
instutuţional absence of dialogue between heads, temporary, while the main institutions of the public and public statements aggressive attacks against the heads of these institutions appeared on TV!
While some of the current heads of public institutions are compromised and smeared in the media, especially on TV and accused of theft although there is no evidence.
I had more accusations of smoking at a premier, said the prime minister was accused by the media that smokes like he committed a crime! Of course accusation was rolled away most broadcasters in the absence of other evidence worse!
In Romania
some of the so called responsible politicians and active civil society (media, television, some NGOs abbreviated O.N.G.
and so on) in Romania using such methods and languages in the public space to capture the interest of the media and manipulating the public to take advantage untrained and calling them to protest.
Multiplying these messages and public approaches have adverse consequences for the entire community if engaging, as we saw massive protests these days!
Specifically how can a political leader believes that the invitation to dialogue may be accompanied by invective?
Dialogue and rejection of the accused is innocent when it is actually a self-defense mechanism? -
Of course we do not believe that politicians and journalists should express like nuns pension but that are broken all bounds of common sense and became widespread as belonging to the so-called political class, right and press supporters (press right) or they should be the rule and not the exception "normality"!
Therefore right-wing politics has moved to the far right and the only feature that is still missing is physical violence, whereas violence is the dominant language!
We have an example in the person of unhappy President Klaus Johannis who was in a visit abroad declare publicly that "Romanians are of the streets"!
This is one of the statements clearly reveal narrow way of thinking because it was a small citizens who were then in the street.
Ie although the president should represent all citizens it manifests only in favor of some unrepresentative!
Thus the president because it is not neutral policies distinguish between right and far right!
President Klaus Johannis so certifies to the far right direction!
G.Voinea
Estul Europei
Romanian secolul 21
Extrema dreaptă din Romania
Tematică
Extrema dreaptă
politică,
juridică,
socitatea civilă ,aflată la dreapta politicii,
mass-media și presa lipsită de obiectivitate jurnalistică,poziționată ,în mod anacronic ,
la
dreapta politicii
sau chiar la extrema dreaptă
organizațiile neguvernamentale
plasate ,parțial ,la extrema dreapta,
procuratura statului
care este o instituție de represiune orientată la fel de greșit la dreapta politicii
Deci procuratura
aparținând de dreapta politicii,deși ar trebui să fie neutră politic
Serviciile secrete plătite excesiv și orientate la fel de greșit către dreapta agenții acestora activând în domenii interzise precum justiție și mass-media
serial 1
Motto:
”Nimeni nu a avut curajul să-l trezească pe Hitler”
Strigătele , insultele, înjurăturile și chiar denunțul penal reprezintă psihologic , și direct agresiuni deși o mare parte dintre persoanele publice din România le utilează mereu,sau le folosesc alternativ și le manevrează ca pe o armă a opoziției pentru dezbinare și manipulare.
Acuzațiile de furt precum ”hoții” ori ”penali oameni” ,ori calificative precum ”nesimțitu-le” aclamate strigate ori afișate pe afișe (pancarte) în adunările și manifestațiile publice indiferent dacă sunt susținute cu dovezi sau sunt simple suspiciuni ori bănuieli reprezintă tot agresiuni !
Am văzut, de pildă, o scenă în Parlamentul României în care doamna Alina Gorghiu
îl agresa în public
pe Șerban
Nicolae
acuzându-l că este ”NESIMȚIT” .
Reacția a celui acuzat a urmat că domnul Șerban Nicole a început să se comporte ca o domnișoară temătoare,adică a devenit placid...
Desigur unii oameni agresați prin astfel de metode pot reacționa sau nu iar reacția compulsivă le poate calma sau bloca trauma.
Alți oameni pot rămâne traumatizați și pot avea reacții de desprindere din mediul agresiv (pot fugi efectiv) sau pot avea și alte reacții ciudate precum accese de furie, de anxietate ori de perplexitate sau de blocaj!
Oamenii atacați au ,în mod normal, reacții comportamentale ,în general,proporționale cu gradul de afectare.
Lipsa reacțiilor comportamentale nu este neapărat semn de neafectare ci eventual omul agresat maschează,sau ascunde public efectele agresiunii asupra sa din motive de imagine!
Persoanele vizate de aceste acuzații ,reclamații sunt obligate să se apere întrucât le afectează și pătează imaginea publică și le dereglează confortul personal și modul de relaționare și integrare în comunitate !
Există cazuri de persoane care după acest tip de amenințări și acuzații au rămas traumatizate pe viață sau s-au sinucis...
Reprezintă ,la fel ,agresiuni ,chiar și
absența dialogului instutuțional între șefii ,temporari, ai principalelor instituții concomitent cu atacurile publice și declarațiile publice agresive la adresa șefilor acestor instituții apărute la tv!
În același timp o parte dintre șefii actuali ai instituțiilor publice sunt compromiși și murdăriți în mass-media ,în special la Tv și acuzați de furt calificat deși nu există nici un fel de dovezi concrete.
mai mult am avut acuzații de fumat la adresa unui premier,subliniem premierul a fost acuzat de mass-media că fumează de parcă ar fi comis o crimă!Binențeles acuzația a fost rostogolită la majoritatea televiziunilor din lipsa unor alte probe mai rele!
În Romania
o parte dintre politicieni și dintre așa numiți responsabili activi din societatea civilă(presă ,televiziune, o parte dintre organizațiile nonguvernamentale prescurtat O.N.G.
și tot așa ) din România folosesc asemenea metode și limbaje în spațiul public pentru capta interesul mass-media și a obține avantaje manipulând publicul neinstruit și chemându-i la proteste .
Înmulțirea acestor mesaje și abordări publice au consecințe nefaste asupra întregii colectivități dacă angrenează ,precum am văzut în aceste zile proteste masive!
Mai precis cum poate considera un lider politic că invitația la dialog poate fi însoțită de invective?
Iar respingerea dialogului de cel acuzat reprezintă o vină când este de fapt un mecanism de autoapărare ?-
Desigur nu credem că politicienii și jurnaliștii ar trebui să exprime ca niște maici de pension ci doar că sunt încălcate toate limitele de bun simț și s-au generalizat ca aparținând de așa zisa clasă politică de dreapta și a presei susținătoare(presă de dreapta) ori ele ar fi excepția de la regulă iar nu ”normalitatea”!
Prin urmare politica de dreapta s-a deplasat la extrema dreaptă și singura trăsătură care încă lipsește este violența fizică,întrucât violența limbajului este dominantă!
Avem un exemplu nefericit în persoana președintelui Klaus Iohannis care aflat într-o vizită în străinătate declară public că ”românii lui sunt în stradă”!
Aceasta este una dintre declarațiile care dezvăluie clar modul îngust de gândire întrucât era vorba de un mic de cetățeni care erau atunci în stradă.
Adică președintele deși ar trebui să reprezinte pe toți cetățenii el se manifestă doar în favoarea unora nereprezentativi !
Asfel președintele pentru că nu este neutru face diferența între politicile de dreapta și extrema dreapta!
Președintele Klaus Iohannis deci certifică orientarea sa la extrema dreapta!
G.Voinea
joi, 2 martie 2017
Romania's Constitutional Court, the guarantor of the constitution and democracy
Romania's Constitutional Court, the guarantor of the constitution and democracy!
Ample protests organized in Romania in 2017 in Victoria Square were against democracy and against the Constitution and against the Constitutional Court of Romania!
The Constitutional Court was most needed and balanced democratic institution in the 21st century Romania
Romanian Constitutional Court
important decisions that prove the lies, manipulation and skidding Romanian political right in
extreme
right policy
Curtea Constituțională a României ,garantul constituției și democrației!
Protestele amploare din România în anul 2017 organizate în Piața Victoriei au fost îndreptate împotriva democrației și îndreptate împotriva Constituției și împotriva Curții Constituționale a României!
Curtea Constituțională a fost cea mai necesară și echilibrată instituție democratică a României din secolul 21
Curtea Constituțională a României
decizii importante care dovedesc minciunile ,manipulările și derapajele dreptei politice românești la
extrema
dreaptă a politicii
SEDIUL CURȚII CONSTITUȚIONALE:
Palatul Parlamentului, Intrarea B1, Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr.2, sector 5, cod postal 050725.
TELEFON:
(40-21) 312.34.84 – Secretar general;
(40-21) 414.21.21 – Relaţii cu presa;
(40-21) 414.21.30 – Relaţii cu publicul;
(40-21) 414.21.26 sau (40-21) 414.21.39 – Compartiment grefă, registratură şi arhivă;
(40-21) 414.21.18 - Compartiment registratură şi arhivă generală.
FAX:
(40-21) 414.21.39 – Compartiment grefă, registratură şi arhivă.
E-MAIL: ccr@ccr.ro
-------------------------------
ROL ŞI ATRIBUŢII
Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România, independentă faţă de orice altă autoritate publică.
La nivelul Legii fundamentale, astfel cum a fost republicată în urma revizuirii din anul 2003, Curtea Constituţională este reglementată în cuprinsul celor 6 articole ale Titlului V (art.142-147), dispoziţiile acestora fiind dezvoltate prin Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
În realizarea funcţiei sale de "garant al supremaţiei Constituţiei", Curtea îndeplineşte atribuţiile înscrise la art.146 din Legea fundamentală, şi anume:
a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei;
b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori;
d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;
e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;
f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;
g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;
h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României;
i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;
j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni;
k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic;
l) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii.
from:
https://www.ccr.ro/Rol-i-atribuii
------------------------------------------
28.02.2017 - 16:29
I. În ziua de 28 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum şi desfășurarea activităților de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum şi desfășurarea activităților de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare sunt neconstituționale.
În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut că au fost nesocotite prevederile art.76 alin.(1) din Constituție, legea criticată fiind adoptată ca lege ordinară, deși ar fi trebuit să aibă caracter organic, întrucât reglementează concesiunea, subconcesiunea și închirierea bunurilor proprietate publică, operațiuni juridice care, potrivit art.136 alin.(4) din Constituție, trebuie realizate în condițiile legii organice și, totodată, introduce Consiliul de supraveghere în domeniul naval, afectând modul originar de înființare a Consiliului Concurenței, autoritate administrativă autonomă, care, potrivit art.117 alin.(3) din Constituție, se înființează prin lege organică. Totodată, Curtea a constatat și încălcarea dispozițiilor art.75 alin.(5) din Constituție, având în vedere că, pentru prevederile referitoare la Consiliul de supraveghere în domeniul naval, legea adoptată de Camera Deputaților ar fi trebuit să fie întoarsă la Senat, care era Cameră decizională cu privire la acestea, pentru a decide definitiv în procedură de urgenţă numai cu privire la aceste dispoziții.
De asemenea, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art.61 alin.(2) din Constituție, care consacră principiul bicameralismului parlamentar. Astfel, diferențele semnificative între forma respinsă de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților denotă existența unei viziuni radical diferite a Camerei decizionale față de Camera de reflecție asupra anumitor elemente de substanță ale legii. Ca urmare a intervenției Camerei Deputaților asupra formei pe care Senatul a luat-o în discuție, a fost reamenajată viziunea legislativă asupra unor concepte, reguli și principii aplicabile domeniului navigației maritime și fluviale, printre acestea numărându-se înființarea Consiliului de supraveghere în domeniul naval, structură care nu figura în forma supusă Senatului spre dezbatere și aprobare, dar care a fost introdusă printr-un amendament adoptat de Camera Deputaților.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.
II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţie şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.”
În urma deliberării, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă care exclude obligaţia informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituţională.
În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta, încalcă prevederile constituţionale ale art.21 alin.(3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art.24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art.6 par.3 lit.a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.
Argumentele reţinute în motivarea soluțiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale
from:
https://www.ccr.ro/comunicate/COMUNICAT-DE-PRES-485
----------------
SCURT ISTORIC
În România, controlul constituţionalităţii legilor a fost consacrat pe cale pretoriană încă din anul 1912, atunci când Înalta Curte de Casaţiune şi Justiţie a confirmat hotărârea dată în primă instanţă de Tribunalul Ilfov în celebrul „Proces al tramvaielor”, declarând competenţa instanţelor judecătoreşti de a cerceta concordanţa legilor cu Constituţia.
Mai târziu, urmând modelul european de justiţie constituţională, Constituţiile din 1923 şi din 1938 au prevăzut că numai Curtea de Casaţie şi Justiţie, în secţiuni unite, avea dreptul de a judeca neconstituţionalitatea legilor şi de a le declara inaplicabile în speţă. În acest sens, se prevedea la art. 103 alin.1 din Constituţia din 1923, preluat în art.75 din Constituţia din 1938, că „judecata asupra neconstituţionalităţii legilor se mărgineşte numai la cazul judecat”. Aceste Constituţii au consacrat astfel un control de constituţionalitate concentrat exercitat de instanţa supremă.
Constituţiile din perioada regimului comunist au creat doar o aparenţă în ceea ce priveşte controlul constituţionalităţii legilor; spre exemplu, potrivit Constituţiei din 1965, acesta era exercitat de către puterea legiuitoare.
Revoluţia din decembrie 1989 a marcat trecerea la un regim politic democratic. Adunarea Constituantă - care a ales o Comisie de redactare a proiectului Constituţiei României, formată din deputaţi şi senatori, precum şi din specialişti în domeniul dreptului constituţional şi al altor ştiinţe socio-umane - a adoptat, în şedinţa din 21 noiembrie 1991, noua Constituţie a României, textul acesteia fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.
Potrivit art.149 din Constituţia din 1991, aceasta a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendumul naţional din 8 decembrie 1991.
Art.152 din Constituţie prevedea că, „în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Constituţiei, se înfiinţează Curtea Constituţională”. Astfel, în cursul lunii iunie 1992, judecătorii primei Curţi Constituţionale au fost numiţi pentru perioade de 3, 6 şi, respectiv, 9 ani, Preşedintele României, Camera Deputaţilor şi Senatul desemnând câte un judecător pentru fiecare dintre cele trei perioade. Această modalitate de numire permite înnoirea Curţii Constituţionale din 3 în 3 ani, ceea ce contribuie la asigurarea independenţei judecătorilor faţă de autorităţile publice care i-au numit.
Primele decizii ale Curţii Constituţionale au fost pronunţate în data de 30 iunie 1992.
În anul 2003, urmare a revizuirii Legii fundamentale, art.142 alin.(1) a consacrat rolul Curţii Constituţionale de garant al supremaţiei Constituţiei, acordându-i-se noi atribuţii, care îi sporesc importanţa în edificiul instituţional al statului de drept.
from:
https://www.ccr.ro/Scurt-istoric
--------------------
COMUNICAT DE PRESĂ
27.02.2017 - 16:18
În ziua de 27 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul dispozițiilor art.146 lit.e) din Constituție și ale art.11 alin.(1) pct.A lit.e), precum și ale art.34, art.35 şi art.36 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere cererea de soluționare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație şi Justiție – Direcția Națională Anticorupție şi Guvernul României, cerere formulată de Preşedintele Senatului.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a decis:
Curtea a constatat că a existat și există un conflict juridic de natură constituţională între Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție şi Guvernul României, generat de acțiunea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție de a-și aroga atribuția de a verifica legalitatea și oportunitatea unui act normativ, respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017, cu încălcarea competențelor constituționale ale Guvernului și Parlamentului, prevăzute de art.115 alin.(4) și (5) din Constituție, respectiv ale Curții Constituționale, prevăzute de art.146 lit.d) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat că aprecierea oportunității adoptării unei ordonanțe de urgență, sub aspectul deciziei legiferării, constituie un atribut exclusiv al legiuitorului delegat (Guvernul României), care poate fi cenzurat doar în condițiile prevăzute expres de Constituție, respectiv doar pe calea controlului parlamentar, exercitat potrivit art.115 alin.(5) din Constituție.
Pe de altă parte, sub aspectul controlului asupra legalității/constituționalității ordonanțelor de urgență ale Guvernului (atât sub aspectul procedurii de adoptare, cât și al conținutului normativ), singura autoritate abilitată să efectueze această verificare este Curtea Constituțională, nicio altă instituție publică neavând competența materială în acest domeniu.
În fine, Curtea a reținut că, în acord cu Raportul privind ”Relația dintre răspunderea politică și răspunderea penală în ceea ce privește activitatea membrilor Guvernului” (adoptat de Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept - Comisia de la Veneția, cu ocazia celei de-a 94-a Sesiuni Plenare, desfășurate la Veneția, în 8-9 martie 2013), într‐un stat de drept, guvernat de principiul separației puterilor, standardul de bază ar trebui să prevadă ca procedura penală să nu fie folosită ca sancțiune pentru divergențele politice. Astfel, pentru deciziile lor politice, miniștrii trebuie trași la răspundere prin mijloace politice, iar nu prin mijloace de drept penal.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Președintelui Senatului României, Guvernului României și Ministerului Public – Direcția Națională Anticorupție și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale
from:
https://www.ccr.ro/comunicate/COMUNICAT-DE-PRES-484
------------------------------
28.02.2017 - 16:29
I. În ziua de 28 februarie 2017, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.a) teza întâi din Constituţie şi al art.11 alin.(1) lit.A.a) şi art.15 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere, în cadrul controlului anterior promulgării, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum şi desfășurarea activităților de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare.
În urma deliberărilor, Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi, a admis obiecția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile Legii pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr.22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparținând domeniului public, precum şi desfășurarea activităților de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare sunt neconstituționale.
În argumentarea acestei soluții, Curtea a reținut că au fost nesocotite prevederile art.76 alin.(1) din Constituție, legea criticată fiind adoptată ca lege ordinară, deși ar fi trebuit să aibă caracter organic, întrucât reglementează concesiunea, subconcesiunea și închirierea bunurilor proprietate publică, operațiuni juridice care, potrivit art.136 alin.(4) din Constituție, trebuie realizate în condițiile legii organice și, totodată, introduce Consiliul de supraveghere în domeniul naval, afectând modul originar de înființare a Consiliului Concurenței, autoritate administrativă autonomă, care, potrivit art.117 alin.(3) din Constituție, se înființează prin lege organică. Totodată, Curtea a constatat și încălcarea dispozițiilor art.75 alin.(5) din Constituție, având în vedere că, pentru prevederile referitoare la Consiliul de supraveghere în domeniul naval, legea adoptată de Camera Deputaților ar fi trebuit să fie întoarsă la Senat, care era Cameră decizională cu privire la acestea, pentru a decide definitiv în procedură de urgenţă numai cu privire la aceste dispoziții.
De asemenea, Curtea a constatat că au fost încălcate prevederile art.61 alin.(2) din Constituție, care consacră principiul bicameralismului parlamentar. Astfel, diferențele semnificative între forma respinsă de Senat și cea adoptată de Camera Deputaților denotă existența unei viziuni radical diferite a Camerei decizionale față de Camera de reflecție asupra anumitor elemente de substanță ale legii. Ca urmare a intervenției Camerei Deputaților asupra formei pe care Senatul a luat-o în discuție, a fost reamenajată viziunea legislativă asupra unor concepte, reguli și principii aplicabile domeniului navigației maritime și fluviale, printre acestea numărându-se înființarea Consiliului de supraveghere în domeniul naval, structură care nu figura în forma supusă Senatului spre dezbatere și aprobare, dar care a fost introdusă printr-un amendament adoptat de Camera Deputaților.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului.
II. În aceeași zi, Plenul Curții Constituționale, învestit în temeiul art.146 lit.d) din Constituţie şi al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a luat în dezbatere excepţia de neconstituţionalitate a dispozițiilor art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: „(3) Organul judiciar care a dispus extinderea urmăririi penale sau schimbarea încadrării juridice este obligat să îl informeze pe suspect despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea.”
În urma deliberării, cu unanimitate de voturi, Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală şi a constatat că soluţia legislativă care exclude obligaţia informării suspectului/inculpatului despre schimbarea încadrării juridice este neconstituţională.
În argumentarea soluţiei de admitere pronunţate, Curtea a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.311 alin.(3) din Codul de procedură penală, potrivit căreia organul judiciar care a dispus schimbarea încadrării juridice nu este obligat să-l informeze pe acuzat cu privire la aceasta, încalcă prevederile constituţionale ale art.21 alin.(3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art.24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art.6 par.3 lit.a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul acuzatului de a fi informat, în termenul cel mai scurt, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa.
Decizia este definitivă și general obligatorie și se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și instanței care a sesizat Curtea Constituțională, respectiv Tribunalului Bucureşti – Secţia I penală.
Argumentele reţinute în motivarea soluțiilor pronunţate de Plenul Curţii Constituţionale vor fi prezentate în cuprinsul deciziilor, care se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Compartimentul Relaţii externe, relaţii cu presa şi protocol al Curţii Constituţionale
from:
https://www.ccr.ro/comunicate/COMUNICAT-DE-PRES-485
miercuri, 1 martie 2017
National Anti-corruption Division- conflicts& errors
Why I abhor,
nausea
of
Laura Kovesi Codruţa?
Because it is so serious and give interviews to the international media where shamelessly mind? Not this! I abhor it because the government is investigating Grindeanu to order 13?
That is because the government has legislated Grindeanu legal and lots of crazy and stupid protested?
Not for that either!
That was denounced for saying that one makes an appeal to a legal decision decriminalization decriminalization believing that it is wrong?
Not for that either! Or because Kovesi lied saying that is a decision that isolated from Alba Iulia, on the decriminalization?
In fact there were already three public decriminalization passed, then decide when Kovesi says that's just false one!
Not that either! Or because Kovesi has not taken the referral of office for his colleague Mircea Negulescu that DNA proved that the victims of sexual abuse cases as its so-called "DNA expert"?
Not for that either!
It abhors Kovesi because attacking the attacking rule of law legal decisions, fair and just amazed at the shamelessness of Romanian judges them? For that either!
Then what I abhor Kovesi? Because trust me wrong!
I thought she serves truth, law and Romania and does nothing of the three.
Kovesi no interest charged DNA if people are guilty or not!
On Kovesi is interested only how to speculate and exploit the laws of Romania to condemn as many people whether they are guilty or not! Kovesi does nothing to mystify the truth, the law and rule of law! For that I abhor! Kovesi with a troupe of Stalinist state security prosecutors are pressuring judges and witnesses to obtain the conviction of politicians.
And choice of targets is not human or convicts after their guilt but after the interests of other politicians or interest groups.
Kovesi postponed or folders dragged on for years, he said, Sebastian Ghita, Elena Udrea and I always escaped conviction although
everyone knows they are guilty.
In parallel or counterbalance Kovesi condemned innocent citizens as Rarinca and Liviu Dragnea.
More Kovesi tried to condemn innocent people as Olguţa Vasilescu or Ludovic Orban!
Ludovic Orban politician was stopped due to run for investigation by the DNA and then proved he was innocent!
Well, who compensate these people interrogated and abused unfairly suffered damage and shame?
When not care if you imprison people they are guilty or not mean you're not human!
That is unforgivable Kovesi lady!
Of course we do not want vanquish DNA as perhaps some so-called analysts might interpret!
On the contrary we want to continue this fight against corruption DNA.
But we want the DNA not to commit abuses on innocent people.
To stop them to do it again Kovesi lady must go from DNA.
Same should go there and SRI.
I mean we want to go all the secret agents with their methods gestapoviste like "heads hit in the mouth of the accused"!
We do not want to see judges and officials are afraid that the pair terrorized and abused DNA-Romanian Intelligence Service!
DNA also want to stop investigating the problem of abuse of office that is not corruption unless it is made in violation of a law.
DNA abused enormous cases then on the subject proving incompetence and blocking even the national economy.
Thousands of officials are afraid to sign any papers to abusive and erroneous operation due to these causes.
Even the current government's investigation is an abuse of servicu Grindeanu made of DNA.
Then this unfortunate combination between prosecutors, security officers, men of culture, journalists and politicians is a destructive one against another segment of the population.
The segment of the population who never wanted to protest against the government Grindeanu was traumatized and frightened by these protests.
Pensioners felt attacked again as the time President Basescu.
Other citizens have felt attacked and threatened Grindeanu current government's vote, the huge protests delusional!
Right extreme policy one responsible for increases in taxes such as Value Added Tax, abbreviated VAT also political right responsible for cuts in salaries and pensions, the right responsible for the lack of doctors and their low pay and closing hospitals protested in the streets it lost power!
Active political right has not matured but was transformed into a group of radical extremists who use all methods except physical violence and murders.
Only physical violence is wanting to have civil war!
I have seen people protesting against the idea of pardon or forgiveness even consider themselves Christians, I heard declaiming: "DNA will come to pick you up" !!
For abuse of so-called civil society protesting plans call criminal investigation?
Rather these causes investigating abuse of office belonging to other type civil law !!!
Abuse of office as a member of the criminal law only in totalitarian societies or Stalinist!
Romania contrary is a member of the European Union and NATO, so it is theoretically democratic state and not a state abusive!
Laws on abuse investigation service must be quickly settled by
Real experts like Ms
Dana Gârbovan
and finally DNA to bring about real corruption investigation not excel in criminal investigations loss of paper documents or drawings and sketches
In conclusion Laura Kovesi have to go from office by the National Anticorruption Directorate head to save the honor of the institution's DNA.
De ce mi-e scârbă,
greață
de
Laura Codruța Kovesi?
Pentru că este atât de serioasă și acordă interviuri în presa internațională unde minte cu nerușinare?Nu de asta!Mi-e scârbă oare pentru că anchetează guvernul Grindeanu pentru ordonanța 13?
Adică pentru că guvernul Grindeanu a legiferat legal și o mulțime de nebuni și tâmpiți au protestat?
Nu nici pentru asta!
Pentru că s-a denunțat singură afirmând că face un recurs la o decizie legală de dezincriminare crezând greșit că nu este dezincriminare?
Nu nici pentru asta!Sau pentru că Kovesi a mințit spunând că este o decizie izolată cea de la Alba Iulia,privind dezincriminarea?
De fapt erau deja trei decizi publice de dezincriminare atuci când Kovesi declara mincinos că e doar una singură!
Nu nici asta!Sau pentru că Kovesi nu a luat măsura sesizării din oficiu pentru fostul coleg DNA Mircea Negulescu care a dovedit că abuza sexual pe victimele dosarelor sale ca așa zis ” expert DNA”?
Nu nici pentru asta!
Mi-e scârbă de Kovesi pentru că ataca statul de drept atacând decizii legale,corecte și drepte ale judecătorilor români uluiți de nerușinarea ei?Nu nici pentru asta!
Atunci pentru ce mi-e scârbă de Kovesi?Pentru că mi-a înșelat încrederea!
Am crezut că ea slujește adevărul ,legea și România și nu face nimic din cele trei.
Kovesi nu este interesată dacă oamenii acuzați de DNA sunt vinovați sau nu!
Pe Kovesi o interesează doar cum să speculeze și să fructifice legile din România ca să condamne cât mai mulți oameni indiferent dacă sunt vinovați sau nu!Kovesi nu face altceva să mistifice adevărul ,legea și statul de drept!Pentru asta mi-e scărbă!Kovesi cu o trupă de procurori securiști staliniști fac presiuni asupra judecătorilor și martorilor ca să obțină condamnarea unor persoane politice.
Și alegerea țintelor umane sau condamnaților se face nu după vinovăția acestora ci după interesele altor politicieni sau grupuri de interese.
Kovesi a amânat sau trenat ani de zile dosarele lui Traian Băsescu,Sebastian Ghiță,Elena Udrea și i-a scăpat mereu de condamnare deși
toată lumea știe că sunt vinovați.
În paralel sau în contrabalanță Kovesi a condamnat cetățeni nevinovați precum Rarinca și Liviu Dragnea.
Mai mult Kovesi a încercat să condamne oameni nevinovați precum Olguța Vasilescu sau Ludovic Orban!
Politicianul Ludovic Orban a fost oprit să candideze din cauza anchetării de către DNA și apoi s-a dovedit că era nevinovat!
Păi cine îi despăgubesc pe acești oameni anchetați și abuzați pe nedrept pentru pagube și rușinea suferită?
Când nu te interesează dacă oamenii pe care îi întemnițezi sunt vinovați sau nu înseamnă că nu mai ești om!
Asta este de neiertat doamna Kovesi!
Desigur noi nu vrem desfințarea DNA cum probabil unii așa ziși analiști ar putea interpreta!
Dimpotrivă noi vrem ca DNA să continue această luptă anticorupție.
Însă vrem ca DNA să nu mai comită abuzuri asupra oamenilor nevinovați.
Ca să îi oprim să mai facă asta doamna Kovesi trebuie să plece de la DNA.
La fel ar trebui să plece și SRI-ul de acolo.
Adică vrem să plece toți agenții secreți cu metodele lor gestapoviste gen ”capete lovite în gura învinuitului”!
Nu mai vrem să vedem judecători și funcționari speriați că sunt terorizați și abuzați de perechea DNA-Serviciul Român de Informații!
De asemenea vrem oprirea anchetării DNA în problema abuzului în serviciu care nu este act de corupție decât atunci când este făcut cu încălcarea unei legi.
DNA a abuzat de enorm de dosare instrumentate pe această temă dovedind astfel nepricepere și blocând chiar economia națională.
Mii de funcționari se tem să mai semneze vreun act din cauza operării abuzive și greșite acestor cauze.
Chiar anchetarea guvernului actual Grindeanu este un abuz de servicu făcut de DNA.
Apoi combinația asta nefericită între procurori,agenți de securitate,oameni de cultură ,jurnaliști și politicieni este una distructivă îndreptată împotriva unui alt segment al populației.
Segmentul din populație care n-a dorit să protesteze împotriva guvernului Grindeanu a fost traumatizat și speriat de aceste proteste.
Pensionarii s-au simțit iarăși atacați ca pe vremea președintelui Băsescu.
Alți cetățeni s-au simțit atacați și amenințat votul dat actualului guvern Grindeanu ,de proteste uriașe delirante!
Dreapta extremă a politicii cea responsabilă pentru creșterile de taxe precum Taxa pe Valoare Adăugată,prescurtat TVA,de asemenea dreapta politică responsabilă pentru tăieri de salarii și pensii ,dreapta responsabilă pentru lipsa medicilor și slaba lor remunerare și pentru închiderea de spitale a protestat în stradă pentru că a pierdut puterea!
Dreapta politică activă nu s-a maturizat ci s-a trasformat într-un grup de extremiști care folosesc toate metodele radicale cu excepția violenței fizice și crimelor.
Doar violența fizică mai lipsește ca să avem război civil!
Am văzut oameni care protestau împotriva ideii de grațiere,sau de iertare deși se considerau creștini,i-am auzit declamând :”DNA să vină să vă ia”!!
Pentru abuz în serviciu societatea așa zisă civilă protestatare dorește și cere anchete penale?
Dimpotrivă aceste cauze care anchetează abuzul în serviciu aparțin de alt tip de drept tip dreptul civil!!!
Abuzul în serviciu este considerat ca aparținând de drept penal doar în societățile de tip totalitar sau stalinist!
România dimpotriva este membră a Uniunii Europene și NATO ,deci teoretic este stat democratic și nu un stat abuziv!
Legile în privința anchetării abuzului de serviciu trebuiesc rapid lămurite de
experți adevărați precum doamna
Dana Gârbovan
și în final DNA să purceadă la anchetarea corupției adevărate nu să exceleze în anchete penale privind pierderi de hârtii sau desene și schițe de documente
În concluzie laura Kovesi trebui să plece din funcție de șef la Direcția Națională Anticorupție ca să salveze onoarea instituției DNA.
G.Voinea
nausea
of
Laura Kovesi Codruţa?
Because it is so serious and give interviews to the international media where shamelessly mind? Not this! I abhor it because the government is investigating Grindeanu to order 13?
That is because the government has legislated Grindeanu legal and lots of crazy and stupid protested?
Not for that either!
That was denounced for saying that one makes an appeal to a legal decision decriminalization decriminalization believing that it is wrong?
Not for that either! Or because Kovesi lied saying that is a decision that isolated from Alba Iulia, on the decriminalization?
In fact there were already three public decriminalization passed, then decide when Kovesi says that's just false one!
Not that either! Or because Kovesi has not taken the referral of office for his colleague Mircea Negulescu that DNA proved that the victims of sexual abuse cases as its so-called "DNA expert"?
Not for that either!
It abhors Kovesi because attacking the attacking rule of law legal decisions, fair and just amazed at the shamelessness of Romanian judges them? For that either!
Then what I abhor Kovesi? Because trust me wrong!
I thought she serves truth, law and Romania and does nothing of the three.
Kovesi no interest charged DNA if people are guilty or not!
On Kovesi is interested only how to speculate and exploit the laws of Romania to condemn as many people whether they are guilty or not! Kovesi does nothing to mystify the truth, the law and rule of law! For that I abhor! Kovesi with a troupe of Stalinist state security prosecutors are pressuring judges and witnesses to obtain the conviction of politicians.
And choice of targets is not human or convicts after their guilt but after the interests of other politicians or interest groups.
Kovesi postponed or folders dragged on for years, he said, Sebastian Ghita, Elena Udrea and I always escaped conviction although
everyone knows they are guilty.
In parallel or counterbalance Kovesi condemned innocent citizens as Rarinca and Liviu Dragnea.
More Kovesi tried to condemn innocent people as Olguţa Vasilescu or Ludovic Orban!
Ludovic Orban politician was stopped due to run for investigation by the DNA and then proved he was innocent!
Well, who compensate these people interrogated and abused unfairly suffered damage and shame?
When not care if you imprison people they are guilty or not mean you're not human!
That is unforgivable Kovesi lady!
Of course we do not want vanquish DNA as perhaps some so-called analysts might interpret!
On the contrary we want to continue this fight against corruption DNA.
But we want the DNA not to commit abuses on innocent people.
To stop them to do it again Kovesi lady must go from DNA.
Same should go there and SRI.
I mean we want to go all the secret agents with their methods gestapoviste like "heads hit in the mouth of the accused"!
We do not want to see judges and officials are afraid that the pair terrorized and abused DNA-Romanian Intelligence Service!
DNA also want to stop investigating the problem of abuse of office that is not corruption unless it is made in violation of a law.
DNA abused enormous cases then on the subject proving incompetence and blocking even the national economy.
Thousands of officials are afraid to sign any papers to abusive and erroneous operation due to these causes.
Even the current government's investigation is an abuse of servicu Grindeanu made of DNA.
Then this unfortunate combination between prosecutors, security officers, men of culture, journalists and politicians is a destructive one against another segment of the population.
The segment of the population who never wanted to protest against the government Grindeanu was traumatized and frightened by these protests.
Pensioners felt attacked again as the time President Basescu.
Other citizens have felt attacked and threatened Grindeanu current government's vote, the huge protests delusional!
Right extreme policy one responsible for increases in taxes such as Value Added Tax, abbreviated VAT also political right responsible for cuts in salaries and pensions, the right responsible for the lack of doctors and their low pay and closing hospitals protested in the streets it lost power!
Active political right has not matured but was transformed into a group of radical extremists who use all methods except physical violence and murders.
Only physical violence is wanting to have civil war!
I have seen people protesting against the idea of pardon or forgiveness even consider themselves Christians, I heard declaiming: "DNA will come to pick you up" !!
For abuse of so-called civil society protesting plans call criminal investigation?
Rather these causes investigating abuse of office belonging to other type civil law !!!
Abuse of office as a member of the criminal law only in totalitarian societies or Stalinist!
Romania contrary is a member of the European Union and NATO, so it is theoretically democratic state and not a state abusive!
Laws on abuse investigation service must be quickly settled by
Real experts like Ms
Dana Gârbovan
and finally DNA to bring about real corruption investigation not excel in criminal investigations loss of paper documents or drawings and sketches
In conclusion Laura Kovesi have to go from office by the National Anticorruption Directorate head to save the honor of the institution's DNA.
De ce mi-e scârbă,
greață
de
Laura Codruța Kovesi?
Pentru că este atât de serioasă și acordă interviuri în presa internațională unde minte cu nerușinare?Nu de asta!Mi-e scârbă oare pentru că anchetează guvernul Grindeanu pentru ordonanța 13?
Adică pentru că guvernul Grindeanu a legiferat legal și o mulțime de nebuni și tâmpiți au protestat?
Nu nici pentru asta!
Pentru că s-a denunțat singură afirmând că face un recurs la o decizie legală de dezincriminare crezând greșit că nu este dezincriminare?
Nu nici pentru asta!Sau pentru că Kovesi a mințit spunând că este o decizie izolată cea de la Alba Iulia,privind dezincriminarea?
De fapt erau deja trei decizi publice de dezincriminare atuci când Kovesi declara mincinos că e doar una singură!
Nu nici asta!Sau pentru că Kovesi nu a luat măsura sesizării din oficiu pentru fostul coleg DNA Mircea Negulescu care a dovedit că abuza sexual pe victimele dosarelor sale ca așa zis ” expert DNA”?
Nu nici pentru asta!
Mi-e scârbă de Kovesi pentru că ataca statul de drept atacând decizii legale,corecte și drepte ale judecătorilor români uluiți de nerușinarea ei?Nu nici pentru asta!
Atunci pentru ce mi-e scârbă de Kovesi?Pentru că mi-a înșelat încrederea!
Am crezut că ea slujește adevărul ,legea și România și nu face nimic din cele trei.
Kovesi nu este interesată dacă oamenii acuzați de DNA sunt vinovați sau nu!
Pe Kovesi o interesează doar cum să speculeze și să fructifice legile din România ca să condamne cât mai mulți oameni indiferent dacă sunt vinovați sau nu!Kovesi nu face altceva să mistifice adevărul ,legea și statul de drept!Pentru asta mi-e scărbă!Kovesi cu o trupă de procurori securiști staliniști fac presiuni asupra judecătorilor și martorilor ca să obțină condamnarea unor persoane politice.
Și alegerea țintelor umane sau condamnaților se face nu după vinovăția acestora ci după interesele altor politicieni sau grupuri de interese.
Kovesi a amânat sau trenat ani de zile dosarele lui Traian Băsescu,Sebastian Ghiță,Elena Udrea și i-a scăpat mereu de condamnare deși
toată lumea știe că sunt vinovați.
În paralel sau în contrabalanță Kovesi a condamnat cetățeni nevinovați precum Rarinca și Liviu Dragnea.
Mai mult Kovesi a încercat să condamne oameni nevinovați precum Olguța Vasilescu sau Ludovic Orban!
Politicianul Ludovic Orban a fost oprit să candideze din cauza anchetării de către DNA și apoi s-a dovedit că era nevinovat!
Păi cine îi despăgubesc pe acești oameni anchetați și abuzați pe nedrept pentru pagube și rușinea suferită?
Când nu te interesează dacă oamenii pe care îi întemnițezi sunt vinovați sau nu înseamnă că nu mai ești om!
Asta este de neiertat doamna Kovesi!
Desigur noi nu vrem desfințarea DNA cum probabil unii așa ziși analiști ar putea interpreta!
Dimpotrivă noi vrem ca DNA să continue această luptă anticorupție.
Însă vrem ca DNA să nu mai comită abuzuri asupra oamenilor nevinovați.
Ca să îi oprim să mai facă asta doamna Kovesi trebuie să plece de la DNA.
La fel ar trebui să plece și SRI-ul de acolo.
Adică vrem să plece toți agenții secreți cu metodele lor gestapoviste gen ”capete lovite în gura învinuitului”!
Nu mai vrem să vedem judecători și funcționari speriați că sunt terorizați și abuzați de perechea DNA-Serviciul Român de Informații!
De asemenea vrem oprirea anchetării DNA în problema abuzului în serviciu care nu este act de corupție decât atunci când este făcut cu încălcarea unei legi.
DNA a abuzat de enorm de dosare instrumentate pe această temă dovedind astfel nepricepere și blocând chiar economia națională.
Mii de funcționari se tem să mai semneze vreun act din cauza operării abuzive și greșite acestor cauze.
Chiar anchetarea guvernului actual Grindeanu este un abuz de servicu făcut de DNA.
Apoi combinația asta nefericită între procurori,agenți de securitate,oameni de cultură ,jurnaliști și politicieni este una distructivă îndreptată împotriva unui alt segment al populației.
Segmentul din populație care n-a dorit să protesteze împotriva guvernului Grindeanu a fost traumatizat și speriat de aceste proteste.
Pensionarii s-au simțit iarăși atacați ca pe vremea președintelui Băsescu.
Alți cetățeni s-au simțit atacați și amenințat votul dat actualului guvern Grindeanu ,de proteste uriașe delirante!
Dreapta extremă a politicii cea responsabilă pentru creșterile de taxe precum Taxa pe Valoare Adăugată,prescurtat TVA,de asemenea dreapta politică responsabilă pentru tăieri de salarii și pensii ,dreapta responsabilă pentru lipsa medicilor și slaba lor remunerare și pentru închiderea de spitale a protestat în stradă pentru că a pierdut puterea!
Dreapta politică activă nu s-a maturizat ci s-a trasformat într-un grup de extremiști care folosesc toate metodele radicale cu excepția violenței fizice și crimelor.
Doar violența fizică mai lipsește ca să avem război civil!
Am văzut oameni care protestau împotriva ideii de grațiere,sau de iertare deși se considerau creștini,i-am auzit declamând :”DNA să vină să vă ia”!!
Pentru abuz în serviciu societatea așa zisă civilă protestatare dorește și cere anchete penale?
Dimpotrivă aceste cauze care anchetează abuzul în serviciu aparțin de alt tip de drept tip dreptul civil!!!
Abuzul în serviciu este considerat ca aparținând de drept penal doar în societățile de tip totalitar sau stalinist!
România dimpotriva este membră a Uniunii Europene și NATO ,deci teoretic este stat democratic și nu un stat abuziv!
Legile în privința anchetării abuzului de serviciu trebuiesc rapid lămurite de
experți adevărați precum doamna
Dana Gârbovan
și în final DNA să purceadă la anchetarea corupției adevărate nu să exceleze în anchete penale privind pierderi de hârtii sau desene și schițe de documente
În concluzie laura Kovesi trebui să plece din funcție de șef la Direcția Națională Anticorupție ca să salveze onoarea instituției DNA.
G.Voinea
Abonați-vă la:
Postări (Atom)